marți, 29 octombrie 2013

Daca e marti e Belgia, daca e Belgia ploua, daca ploua apare curcubeul iar în curcubeu este albastru

Logic nu ? Tocmai vorbeam despre albastru…





si despre muzica pe blogul lui Sorin. Daca nu cu Sorin, atunci cu Iulisa, care-i tot cu albastrul în gând.

vineri, 25 octombrie 2013

Chiar daca nu ma credeti...

... am iesit cu Nana la un restaurant si am dansat. Nimic iesit din comun...

marți, 22 octombrie 2013

Marti, muzica, albastru



Tatal rubricii este Sorin. Pe mama n-o cunosc.

luni, 21 octombrie 2013

Anexa cu neonul

Comunismul este puterea sovietelor plus electrificarea!

duminică, 20 octombrie 2013

HW (37) - Man and Woman (31)



Azi la Elly sunt lucruri mai interesante...

vineri, 18 octombrie 2013

Reflexii si reflectii

Aveti idee ce reprezinta? Aceasta poza nu este a mea, nici a Nanei si nici a voastra, ci... a unui profesionist.



Chiar daca Sorin n-a deschis, treceti pe la el!

marți, 15 octombrie 2013

Martea nu sunt trei ceasuri rele, e doar muzica în culori diferite

Cine-o fi diamantul asta domnule, am un lapsus nemaipomenit !!!


Treceti pe la Sorin, acolo-i treaba serioasa!

duminică, 13 octombrie 2013

HW (36) - Man and Woman (30)



Daca nu aveti probleme cervicale mergeti la Elly.

vineri, 11 octombrie 2013

10 octombrie - Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale

Am aflat ca ieri un domn a intrat neinvitat în casa altui domn. Nimic anormal pâna aici o sa spuneti si aveti dreptate. Si mie mi s-a întâmplat, chiar de doua ori. Numai ca domnul cu casa era politist. Prins asupra faptului si fiind oarecum în încurcatura, primul domn a scapat sarind pe geam. Istet baiat, iar o sa spuneti si iar aveti dreptate. Problema este ca domnul uitase ca apartamentul era la etajul zece, lucru de mirare ca doar el le urcase. Fâlfâind duios din mâini, a aterizat fix pe masina ALTUI politist, deteriorându-se amândoi în egala masura, dar nu fatal. Masina a fost ridicata de depanare iar domnul de o masina a salvarii si alta a politiei. Cred ca mai mult de a doua într-un final pentru ca a ajuns la sectie unde a fost luat în primire de ALTI politisti. Probabil pâna la ora asta a spus tot...

Cât poti fi de tâmpit sau ghinionist ca sa patesti asa ceva?

V-am spus povestea ca sa ne mai distram putin, am tot respectul pentru cei vizati în titlu, unele din persoanele respective fiind mult mai normale decât cei care se cred sanatosi. Se spune ca unul din trei oameni are probleme de sanatate mintala. Gânditi-va la asta de câte ori sunteti în vreo sedinta cu seful, invitati la cineva la masa, într-o statie de metrou sau RATA, ca sa nu mai zic în avion...

marți, 8 octombrie 2013

Muzica !?



E marti, e albastru, e faimos, e muzica, ce spui Sorin-e?

sâmbătă, 5 octombrie 2013

HW (35) - Man and Woman (29)

Saptamâna trecuta era vorba despre pantofi...

Numai pt femei:
Bărbaţii sunt precum pantofii!!
- cei care îţi plac, te costă...
- foarte puţini merită păstraţi mai mult de un sezon...
- dacă nu îi iei potriviţi, s-ar putea să te bată ...
- cei comozi nu te atrag, iar cei care te atrag nu vor să intre......
- oricât le-ai vorbi, nu devin mai maleabili....
- unul singur nu e de ajuns, decât pentru cenuşărese...
- unii merită lăsaţi la uşă...
- lumea te judecă în funcţie de ei...
- alte femei te invidiază pentru ai tăi, iar tu invidiezi alte femei pentru ai lor...
- cei şireţi trebuie legaţi...
- şi ca o regulă de aur: toţi trebuie călcaţi în picioare!!!

Numai pentru bărbati:
Indiferent cât de frumoasă, deşteaptă, inteligentă, 90-60-90, etc. este o femeie, tineţi minte un lucru:
- ŞI DE ASTA E SĂTUL CINEVA!

Este doar o gluma Elly si în plus am primit-o de la o prietena...

vineri, 4 octombrie 2013

Reflexii sau reflectii?

Spinalonga, fortareata venetiana si apoi leprozerie, azi obiectiv turistic...



Deci reflexii sau reflectii Sorin-e?

Occidentul, alt aer! – Albastra (8)

Mi-am cumparat deci “matrica”, dupa sfatul noului meu prieten si m-am lansat pe autostrazile din Ungaria, impecabile pe vremea aceea si plictisitoare în egala masura, ca toate autostrazile dealtfel. La fel am zburat si prin Austria, cu toate ca drumurile erau mai proaste, dar macar peisajul a fost frumos, în fine, cred, se facuse noapte si nu vedeam nimic.

Ce vremuri! In Ungaria intram cu pasaportul, prin Austria treceam cu viza de tranzit, iar în Franta ajungeam cu invitatie si viza de Schengen dupa ce prefectura facea o vizita “gazdei Nana” sa vada daca are conditii sa ma cazeze conform normelor, cu nu mai stiu câti metri cubi de aer numai al meu. Dupa aceea stateam la coada o noapte la Consulatul Frantei lânga Piata Amzei si cu viza luata puteam traversa si Germania.

Si uite-asa am ajuns la frontiera alemanda cu vreo jumatate de ora înainte de miezul noptii zilei în care începea sejurul meu din pasaport în “spatiul Schengen”, întelegeti ce vreau sa zic. “Numai bine”, îmi spun, “ma mai odihnesc si eu putin si pe urma merg ca gândul sa-mi reîntregesc familia”, stiut fiind ca în Germania alergi cât te tine beemveul.

Si cum stateam eu asa repauzându-ma cu ochii închisi, ma trezesc cu un proiector drept în fata. Posesorul era o aratare de vreo doi metri si circa 50 de kile în total, cu tot cu haine, bocanci si pistol, nefiresc de vesel si autoritar. Ma întreba de vinieta. Blestem, “astia s-au vorbit între ei”, zice iar vocea mea interioara. N-aveam vinieta de Austria si nimeni nu-mi spusese ca trebuia. Or fi scris ei undeva, dar în nemteste… Problema este ca aici nu a mai mers cu moneda de 20 de dolari. Asta voia amenda în moneda locala, nu stiu câte sute de silingi. Ori eu nu aveam decât dolari si nici aia prea multi având în vedere tóate cotizatiile pe care le dadusem pâna atunci la unguri. Dar cu aceeasi amabilitate ca si a colegilor sai din fostul imperiu m-a informat ca dincolo de frontiera, la nemti adica, acolo unde eu si doream sa ajung dealtfel, era o banca deschisa non-stop si puteam sa schimb. “Hai” zic, “hai” zice. Inchid masina mea, ma urc în masina lui si constat ca în spatele meu gâfâia agitat, cu spume si limba scoasa un ditamai câinele, nu din Baskerville, mai ceva ca ala. “Stai linistit, nu te teme” zice el, politaiul adica, eu nu am zis nimic ca eram singur si ei doi, am ajuns la banca trecând prin tot felul de bariere (pe jos era mai repede), am schimbat banii, ne-am întors în Austria, mi-a facut procesul verbal, i-am dat banii, mi-a dat mâna, tóate astea râzând amical, mai mult el. Ce frumoasa e prietenia între popoare!!

Cum între timp se facuse miezul noptii si puteam intra legal în Occidentul mult visat, am trecut prin vama cu inima usoara (si nu numai) si fara cazier si am ajuns la alesele inimii aproape la timp…

miercuri, 2 octombrie 2013