duminică, 30 octombrie 2011

Life in Pictures (8) - Happy End !!!

Imaginea a doua din Life in Pictures (7), de saptamâna trecuta, ne-a lasat într-un fel pe toti cu sufletul la gura. Povestea era, ca sa zic asa, neterminata. Sa fim optimisti, solutii exista întotdeauna! Trebuie doar parcurs drumul invers.

Despre ce este vorba mai în detaliu va spune Costin.

vineri, 28 octombrie 2011

“Mama tâmpiților e mereu gravidă” (9) – Cuvinte în plus

O dârza feminista a propus eliminarea din dictionar si din vorbirea curenta a cuvântului “mademoiselle”.

Bravo “madame”, fi barbata!

miercuri, 26 octombrie 2011

Miercurea fara cuvinte (23) - Contraste

Ieri am revazut pe TVRI filmul "Kapitalism - reteta noastra secreta" si pe urma, cu totul întâmplator (!!) Discursul Regelui în Parlament urmat de un documentar despre viata Majestatii Sale. Imagini sunt peste tot pe net:



Sper sa se uite si Carmen.

vineri, 21 octombrie 2011

Continua pauza de vinerea cu tâmpitii ei

1 om = 1027 alti oameni?

A cui e aritmetica asta si-n ce baza, ca sa spun asa?

joi, 20 octombrie 2011

Le Pen, Vadim si Dinescu



Fiecare m-a învatat câte ceva.

De la Le Pen am învatat ca nu poti ignora pe cineva care ajunge în finala la prezidentiale. Si nici nu rezolvi problema facându-l nebun sau batându-ti joc de el. In felul asta intri în jocul lui iar aici te bate mereu pentru ca are experienta. Trebuie luat în serios, cunoscut si eventual ajutat sa se bata singur.

De la Vadim am ramas cu scârba pentru cei care încearca sa umileasca folosind josnic numele sau vreun defect fizic al cuiva.

La Dinescu am vazut cu groaza ce înseamna sa fii ridicol. Si în ultima vreme cred ca a vazut si el. Sa te simti obligat sa faci politica pentru ca ai fost dizident. Sa porti palarie pentru ca vrei sa fii boem. Sa ai mosie si sa fii boier ca sa crezi apoi ca esti “talpa tarii”. Si sa mai crezi ca esti bucatar pentru ca faci chiftele la televizor.

Citindu-i poeziile însa îi ierti toate pacatele. La fel cum, ascultându-l pe Knopfler i le ierti si lui. Dar ce pacate are Mark? El cu ginul, Dinescu cu vinul!! De fapt asta-i norocul lui, se cheama “Vinul lui Dinescu”. Pe eticheta celui alb scrie:

Moby Dick

mesajul fin pe care ti-l indic
în scara cotropita de petunii
te rog sa-l pui degraba într-un plic
ca sa-nviu eu si sa mai moara unii,
sa nu te plângi ca nu-ntelegi ce-am zis
ci cauta-l mai bine între fuste,
cârliontat si vânat si proscris
sub ghilotina buzelor auguste.
De n-o sa poti vin eu sa ti-l culeg
din golfuletul dalb si chiar pe bune
o sa-mi înfig harponul de norveg
în chitul cufundat în goliciune.

miercuri, 19 octombrie 2011

duminică, 16 octombrie 2011

Life in Pictures (6) - Life is food too

“Poulet sur canapé avec ses raisins et poivrons tricolores“, asa ar spune marele sef Alain Ducasse. O chestie pentru gourmetzi. Delicata, finutza, sa-ti gâdile glandele dar nu foarte. De fapt nu-i decât pui la tigaie cu struguri ! De ce cu struguri ? Nici eu nu stiu si totusi l-am facut ! Stiam ca vine la mine amicul Gérard sa vedem meciul împreuna (singuri acasa amândoi !) si i-am promis ca-i fac ceva special ca sa mearga dupa apero, cu un rosé Huber & Bléger 2008 rece, pe care chiar la el îl gustasem prima data. El a baut câteva “petits jaunes“ ca de obicei (nu înteleg de ce bea patru mici în loc de unul mare…), eu eram pe vodca oricum pentru ca gateam si pâna s-au facut “legumele sale“ am mâncat o salata “orientata“ ca la noi, cu barabule, multa ceapa, oo fierte si mazline (pe borcan scria desâmburate, dar aveau toate sâmburele la locul lui). Bineînteles ulei de masline si otet din cidru. Daca salata asta sta si asteapta sa fie mâncata a doua zi este mai buna. Trec gusturile dintr-unul într-altul.

Iar la platul principal a fost în felul urmator, tot pe doo zile s-a întins gateala :
- am pus sase copane de pui la marinat timp de 24 de ore cu paprika dulce, curry, piper, pudra de gingimbru, feliute de lamâie, mult busuioc, o jumatate de sticla de vin alb demisec într-un vas, având grija ca totul sa fie acoperit de lichid (adica de vin, ca apa n-am pus, ce s-o mai cotim atâta…);
- a doua zi am scos copanele si le-am perpelit într-o tigaie pe toate fetele, miscându-le mereu ca sa nu se prinda, pâna au început sa se rumeneasca ; dupa aceea le-am pus la loc în zeama lor (adica tot în vin…);
- am taiat trei ardei (de preferinta de culori diferite, eu nu cunosc decât rosu, galben si verde) rondele si pe urma am curatat cu grija si cu un cutit nervurile albe si semintele ;
- am facut la blender un must din vreo 30 de boabe de struguri mari, albi si parfumati (aici le zice “de Italia“, eu as fi vrut sa fie Muscat Ottonel, care culmea!!, este un soi de struguri de origine franceza!) si l-am strecurat bine ;
- am pus la fiert la foc mic copanele cu sosul lor plus mustul abia strecurat, dar într-o cratita mai larga, sa se vada ce se întâmpla înauntru ;
- dupa zece minute am adaugat boabele de la jumatate de kilogram din aceiasi struguri si am lasat sa mai fiarba molcom înca 15 minute sa scada totul încet pâna pe la jumatate iar mirosul sa fie puternic de vin si curry ;
- în timpul asta am pus ardeii într-un wok unde i-am lasat doar cât sa se schimbe putin la culoare si am taiat un cartof rondele pe care le-am prajit ca pentru musaca, dar mai mult pe uscat ;

Aranjamentul îl faceti dupa inspiratie sau cum va sfatuieste designerul.

Ma si mir ca am facut asa ceva pentru ca mie nu-mi sta în caracter sa manânc “fin“ (deci putin !).

PS OK, ati gatit copanele prima data. Decât sa faceti celelalte jumatati clasic la cuptor a doua oara, puteti încerca acelasi lucru, doar ca în loc de "canapé" de cartofi (un moft de fapt), puteti face un soté de cartofi (cartofi taiati în cubulete) cu ardei si chiar cu morcovi într-un wok (atentie la timpii de coacere, oricum se fac separat, întâi cartofii, apoi morcovii si la urma ardeii). Morcovi si ardei fierbinti dar crocanti se mai pot mânca, dar cartofi cruzi mai greu.

Pofta buna si astept reprosuri!

vineri, 14 octombrie 2011

In familie

Prelungesc pauza cu serialul meu de vineri, nu ca n-ar fi subiecte, dar a aparut ceva mai urgent.

Cora mi-a adus aminte de muzica asta:



Intâi a fost un banc: într-un tramvai, un domn altfel îngrijit înjura din când în când: “Ei, cum ... mă-sii?”. Un alt domn cu sentimente amestecate, de milă faţă de primul dar şi de jenă pentru ceilalți călători încearcă să se lămurească: “Domnule, ce s-a întâmplat? Sunt aici doamne, copii, de ce vorbiți așa?”, “Mi-a născut nevasta!”, “Păi ar trebui să fiți bucuros, nu să înjurați așa urât”, “Da, dar a născut doi gemeni”, “Cu atât mai mult, unde creşte unul creşte şi al doilea, eu aş fi fericit!”, “Eu nu, pentru că unu-i alb şi unu-i negru”, “Ei, cum ... ?” se cruceşte şi binevoitorul. Deci ăsta-i bancul.

Pe urmă au fost concluziile unor istorici care afirmă probabil pe bună dreptate că regele decapitat al Franței, Ludovic al XVI-lea (cunoscut ca al 66-lea rege francez) a fost ”stră-stră-stră.... nepotul” lui Ştefan cel Mare pentru că:

1. Ştefan cel Mare (1435-1504), l-a avut ca fiu pe:
2. Petru Rareș (1486-1546), domnitorul Moldovei, care a avut-o ca fiică pe:
3. Maria, căsătorita cu Ion Movilă (mare logofăt al Moldovei), cei doi având ca fiu pe:
4. Ieremia Movilă (?-1606), domnitorul Moldovei, care a avut-o că fiică pe:
5. Maria Movilă (1592-1638), căsătorita cu Ştefan Potocki (1568-1631, conte polonez), cei doi având ca fiică pe:
6. Anna Potocki (1615-1690), căsătorita cu Dominic Kazanowski (1605-1648), cei doi având ca fiică pe:
7. Maria Kazanowski (1643-1687), căsătorita cu Stanislas Iablonowski (1634-1702), cei doi având ca fiică pe:
8. Ana Iablonowski (1658-1727), căsătorita cu Rafael Leszczynski (1650-1703), cei doi avându-l ca fiu pe:
9. Stanislas Leszczynski (1677-1766), regele Poloniei, care a avut ca fiică pe:
10.Maria Leszczynski (1703-1768), căsătorita cu Ludovic al XV-lea (1710-1774), regele Franței, cei doi având ca fiu pe:
11.Louis de France (1729-1765), care l-a avut ca fiu pe:
12.Ludovic al XVI-lea (1754-1793), regele decapitat al Franței.

Bun! Că Franța-i strănepoata României știam. Dar ce legătură are una cu alta? Păi are! Am văzut prin ziare că o Doamnă a zilelor noastre, cu ascendență puternică în partidul unic şi un prezent foarte activ în alt partid tot unic în felul lui afirmă că pe baza unor cercetări proprii şi ea este nepoata lui Ştefan cel Mare. La urma urmei de ce nu?

Dar asta înseamnă că Doamna este verişoară cu Louis XVI.

Ei, cum ...?

joi, 13 octombrie 2011

miercuri, 12 octombrie 2011

Miercurea fara cuvinte (21) - Centrul Pompidou din Metz - exponate

Inceputul acestei povesti frumoase este la Carmen.

Ei da, în Muzeul Pompidou din Metz se mai pot vedea totusi si alte opere de arta decât cutiutele "parfumate" la care am facut aluzie data trecuta. Un perete cu adevarat parfumat, facut din foi de dafin (macar miroase frumos!), o pânza pictata cu trupuri goale (cine a vazut "Mondo Cane" aparut prin anii '60 stie despre ce vorbesc), jocuri de culori, umbre si lumini prin cadre de usi si panouri savant aranjate, ca sa nu mai spun de Joan Miró sau, nu în ultimul rând, al nostru universal (atât de universal încât foarte multi nici nu stiu de unde a aparut!) Brancüzí.

LE Carmen, ai reusit sa vezi pâna la urma atelierul lui Brâncusi?

marți, 11 octombrie 2011

Un titlu de mult bun simt

“CINE ESTE FEMEIA IN BRATELE CAREIA A MURIT JOHNNY RADUCANU?”.

E limpede care era de fapt framântarea cioclilor! Ca dupa aceea sa continue: “M. A. (38 de ani), lector la Universitatea Bucuresti din 1994 si traducător autorizat de limbă engleză, este femeia care i-a stat alături, până în ultima clipă, maestrului Johnny Răducanu”. Aha!! Pai textul nu prea are nimic de-a face cu titlul. Ca sa nu mai spun ca detalii gen “traducator autorizat” sunt la fel de utile în context ca si numarul de la pantofii doamnei.

Si înca ceva: în orice stire de “senzatie” de la noi cuvântul “doamna” este înlocuit de “femeia”. De ce? Suna mai palpitant? Sau autorul vrea sa arate ca n-are rusine? Asta stiam! Pentru ca iata cam ce întrebari i-au mai fost puse doamnei imediat dupa tristul eveniment, pentru ca asta a fost, nu unul de senzatie:
“Sunteţi rudă cu Johnny Răducanu?”, “Ce legături au existat între dumneavoastră şi Johnny Răducanu?”, “Aţi fost iubita lui Johnny Răducanu?”.

Când moare cineva exista limite ale decentei pe care nimeni cu bun simt nu are dreptul sa le depaseasca.

duminică, 9 octombrie 2011

vineri, 7 octombrie 2011

Politica, azi...


... adica vineri, întrerup serialul pentru ca stirea asta bate tot. Sa mai spuna cineva ca politica e... asa si pe dincolo. Nu, e fata mare!

miercuri, 5 octombrie 2011

Miercurea fara cuvinte (20) - Centrul Pompidou

Am povestit mai demult despre o opera de arta remarcabila. Iata unde se afla, la noul Centru Pompidou din Metz. Despre ce se mai poate vedea aici, data viitoare, detalii despre cel din Paris, alta data.




Carmen ne-a învatat cum sa facem.

luni, 3 octombrie 2011

Iata o reteta cu altceva în loc de vânata...

... pentru ca lunea trebuie sa fie roz. De fapt cred ca originalul este aici.

Am încercat în weekendul trecut cu dovlecei. Eu ma gândeam la dovleceii aceia care se fac umpluti. Andreea însa mi-a spus ca exista si dovlecei rotunzi, mari cam ca o portocala si nu ornamentali cum credeam eu, ci comestibili. Si într-adevar exista, dar... când a venit Nana cu ei acasa, luati din piata, de la “tarani”, am aflat ca-s aproape trei euro bucata. “Incepe bine!”, zic. Tot cu hering, ca n-am gasit... stiti povestea cu scrumbia!

Dar:
- nemaifiind vânata aceea indigesta am adaugat un borcanel de fileuri de anchois, dau un gust grozav.
- nu mai eram îngramadit între cele doua jumatati, deci am pus patru bucati de hering.
- în final trebuia sa iasa o umplutura, asa ca am taiat totul marunt, cum erau maslinele la versiunea precedenta, inclusiv ardeiul copt.
- pentru ca toate astea au si ele un “suc propriu”, au început sa lase zeama. Drept pentru care le-am lasat la scurs pâna a doua zi. Noroc ca am început de sâmbata, duminica aveam musafiri...

Pe urma am trecut la dovlecei: i-am spalat bine, le-am taiat cotoarele si i-am taiat apoi în doua, transversal. Dupa care ia-i Dane la scobit cu multa grija si cu o lingurita bine ascutita, da, exista si asa ceva! Cum umplutura era foarte “concentrata” mi-am zis sa o îndoi cu miezul de la dovlecei, care miez o mai si leaga. L-am pus deci într-o craticioara doar cu sare mare si în zece minute era în clocot. Normal, are si miezul zeama lui, asa ca l-am lasat si pe asta la scurs, tot pâna a doua zi. Duminica dimineata l-am facut piure si l-am amestecat cu restul umpluturii mai putin usturoiul pisat si am umplut jumatatile pâna sus. Un vârf de lingurita de usturoi si un capacel dintr-o felie rotunda de rosie au completat opera. La cuptor au stat doar pâna când dovleceii au început sa-si schimbe culoarea si sa se moaie iar rosia sa se “ramoleasca”.

La o privire sumara se vede ca toata treaba a costat de vreo zece ori mai mult decât vânata, iar pregatitul s-a întins pe doua zile.

Da, dar dupa cum se vede, parca e mai estetica. Si mai dietetica. Intr-un cuvânt, diestetica.



"Friptura colorata" este deja un "grand classique incontournable" chez Les Vaideanu.

duminică, 2 octombrie 2011

Life in Pictures (4) - Simboluri

Un simbol (latină - symbolum, greacă - simbolon; sursa Wikipedia) este o reprezentare a unui lucru, concept sau calitate. Deci simbolul trebuie sa fie un stimul care sa te faca sa te gândesti la ceva anume. Un stimul puternic. El poate fi foarte frumos sau foarte urât, important este sa-l tii minte.

Mistretul este simbolul Ardenilor.



Saptamâna asta Costin a avut o idee foarte frumoasa!