sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Culori si mai ales parfumuri

Da, e adevarat, am uitat condurii colorati. De fapt nu i-am uitat, dar în miile de poze facute nu dadusem înca peste ei. Si pe urma e greu de ales ceva care sa sugereze betia de culori si parfumuri care pluteste peste tot în soukuri, pietele lor. Mirodeniile aranjate în conuri înalte, sau ”regina mesei”, un amestec de 35 de mirodenii pe care un negustor din cartierul evreiesc mi l-a preparat în fata mea pe un platou pe care l-am fotografiat înainte de a fi înghitit de râsnita. Numai cele câteva fire de sofran valoreaza mai mult decât tot restul. Sobrul negustor evreu ne-a spus ca este amestecul preferat de femeile care nu-si petrec prea mult timp în bucatarie, pentru ca da un gust foarte bun oricarui fel de mâncare, indiferent cum ar fi gatita. Despre acelasi amestec tânara Latifa de la magazinul ”Aux 100 000 épices”, cu ochii de smoala si proaspat maritata, mai spunea ca are si alte efecte benefice, adica ”daca le manânca domnul atunci gazela sa va sta treaza toata noaptea”. Inseamna ca gazela negustorului evreu nu prea este mestera la gatit si mai înseamna ca ori Latifa gateste foarte bine ori ca n-o intereseaza prea mult gustul mâncarii la ora asta.

Si iar culori si mirosuri. Culori vii într-un amestec nebun, culori facute din plante, numai ei stiu care si cum. Si parfumurile amestecate, de ierburi, de lemn rar, de tamâie care fumega într-un colt de pravalie, de menta care este peste tot, de ambra si mosc si mai ales de ambra neagra, cea mai rara, scumpa si mai ametitoare din toate aromele. In alta parte sute de cutiute facute din lemn si chiar din radacina de thuya, încrustate cu migala si mirosind si ele a rasini. Odorurile astea toate, împreuna cu vorbaria neobosita a negustorilor, placerea lor de a se tocmi cu o voluptate din care parca se hranesc, privirile ascunse, negre, umede, stralucitoare si curioase ale femeilor, toate astea te arunca într-o mare de mister si senzualitate din care te trezesti mai târziu nauc. Asa ca nu-i nicio mirare sa te afli deodata cu un sarpe încolacit în jurul gâtului în timp ce vrajitorul îti descânta de toate cele bune.

Jivina asta m-a atras si fascinat dintotdeauna dându-mi si un fior rece pe spinare. Ma simteam în siguranta doar despartiti fiind de un perete de sticla. Asta toamna în Delta m-am prefacut indiferent la un pui de serpisor de casa pe care baietii si-l plimbau din mâna-n mâna. Acum însa l-am supus. Am acceptat un obicei, mai bine zis mi l-am dorit si am si platit pentru experienta asta. Am adus iar vorba de respectarea unor obiceiuri, dar fara sa ma mai încrunt.

La urma urmei, daca nimeni nu ma obliga sa renunt la ale mele, de ce sa nu le accept si eu pe ale lor ?

8 comentarii:

  1. Apropo de sarpele încolacit, ti-au recomandat sa nu-l stringi prea tare de git? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Superb! Am citit de doua ori, si-am privit pe indelete.
    Pfff...cum stii sa povestesti!

    Am o prietena cu un baietel in clasa a II-a sau a III-a, iar baiatul a scris in compunere ca animalul care il fascineaza este sarpele...iar mamei i s-a parut oribil, l-a certat si l-a trimis a doua zi sa ceara compunerea sa schimbe cu un animal mai dragut, iepuras spre ex...:)) Dupa ce ti-ai infrant teama ai aceeasi fascinatie pt lighioana?

    RăspundețiȘtergere
  3. @Costel
    Ma uit acuma la poza. Ala nu-i râsul meu!! Nici nu stiu ce sarpe era ala, veninos sau nu. Când mi l-a dat stapânul mi-a zis sa-l tin bine ca se mai zmuceste. Cred ca l-am strans tare de gât ca a stat foarte potolit.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Sophie
    Cred ca as repeta istoria, dar mai constient si aplicat. Imi aduc acum aminte de tot ca de-un vis. Continua sa ma fascineze si as mai încerca chiar cu unul mai mare si mai "rau".

    RăspundețiȘtergere
  5. Ramai nauc de amestecul asta de culoare si miros doar citind, nici nu indraznesc sa imi imaginez cat de puternica este senzatia traita pe viu. Cat despre experienta cu sarpele, toata admiratia, pe mine ma paralizeaza doar ideea de a-l simti in jurul gatului; cine site, poate daca mi s-ar promite( de catre cine?!) ca scap de fobia asta...

    RăspundețiȘtergere
  6. @Lorenee
    Si pe mine înca ma paralizeaza, chiar gândind retrospectiv, dar as repeta-o. De orice fobie poti scapa, cu rabdare...

    RăspundețiȘtergere
  7. ce tii tu in mina in ultima poza?? niste vodka? ooooooohhhhlalalalalalala, daca te prindea mulahii :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Lektor
    Nicio grija, e vodca într-adevar, dar cumparata de la ei, legal. Cum spuneam, ei cu-ale lor, eu cu-ale mele. Costumul e doar o protectie contra caldurii, tuaregii n-au fost islamisti de la început.

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!