Mâncăciosul Temporal de mici

Zilele Comemorarilor

2012-01-27T12:13:00.001+01:00

”IICCMER a initiat, încă din primavara anului 2010, proiectul de Lege privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului si Comunismului si a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România”, zice Vladimir Tismaneanu pe blogul lui.

Nu sunt oare prea multe zile de comemorari de victime ? Prea dese schimbari de Sarbatori Nationale si de imnuri ? La urma urmei la 23 August nu s-a întâmplat ceva foarte rusinos pentru români. Iar eu, asa plin de elan cum eram în clasele mici când cântam “Te slavim Românie…“ n-am mai fost de atunci niciodata. Francezii înca se îndeamna “La arme cetateni !“, nemtii îl cânta si acum pe cel de pe vremea lui Hitler, nici macar rusii sau bulgarii nu si l-au schimbat pe cel “comunist“. In timp ce eu sunt deja la al treilea imn în viata asta.

Il astept si pe-al patrulea, nu-i nicio graba…

Miercurea fara cuvinte (36) - Cine ne otraveste viata (1)

2012-01-25T12:26:00.002+01:00

Va spune Carmen cine...

Life in Pictures (16) - Sephora

2012-01-22T14:32:00.004+01:00

Odata, mai demult, mi s-a întâmplat sa intru la Sephora. Fiind un lucru mai rar, am fost primit destul de frumos si politia calare a aparut pe Câmpiile Elizee.

Detalii la Costin.

Miercurea fara cuvinte (35) - Reclame

2012-01-18T21:54:00.012+01:00

Ia uite ce se mai spune prin Bucuresti, la Romana:

Mai multe vedeti la Carmen.

Revelion mascat

2012-01-17T21:01:00.023+01:00

Reiau despre revelioane înainte de a se termina luna ianuarie.

In timpul anului care trecuse trebuie sa se fi întâmplat ceva, astfel ca pe 12 august s-a nascut Andreea. Tot în vara aceea fierbinte ne-am mutat în casa noua, în acelasi apartament în care stam si acum de câteva ori pe an. N-am avut parte decât de cutremurele pe care le stim cu totii, cu epicentrul în Vrancea. Casa fiind deosebit de spatioasa, mai ales pentru ca nu era mobila în exces ci dimpotriva, am hotarât ca urmatorul revelion sa-l facem la noi. Si nu oricum, ci mascat. Se simtea nevoia unei schimbari. Si am început iar cu convocarile, sedintele repetate, liste, sarcini (Nana avea deja una rezolvata de curând asa ca se putea apuca serios de celelalte). O dificultate în plus o reprezentau costumele pe care fiecare trebuia sa le caute sau sa si le comande din timp, pentru a evita situatiile inedite si neplacute de la alte revelioane când unii dintre noi ”s-au trezit în tinute necorespunzatoare”.

Intotdeauna la revelioanele noastre am avut bunul obicei sa nu amestecam bauturile. Ne adunam pe la 8 sau 9 seara si pâna la momentul culminant de la miezul noptii era consemn (doar lucram în armata!!) ca nimeni sa nu puna picatura de vin sau sampanie în gura. Nu, pâna atunci nu se bea decât vodca sau tuica mai slabuta cu gust de sâmbure pentru Doamne. Mai rontaiam câte ceva, mai o vorba, un dans, o maslina, aveam un respect pentru traditie.

Stiti tertipul cu ”iepurele” la cursele de fond din atletism ? Unul care o ia la fuga de nebun în fata ca si cum n-ar trebui sa alerge 10 000 de metri ci doar pâna colo, sa prinda tramvaiul. Si toti se tin dupa el. Iar când nu mai poate se da deoparte si cine trebuie sa câstige bate si recordul. In seara aceea Gigi M., colonel si el, împreuna cu consoarta, au imprimat un ritm infernal chiar din start astfel ca pe la unspe jumate seara dormeau tun.

Iar noi am continuat dupa cum se vede pâna a doua zi spre prânz si cred ca am batut si recordul.

PS Nu am mai pus "floricele" pe fetzele oamenilor, saracii, dupa aproape 30 de ani nu mai stiu nici eu care eram!

Life in Pictures (15) - Ce sa fie?

2012-01-15T19:20:00.002+01:00

Pe o masa, pe alta masa, de aproape, de departe, cu sau fara blitz, ce-o fi în pahar?

Costin cred ca stie.

Miercurea fara cuvinte (34) - Ocazii

2012-01-11T12:00:00.006+01:00

Pacat ca s-au terminat Sarbatorile (vorba vine!), dar ocazii vor mai fi, asa cum au si fost altadata.

Si Carmen are amintiri din alte ierni!

Revelion cazon (2)

2012-01-09T12:10:00.000+01:00

... dupã care am continuat asa, inspirat de data asta de Pastorel, de-a dreptul revoltãtor.

PROGRAM DE MASÃ
(în antreu)

• Vodcã ruseascã în clondire aburite
• Mãzline de Tessalia grãmãdite în formã piramidalã
• Pastramã fragedã ca roua terfelitã cu mustar
• Salatã de bou cu fata înveselitã de gogosari acri tãiati în feluri multe
• Salamuri de la Sibiu cu pielita brumatã
• Rãcituri din porc adult si clapon rusinos, tremurând de frig
• Guguloaie cu sardele frecate-n draci cu iz de usturoi
• Brânzã zburatã (asta vine la urmã) cu fructe
• Scobitori (la indiscretie)
• Az n-avem oo în antreu
• Pauzã, pentru cei dornici cafe turceascã

(la masã în sofragerie)

• Pãstrãvi cari au fost copii odatã, în farforii lunguiete, batjocoriti cu cãtãlandri de usturoi chisati si înecati în zmântânã
• Sarmale de râmãtor vinovat cu mãmãligã amestecatã de-un bãrbat caresi bãnuie nevasta cã a esit în oras fãrã treabã, învelitã doar într-un stergar alb de in, sã nu se rãceascã (mamaliga, nu nevasta)
• Ratã pe varzã (dacã no fi decât varza, înseamnã cã a fugit rata)
• Cârnãciori cu gust atâtat, ca de femeie obositã, fripti hoteste la foc gales
• Fripturã asudatã în cuptor dimpreunã cu grãsimea în care s-a chinuit
• Pui fripti la vîlvãtaie, care cum ia prins dogoarea, cu cracii-n sus, ca neste mãgari, nerusinatii!
• Cartofe suptiri ca paiele, rumene sau ruginite în unt de lemn galbin ca de-o boalã veche
• Curechi înghesuiti în butoi, creti de ciudã
• Murãturi risipite într-un binecuvântat castron, iuti si acre deopotrivã
• Am mai uitat o pauzã care o lom când vret (cafe idem)
• Ciorbã de potroace fiartã-n taifasuri lungi, care zbârleste pãrul la ceafã si rãcoreste arsita de prin burdihanuri, cu ardei iuti, dati dracului
• Zamã de viţã (cu ia ne întâlnim dupã 12 noaptea)
• Sampanie bãutã afarã
• Cofeturi variate
• Fructe : mere, potrocale ce so putea
• Veselie motatã de om cu chef
• Cânticele schioape de de mult
• Pintre picãturi danturi si jocuri de socetate
• Cine mai vrea mai ia
• Aicea trebea brânza care am puso la început si care am uitato

Si încheia Pastorel asa povestea unui chef :

”Inchideti sicriul si puneti-i capacu’
Vreu sa ma ieie dracu’”

Culese, prelucrate îndelung în clocote mici si sfârâituri molcome, mâncate atunci si povestite acum.

Exemplu - Revelion cazon (1)

2012-01-07T18:25:00.001+01:00

Slavã Domnului cã suntem încã toti si sãnãtosi, dar ce folos? Acusi o sa aniversãm o sumã rotundã de ani de la revelioanele frumoase petrecute altãdatã. Câti ani? Multi! Ma uit pe hârtiile acelea si îmi amintesc cã, lucrând la acea vreme în armata, scriam cam asa, puternic inspirat de o lectura recenta pe-atunci din Gheorghe Braescu:

ORDIN DE ZI No. 134009
az, data curentã

Pentru data de 31.12.1983, ora 12.00 p.m., se ordonã:

1. Va veni anul Nou;
2. Reveionul se va petrece tot la data de mai sus, cu toatã atentia;
3. Domnii ofiteri si ceilanti, pe grade si vechime, va fi în tinutã de galã, având la dreapta (s-au la stânga) sotiile dumnealor, prevãzute cu toalette de soar;
4. Nu se admite nicio scuzã;
5. In timp ce se va lua gustãrile, domnii si doamnele dumnealor pot esi pe scara din dos pentru a loa aere;
6. Domnii va fi prevãzuti cu papioane;
7. Dumnezeii mami iei de vreme cã n-a nins;
8. In pauze se va servi cafele, sprituri si rãcoritoare care va circula în pahare curate pe tãvi, de gradati alesi cu grijã în mãnusi albe;
9. Colonelul N. va recita drama “Brãdulet, brãdut, brãdut“;
10. La sampanie toti va tine un toast, vorbind deodatã si în acelas timp;
11. Va fi hârtie nouã la veceu.

Revelioane ratate sau cum ne distram pe vremuri

2012-01-06T00:00:00.001+01:00

Acuma, dupa ce am avut parte de o serie de câtiva ani de revelioane foarte reusite îmi da mâna sa scriu si despre revelioane ratate.

Se mai întâmpla si câte un revelion ratat pentru ca a fost pregatit în pripa ori pentru ca a fost pregatit prea în detaliu, ca sa fie ”ca ala de acum nu stiu câti ani”. Nu, asa nu merge, când vrei sa repeti ceva la indigo rezultatul este sigur un esec. Am patit-o de câteva ori.

Imi aduc aminte de mai multe revelioane de pomina din anii ’80. Obiceiul revelioanelor de neuitat l-am capatat atunci. Revenisem la Bucuresti prin septembrie ’82 si noii colegi de la un institut al armatei m-au bagat într-un program intensiv de aclimatizare si integrare în colectiv folosind drept pretext revelionul care urma. Cea mai importanta etapa era pregatirea, care dura câteva luni. Puneam totul la punct în cele mai mici detalii si totul iesea perfect. Pe urma era revenirea la normal care tinea pâna dupa Boboteaza, câtiva dintre noi fiind si Ioni.

Zilele trecute, rãscolindu-mi niste hârtii mai vechi, am dat peste câteva foi îngãlbenite de vreme povestind despre un anume revelion, ocazie cu care mi-a revenit în urechi zgomotul de furculite si evident de pahare. E suficient sã vã spun cã, din cauze obiective, am fost în stare sã repetãm petrecerea într-o zi de 17 martie, cu brad, cu cadouri, bineînteles cu zãpadã, ce mai, tot tacâmul! La primul revelion, cel adevarat, toata ziua fusese soare afara, era un frumos de ziceai ca vine primavara ! A doua zi când plecam acasa pe la 1 la prânz semanând pe toata lumea de pe strada stiam deja ca peste o saptamâna venea rândul Ionilor, eram vreo trei. Dupa saptamâna asta care a trecut teribil de greu si fiecare s-a dres care cum a putut, ne-am adunat iar la N. ”Fratilor, am o veste proasta !”. Hait, i s-a acrit vinul, s-a ars friptura, în situatii de astea te gândesti la ce poate fi mai rau. ”N-a iesit nicio poza de la revelion, am uitat sa pun film în aparat ! ”. Vinul neavând nimic, a deschis o damigeana noua de 20 si am început sa cautam solutii. Dimineata când damigeana zacea inutila la picioarele noastre, ne-am pus paltoanele si înainte de plecare ne-am asezat pe jos în cerc sa tragem concluziile. Au mai aparut câteva sticle pastrate pentru situatii de ruptura de stoc si am decis sa repetam revelionul dupa datina pe 17 martie, toate weekendurile pâna atunci fiind ocupate. Repartizarea sarcinilor ramânea aceeasi. Fiecare stia ce are de facut : vinul, friptura, sarmalele cu niste afumatura pe fundul oalei, cartofii prajiti fidelute, prajiturile, vodca, antreurile cu toate felurile de pastrame si cârnaciori, doar aveam pe cineva la ferma de la ”30 Decembrie” care ne aproviziona.

Pe 10 martie am facut o excursie la munte, iar la întoarcere, aproape de Sinaia stiti ca este o pepiniera de brazi. Se însera si simteam o mireasma de zapada dinspre munte. Eu si cu N. ne-am dat jos tiptil din masina, eu, ca un securist adevarat, aveam o secure cu mine, am sarit gardul si am taiat un bradut, nu mare da’ des, l-am bagat în portbagaj si dusi am fost. Daca ne prindea cineva, eu ca eu, dar N. era ditamai colonelul ! Boarea aceea de zapada pe care o adulmecasem s-a transformat peste saptamâna într-o iarna grea, asa ca pe 17 martie am baut sampania în curte dupa ce statuse câteva ceasuri în zapada, vodca la fel, la miezul noptii au fost pocnitori, lalaieli, pupaturi, artificii, ghirlande.

Iar a doua zi pe la prânz lumea pe strada era tare mirata ca dadeam cu orez în ei si le spuneam ”Sorcovaaaa, veselaaa!”.

Miercurea fara cuvinte (33) - In toate este o masura

2012-01-04T23:44:00.003+01:00

De Revelion toata lumea a fost decenta. Aproape toata...

Carmen a închis deja.

La Multi ani 2012!!

2011-12-31T12:30:00.003+01:00

Mâine e ziua meaaaaa,
Zi frumoaaaasa ca tiiiiiine...

Incep sa vina musafirii, unii de peste (mari si) tari...

Miercurea fara cuvinte (32) - Cadouri

2011-12-28T16:07:00.004+01:00

Nu trebuie decât sa alegeti marca, modelul, culoarea si sa-mi spuneti ca o vreti. Stocul este nelimitat. Cadou...

Mai multe detalii la Carmen.

Craciun fericit!

2011-12-24T10:46:00.001+01:00

A se consuma cu moderatie. De Craciun se recomanda o singura masa mai consistenta pe zi: continua, de dimineata pâna seara.

Miercurea fara cuvinte (31) - Green Is The Colour...

2011-12-20T23:27:00.001+01:00

... si rosu, culorile de Craciun. Sper sa iasa asa:

Detalii gasiti la Carmen. Pregatiri spornice tuturor!

Live from Durham Cathedral 2009

2011-12-19T14:38:00.001+01:00

Acum doi ani cam pe vremea asta am pus o reteta de desert. Eu n-am facut niciodata deserturi pentru ca nu ma omor dupa dulciuri. Dar asta mi-a placut. Acum am gasit aceeasi reteta si video. Repet doar ingredientele. Cum se face o sa vedeti:

God bless the master of this house / And the mistress also, / And all the little children / That round your table grow; / The cattle in your stable, / The dogs at your front door, / And all that dwell within your gates / We’ll wish you ten times more.

Muito obrigado !

2011-12-18T19:46:00.000+01:00

Porcii

2011-12-16T09:02:00.000+01:00

Sumbra melodie !

Imi imaginez ce trebuie sa simta ei când o asculta. La început orga se învârte obsedant în cerc. Ca oamenii în jurul ograzii pregatindu-se pentru ritual : fac focul asa ca la momentul potrivit sa fie mocnit, numai bun sa perpeleasca soricul ca sa fie fraged si sa trosneasca între dinti, fac somoioage de paie uscate si ascut bine cutitele pentru taiat suncile, umplu clondirele cu tuica si le pun împreuna cu paharutele în zapada, aranjeaza la îndemâna sarea mare, ienibaharul, coriandrul si covetile încapatoare prin camari, cauta scânduri si greutati cu care sa preseze toba si câte înca.

Pe urma începe basul, trist si funest, semn ca parlagiul a ajuns la poarta peste masura de vesel si grabit, ca mai are câtiva de ”rezolvat” în ziua aceea. Incep sa alerge înnebuniti prin cotete si deja scurta lor viata li se perinda repede prin fata ochilor încetosati. Nu mai este mult. Si la urma chitara taie scurt aerul… Dupa aceea nu mai conteaza, voci asprite de frig si de importanta treburilor care urmeaza chiuie, se amesteca, se mai si cearta dar ghicesti bucuriile care vor veni. Mi se pare mie sau aud si o urma de jale ?

Dumnezeu sa-i ierte si Doamne-ajuta !

Miercurea fara cuvinte (30) - Parisul înainte de Sarbatori...

2011-12-14T17:34:00.000+01:00

Cam penurie. In prima poza Câmpiile Elizee sunt ca pe vremea lui Lenin: "Electricitatea si puterea Sovietelor...". Cam putina electricitate. A doua poza nu rezolva mare lucru ba chiar dimpotriva, te deprima si mai tare. Noroc cu a treia: dac-o faci fara blitz si-ti tremura putin mâna ies efecte speciale.

Carmen spunea ca-i place Parisul noaptea.

Sa ne mai si râdem, gata cu prostiile, vin Sarbatorile!

2011-12-13T17:27:00.000+01:00

Soția mea insistă întotdeauna să o însoțesc la shopping. Din păcate, ei îi place să cotrobăie articol cu articol, pe cînd eu mă plictisesc repede. Atunci îi spun că mă duc un minut la raionul de electronice (total inutil în opinia ei) și, eventual, ne întîlnim la casă sau în parcare. Însă ieri am primit acasa următoarea scrisoare de la Carrefour:

"Dragă doamnă Ionescu,
În ultimele șase luni soțul dvs. a produs pertubări grave în activitatea magazinului nostru. Nu mai putem tolera comportamentul său și ne vedem nevoiți să interzicem accesul amîndurora in magazinele Carrefour.
Nemulțumirile noastre împotriva soțului dvs., dl. Ionescu, sunt enumerate mai jos și sunt susținute de înregistrările de pe camerele noastre video:
1. 15 februarie:
A luat de pe raft 24 de cutii de prezervative și le-a pus aleatoriu în coșurile de cumpărături ale altor clienți, profitînd de neatenția acestora.
2. 23 februarie
A pus să sune toate ceasurile deșteptătoare din raionul 'Articole pentru casă' la intervale de cinci minute.
3. 6 martie
A făcut pe podea o dîră de sos de tomate pînă în fața ușii de la toaleta femeilor.
4. 11 martie
I-a spus unei casiere, pe un ton oficial: 'Cod galben în raionul legume. Du-te imediat acolo'. Asta a determinat-o pe angajata noastră să-și părăsească postul desemnat și, prin urmare, să primească o mustrare scrisă din parte supervizorului său, ceea ce a condus la o grevă organizată de sindicat ce a costat managamentul companiei timp și bani.
5. 25 martie
A blocat o oră biroul de rate, solicitînd deschiderea unui contract pentru o pungă de M&M.
6. 2 aprilie
A mutat semnul 'Atenție! Podea udă!' într-o zonă mochetată.
7. 12 aprilie
A montat un cort în raionul 'Camping' și a invitat copiii celorlalți cumpărători să-și aducă perne și pături de la raionul 'Așternuturi' ca să petreacă weekendul împreună, ofertă la care au răspuns pozitiv 22 de copii.
8. 26 aprilie
Cînd un angajat l-a întrebat dacă poate să îl ajute a început să plîngă și să țipe 'Oare de ce nu pot oamenii să mă lase pur și simplu în pace?', determinînd mai mulți cumpărători să sune imediat la 112 și sosirea a trei ambulanțe.
9. 2 iunie
A privit direct în obiectivul unei camere de luat vederi și a folosit-o drept oglindă în timp ce-și scobea nasul.
10. 16 iunie
În timp ce cerceta o pușcă de vînătoare în raionul 'Arme' l-a întrebat pe vînzător unde poate găsi antidepresive.
11. 24 iunie
S-a deplasat prin magazin furișîndu-se pe după rafturi, în timp ce fredona suficient de tare încît să fie auzit tema din 'Mission Impossible'.
12. 30 iunie
S-a ascuns printre hainele de pe un stander și, cînd alți cumpărători apăreau să vadă marfa, le striga 'BAU!'
13. 6 august
A desfăcut toate cutiile de carioca și creioane colorate din raionul de papetărie, probînd toate culorile albastre și rupîndu-le vîrfurile, sub pretextul că nici una nu are nuanța perioadei albastre traversată de d-lui.
14. 19 august
Cînd s-a făcut un anunț la stația de amplificare a magazinului, s-a chircit pe podea în poziție fetală urlînd 'O, nu! Aud din nou acele voci!'

Și, pe 20 august, ultimul comportament inacceptabil, care ne-a determinat să vă interzicem accesul în Carrefour prin această scrisoare: a intrat într-o cabină de probă și, după un timp, a strigat foarte tare 'Hei! Nu este hîrtie igienică în cabina asta!', provocînd leșinul angajatei noastre de pe raion.

Cu stimă,
X
Manager Carrefour
Carrefour - pentru o viață mai bună

Life in Pictures (14) - Si am vazut-o pe Patti Smith…

2011-12-11T16:52:00.003+01:00

Iremediabil îndragostita de Arthur Rimbaud, cetateana de onoare a orasului, a venit doar o zi în Franta si în Charleville. A vizitat din nou Muzeul Rimbaud, casa unde s-a nascut, a fost la mormântul lui, seara a avut concertul si a doua zi a plecat.

Toate cântecele ei încep frumos si melodios si se termina în strigate si lozinci de genul : ”Youuu aaaare the future, and the future is nooooooow !!!! ”. Mi s-a explicat ca asa-i cu arta angajata si ca ea, facând parte din generatia Joplin, Hendrix, Baez sau Dylan, este o protestatara. Da, dar ceilalti au protestat folk, rock - în – garaj sau soul, ea a protestat însa punk. Ma rog, iar am probleme cu arta, unele chestii nu le înteleg. De exemplu de ce face gargara pe scena si pe urma scuipa apa spre spectatori. Sau scuipa pur si simplu între doua strigate de lupta. Nu, din fericire noi nu eram în primele rânduri. Si cu toate acestea Patti Smith este o legenda vie. Pentru ca:

- este o muziciana si cântareata de rock, poeta, pictorita si fotograf;
- este considerata “nasa” miscarii punk de la sfârsitul anilor 1970;
- si-a folosit arta si celebritatea pentru a sustine cauze politice, fiind o sustinatoare a Partidului Verzilor din SUA (ecologistii, mânca-i-ar tata!);
- în 2004 a primit Medalia de Comandor al Ordinul Artelor si Literelor în Franta, în 2007 a intrat în “Rock and Roll Hall of Fame”, în 2008 a primit un doctorat onorific al Universitatii Rowan, în 2008 Fundatia Cartier pentru arta contemporana gazduieste la Paris o mare expozitie a operelor sale create între 1967 si 2007, în 2010 a jucat într-un film de Jean-Luc Godard si tot anul trecut a publicat “Just Kids” pentru care a primit National Book Award.

Si înca multe altele, scrie Wiki. Va las sa ascultati unul, doua cântece si eu ma duc sa pun de-un Gilmour.

Evident ca poza lui Costin este incomparabil mai "estetica".

Comparatii (4) - Relatia profesor - elev

2011-12-09T17:55:00.004+01:00

In timpul unui concurs de alergari micutul Jean cade, se juleste la un genunchi si începe sa plânga. Profesoara lui de sport Jocelyne se duce la el, îl ia în brate ca sa-l calmeze si sa poata continua alergarea.
1969 :
In doua minute Jean se simte mult mai bine si continua cursa.
2011 :
Jocelyne este acuzata de perversiuni asupra unui minor si de atingeri cu caracter sexual. Este data afara din învatamânt si i se interzice sa mai practice vreo meserie în care poate intra în contact cu copiii. Incaseaza trei ani de puscarie pentru pedofilie (cu suspendare) si trebuie sa plateasca o amenda tapana. Jean o tine din psihiatru în psihiatru timp de vreo zece ani, fara sa înteleaga de ce, cu toate ca acum are peste 18 ani. Parintii cer ca toate cheltuielile cu doctorii plus despagubirile morale sa le fie achitate de scoala pentru neglijenta si de (fosta) profesoara pentru traumatism emotional. Câstiga ambele procese. Profesoara somera, îndatorata pâna peste cap si cu moralul la pamânt se sinucide aruncându-se de pe acoperisul unui bloc. Nu al ei pentru ca nu mai avea locuinta, traia în strada. Peste mai multi ani Jean este gasit într-o ruina de casa din fundul cimitirului, plina de seringi, prezervative, fecale, cruci întoarse si sânge pe pereti. Murise în urma unei overdose.

Sau mai bine ne culcam si ne trezim într-o lume normala. Se poate?
Nimic nu se mai compara acum cu vremurile în care am aflat cine suntem. Nu stiu când era mai bine… Oare chiar nu stiu ?
Daca aveti rabdare, (mai) cititi asta si asta si asta si asta si asta… Poate pe unii va plictisesc, iertati-ma. Noapte buna!

Atentie, va priveliste direct!

2011-12-08T18:26:00.000+01:00

In ajun de Sarbatori statisticile sunt îngrijoratoare. Se pare ca 18% din accidentele rutiere sunt din cauza alcoolului. Inseamna ca restul de 82% sunt din cauza unor inconstienti care conduc treji!

Miercurea fara cuvinte (29) - Dezlegare la Truffade

2011-12-07T12:44:00.009+01:00

Truffada este ce vedeti în wok: un fel de "Aligot" dar nu chiar, sau chiar faimosul "Poutine" chebecoaz, dar nu chiar. Pe scurt, cartoafe cu brânza, dar nu oricum si nu cu orice brânza. Daca va intereseaza, revin, asta-i miercurea fara (prea multe) cuvinte. Ce mai vedeti pe acolo sunt maruntisuri de "acompaniament": o tarta de somon (pe asta n-am facut-o eu) si deja banala friptura colorata.

Cred ca si Carmen tine post.

PS Scuze, am uitat o melodie, asa se manânca adevarat, cu zgomot!

Iron man

2011-12-05T22:00:00.001+01:00

Uitati-va la poza. Bine si cu atentie. Domnul este profesor la un liceu, sa zicem JM. De fier, ca sa reziste intemperiilor. El nu are voie sa fie ca D-l primar M., om adevarat din carne si oase, sa se pozeze cu domnisoare studioase în Pleiboi si sa aiba slabiciuni. Si daca i se deregleaza cumva din greseala unele surubele, intram cu aparatul de sudura pe el, pai ce? 'Rea-ti ai dreacu' de pedofili!

Circula o glumitza dupa rascoala, când s-a dat liber la uniforme:

Un profesor era "judecat" de consiliul profesoral pentru o fapta asemanatoare.
- Ia zi colega cum s-a întâmplat?, îl întreaba directorul.
- Pai când am scos-o la tabla prima data mi s-a parut mie ca era dragutica, da' îmbracata gros cum era nu prea i-am dat atentie. Si oricum, constiinta...
- Lasa asta, zi-i mai departe...
- A doua oara venise primavara, nu mai avea pulovere pe gât, ce mai, era frumusica rau, inima zicea da, dar constiinta nu si nu...
- Trecem peste detalii...
- A treia oara era cu câteva zile înainte de vacanta de vara, cald afara, cald în clasa, ea într-o fustita scurta, sa-nebunesc nu alta, dar constiinta nu si...
- Da' mai da-o-n... de constiinta!!
- Vedeti Domnu' Director, exact asa am spus si eu!

Life in Pictures (13) - IT peste tot

2011-12-04T21:43:00.000+01:00

“Mama tâmpiților e mereu gravidă” (13) – Despre importanta cratimei

2011-12-02T17:15:00.002+01:00

A fost o vreme când “ma simteam” si mai rau ca acuma. Deh, tânar si nelinistit sau fara experienta, de unde sa stiu eu atunci ca asta-i o stare normala? De fapt primul care si-a dat seama ca ceva nu era în regula cu mine a fost directorul pe care-l aveam atunci.
O colega de birou vroia sa matur mai repede niste cioburi de la o sticla sparta... Cum am spart-o am mai povestit. Si i-am spus deci colegei:
- Matur Laura, nicio grija, da’ mai încet ca “ma tai în sticle”.
- Ba “ma-ta-i în sticle!”

Miercurea fara cuvinte (28) - Disciplina canina

2011-11-30T22:54:00.005+01:00

Nu toti sunt turbati. "Câinele, ca omu'", sta la semafor...

Ideea a avut-o Carmen.

Comparatii (3) - Disciplina scolara

2011-11-28T23:00:00.001+01:00

1969 :
Ai facut o tâmpenie în clasa. Profesorul îti da doua palme pedagogice. Când ajungi acasa si povestesti, taica-tu îti mai arde doua carabe parintesti de vezi stele verzi, ca sa tii minte. Si tii minte toata viata.
2011 :
Faci o tâmpenie în clasa. Profesorul îsi cere scuze. Când ajungi acasa si povestesti, taica-tu îti cumpara ultima consola de jocuri aparuta pe piata, dupa care se duce la scoala cu garda de corp care-i sparge nasul profesorului. Pe urma face reclamatie la Ministerul Educatiei si profesorul este dat afara din învatamânt. Bugetul se mai usureaza putin.

Life in Pictures (12) - Colaborare

2011-11-27T21:34:00.003+01:00

Ideea a avut-o Costin care ne obliga astfel sa avem si noi macar o idee pe saptamâna.

PS Am lipsit trei zile de-acasa si nu am raspuns la toate comentariile de la textul precedent, în care un Domn ne lauda pe noi, românii în general. Am s-o fac sigur mâine, acum am ajuns acasa si se joaca Marseille - PSG, un fel de Dinamo - Steaua... O saptamâna buna!

Patapievici despre romani...

2011-11-24T17:53:00.002+01:00

Intrerup din nou sirul de tâmpiti din ispravile carora ne hranim vinerea. Asa-i, daca apare vreo urgenta trebuie s-o rezolvam, are prioritate. Si pentru ca mâine dimineata trebuie sa plec, va spun acum ce am de spus. Hai sa punem mâna de la mâna sa vedem cum ne percepe onorabilul si ce-am putea face cu el:

"Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii." (din "Politice" de H.R. Patapievici, editia 1996, pag.63)

"23 de milioane de omuleti patibulari (buni de spanzurat)" (din "Politice" de H.R. P., editia 1996, pag 53)

"Un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare, ochi mohoriti, maxilare incrincenate, fete urite, guri vulgare, trasaturi rudimentare." (din "Politice" de H.R. P., editia 1996, pag. 34)

"Romanii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cit o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu." (din "Politice" de H.R. P., editia 1996, pag. 64)

"Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau... sa o folosim numai pentru injuraturi..." (din "Politice" de H.R. P., editia 1996, pag.64)

"Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cind i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida stramoseasca, ne-au luat in urina slavii: se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa, daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa temeinic au facut-o. Demnitatea noastra consta in a ridica mereu gura zvintata iar ei reincepeau: ne zvintam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfirsit. Apoi ne-au luat la urina rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avind o basica a udului mai mare (de, betiile...) i-au dovedit." (din "Politice" de H.R. P., editia 1996, pag.63)

"Puturosenia abisala a statutului suflet romanesc... spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, subreptice, tropaind vesel intr-un trup inconsient, pina ce mintea va fi in sfirsit scobita: inima devine piftie iar creierul un amestec apos." (din "Politice" de H.R. P., editia 1996, pag 49)

"Cu o educatie pur romaneasca nu poti face nimic." (Din "Politice" de H.R. P., editia 1996, pag.56)

Nu stiu ce-ati face voi, dar eu daca l-as întâlni, l-as bate, dar stiti cum?, ca pe coasa, marunt, marunt. Nu m-am batut niciodata în viata mea, habar n-am sa dau un pumn mai cu masura, cred ca la aproape doi metri oi (mai) avea ceva vlaga. As profita ca pare mai schilod si i-as da macar una, da' mi-e ca pe urma nu mai poate scrie...

Venind spre casa am ascultat din întâmplare cel mai potrivit cântec pentru laturile astea.

Miercurea fara cuvinte (27) - La Nisa...

2011-11-23T21:41:00.001+01:00

... într-un restaurant arabesc, ca sa stii ce te-asteapta:

Totul a început la Carmen.

Comparatii (2)

2011-11-22T18:51:00.001+01:00

Acum câteva zile am fost la cumparaturi, pe vremea bunicilor nostri si în timpurile noastre stralucite. Hai sa vedem cum se distrau (distreaza!!?) copiii:

Copilarii
Michel vrea sa mearga în padure dupa ore. Ii arata briceagul lui nou lui Jean si îi spune ca de fapt cauta o cracana pe care s-o ciopleasca si sa-si faca o prastie.
1969 :
Directorul vede briceagul si îl întreaba pe Michel de unde l-a cumparat pentru ca vrea si el unul.
2011 :
Scoala se închide, directorul suna la politie si la jandarmi, Michel este dus la circa escortat si arestat preventiv, sunt chemati parintii la scoala, iar postul national de televiziune transmite la prima emisiune de stiri informatia cu interviuri luate la poarta scolii. Jean este luat în primire de o echipa de psihiatri si psihologi care-l “debrifeaza“ cu toate ca el habar n-are ce se întâmpla. Toata lumea este indignata dar nimeni nu-i în stare sa dea detalii despre starea victimei. Nici nu stie cine-i victima. Culmea e ca nici victima nu stie…

Românii sunt destepti...

2011-11-21T17:13:00.000+01:00

... chiar genii as putea sa spun.

Gânditi-va ce-ar fi lumea fara români?

Life in Pictures (11) - Vigilenta

2011-11-20T13:03:00.000+01:00

Paza buna trece primejdia rea...

Amanunte la Costin.

Comparatii (1)

2011-11-19T11:07:00.003+01:00

Am primit acum câteva zile un text în franceza care pune fata în fata realitati din anii 1969 si 2011, în “câteva domenii de activitate“, ca sa zic asa. Unele din ele te fac sa zâmbesti, altele sa te încrunti. Cum textul initial este cam “sec“ pentru gustul meu, l-am tradus mai liber sau l-am mai scris o data. Cred ca demersul poate fi aplicat si în România, cu unele modificari ale anilor. Anul 1969 (care în Franta urma miscarilor din ’68) reprezinta începutul unei cresteri economice la care francezii se gândesc cu jind si în ziua de azi. El ar putea fi înlocuit la români cu un an din perioada interbelica. 2011 însa poate ramâne pe loc : abundenta din România este chiar mai mare ca în Franta, în rest, preturi, saracie si bogatie avem, clasa de mijloc nu prea mai avem, educatie, bun simt si exagerari de tot felul idem. Pastrând proportiile. Asa ca pentru început hai la cumparaturi !
Lapte, unt si oua
1969 :
Te duci la bacania din colt sa cumperi lapte. Miroase frumos : batoane de vanilie, bomboane si acadele colorate, colonii si coloniale, afumaturi, scrumbie la butoi, mizilicuri, ïntr-un colt musterii care-si iau drojdia cu o maslina, brânza, rachiuri, “icre moiu“ vorba lui Nenea Iancu, un butoi de tabla cu unt-de-lemn, ba vezi chiar si un butoi cu gaz. Intr-o farfurioara cu putina apa este un disc de carton “Zepelin” (de ce s-or fi numind asa n-am stiut niciodata) plin de muste moarte iar de tavan atârna fâsii lipicioase pe care zac aceleasi zburatoare. E cald... Negustorul evreu te saluta cu respect si-ti pune în bidonasul de aluminiu laptele, iar pe urma îti taie o bucata din botul de unt acoperit cu tifon curat din galantar. Ii mai ceri o duzina de oua pe care ti le da dintr-o galeata, nu înainte de a le sterge usor cu palma de fire de iarba din cuibar, puf si alte alea. Platesti multumit cu bani adevarati si iesi zâmbind în plin soare. Totul a durat 10 minute, cu tot cu amabilitatile schimbate.
2011 :
Iei un carucior de rahat care are o rotita strâmba si o ia în toate directiile numai aia buna nu. Incerci sa intri pe usa rotativa care însa e blocata pentru ca un tâmpit a fortat-o, intri pe usa ailalta pe care o împingi cu fundul tragând caruciorul care se balangane, ajungi în sfârsit la raionul de lactate unde îngheti de frig pâna alegi între 12 marci de unt facut din lapte comunitar si cauti data expirarii. Acasa nevasta îti da oricum cu el în cap (pachetul luat din congelator e înca foarte tare !) pentru ca ai luat unt semi-sarat si ea vrea sa faca o prajitura. La lapte e si mai complicat pentru ca ai de ales între lapte integral, semi si degresat, pentru sugari, copii, bolnavi, bio sau în promotie cu o eticheta cu data expirarii lipita peste data expirarii…
La oua cauti data când au fost ouate, calibrul, cu ce s-a hranit gaina, daca-s de crescatorie, bio sau din gaini crescute în aer liber, te uiti în carton sa vezi daca-s întregi, le misti, vezi ca unu-i lipit, tragi mai tare de el si poc !... se sparge si te umpli de galbenus pe pantaloni.
In sfârsit ajungi la casa unde grasa din fata grasei din fata ta are o punga cu rosii pe care a uitat s-o cântareasca, pe urma grasa chiar din fata ta a luat ceva în promotie fara cod de bare, asa ca astepti, vrei sa platesti dar nu-ti citeste cardul si trebuie sa-i stergi cipul de camasa transpirata, iasi afara cu caruciorul care se bâtâie, a început ploaia, tu ai uitat pe ce alee ti-ai lasat masina, ploua si mai tare, o gasesti, pui în portbagaj ce-ai cumparat si te duci sa lasi caruciorul. Gol fiind, asta se clatina si mai tare, reusesti sa-l bagi la locul lui dar vezi ca moneda s-a blocat. Asa ca renunti si te întorci la masina sub ploaia torentiala. In magazin ai intrat acum o ora.

“Mama tâmpiților e mereu gravidă” (12) – Se judeca lumea...

2011-11-18T00:07:00.000+01:00

Curtea din Stuttgart trebuie sa judece cazul unui barbat care si-a angajat vecinul ca s-o lase însarcinata pe sotia sa, cu intentii absolut onorabile si unul si mai ales altul. In stirea respectiva este atasata si fotografia Doamnei ceea ce eu nu-mi permit. Fosta Miss, asta spune totul.

Se pare ca Demetrius Soupolos, 29 de ani si sotia sa Traute, fosta regina a frumusetii, doreau un copil dar nu-l puteau avea pentru ca Demetrius era steril, conform afirmatiei doctorului sau. Astfel ca Soupolos, dupa ce a calmat protestele sotiei sale, l-a angajat pe vecinul sau Frank Maus, 34 de ani, sa faca inseminarea, nu chiar artificiala. Maus era casatorit si avea doi copii, semana destul de bine cu Soupolos, asa ca planul parea bun.

Soupolos i-a platit $2500 lui Maus si l-a angajat pentru trei seri pe saptamâna timp de sase luni. Maus a încercat de 72 de ori deci sa-si faca treaba cât mai bine. La obiectiile sotiei sale el raspundea : “Imi place treaba asta la fel de mult ca si tie. O fac pentru bani. Incearca sa întelegi“. Când dupa sase luni Traute totusi nu era însarcinata, Soupolos nu pricepea nimic si a insistat ca Maus sa-si faca un control medical, ceea ce Maus a si facut. Rezultatul a fost ca Maus era si el steril, chestie care a mirat pe toata lumea mai putin pe nevasta-sa care a recunoscut astfel ca Maus nu era tatal adevarat al copiilor.

Problema este ca Soupolos îl urmareste acum pe Maus în justitie pentru ca nu si-a îndeplinit partea lui de contract si vrea deci banii înapoi. Maus însa refuza spunând ca el nu a garantat în contract conceperea copilului ci doar ca va încerca din toate puterile, în mod repetat si desigur onorabil.

Miercurea fara cuvinte (26) - Focul

2011-11-16T20:39:00.007+01:00

"Traim în miezul unui ev aprins / Si-i dam a-nsufletirii noastre vama!"
Am mai scris asta, mai stiti cui apartine? Ia sa vedem!

Ce-am mai scornit plecând de la ideea lui Carmen.

Despre oameni optimisti

2011-11-15T19:53:00.002+01:00

S-a vorbit mult despre tot felul de oameni ai zilelor noastre, unii frumosi, altii recenti. Hai sa-i vedem si pe astia optimistii cum sunt. Adica textul de ieri ar fi putut suna si asa:

Uneori trebuie sa plec dimineata cu trenul, din pacate prea rar fata de cât as dori eu, pentru ca spectacolul merita vazut. La o ora la care altii înca dorm, gara este plina de viata si trenul la fel. Oameni de toate vârstele, proaspeti, parfumati, toti îmbracati la sapte ace, “bine rasi, bine dispusi”, sunt gata si chiar nerabdatori sa înceapa o noua zi. Unii o încep chiar în tren, pe laptop-urile date de institutii exact în acest scop. Altii asculta o muzica energica, plina de ritm. Daca n-ar fi în tren poate chiar ar dansa. O data ajunsi la Paris se grabesc sa ajunga acolo unde îi asteapta un birou cald, o cafea aburinda si poate o colega la fel de bine dispusa ca ei.

La prânz, restaurantele din cartierul de afaceri se umplu mai ales cu tineri galagiosi dar fara sa deranjeze care manânca repede o salata si stau de vorba: pe ei nu mâncarea îi intereseaza ci faptul ca pot comunica.

La sfârsitul programului metrourile se umplu iar de grupuri vesele de oameni cu sentimentul datoriei împlinite. Vorbareti si pregatiti pentru ceea ce urmeaza: distractia binemeritata. La telefon se aranjeaza o agapa, o întâlnire în doi sau chiar în trei, niste cumparaturi cu familia, ce poate fi mai frumos?

Unii merg direct la gara sa ia trenul înapoi spre casa. Mai zabovesc la o bere în picioare, cu prieteni sau colegi, pentru ei prietenia însemnând mai mult ca orice. Nu conteaza ca trenul mai întârzie uneori, ei se bucura ca mai pot schimba doua vorbe.

Ajunsi în sânul familiei, casa se umple de optimismul lor molipsitor si de bucuria copiilor care-si vad în sfârsit ambii parinti. Toti povestesc ce-au mai facut peste zi si adorm într-un târziu zâmbind si gândindu-se la ziua care urmeaza.

PS serios: daca întâlniti asemenea persoane ceva nu-i în regula.

Cel mai vesel popor trist

2011-11-14T19:12:00.003+01:00

Acum câtva timp am citit pe blog un text cu titlul asta. Nu-mi mai aduc aminte cine l-a scris, îmi cer scuze. L-am cautat cu goagal si tot degeaba. Dar era vorba despre români. Pentru cine a citit acest articol ar fi bine venita o calatorie si pe meleaguri de aiurea. La anumite ore ale zilei imaginile par coborâte din alta lume.

De exemplu mi se întâmpla sa fiu nevoit sa iau trenul dimineata, uneori plec la 7:19, dar alteori l-am luat chiar pe cel de 6:20. Vezi navetisti cu ochii pe jumatate deschisi, în costume negre, camasa alba si cravata tot neagra, zici ca toti se îmbraca la acelasi magazin. De solduri. Umbla teleghidati, se preling în primul scaun liber, îsi scot laptop-ul si încep sa lucreze. Altii continua sa doarma, acolo unde merg ei este capat de linie si nu risca nimic. Iar altii au castile în urechi, telefonul în mâna si dau din cap în ritmul muzicii, prin somn.

Când sunt plecat, la prânz eu manânc aproape mereu în acelasi restaurant, aproximativ la aceeasi ora si ma asez sistematic la aceeasi masa. De fiecare data, dupa vreo 5 minute la masa vecina vine un grup de tineri, aceiasi mereu, ati ghicit, îmbracati în negru, care comanda mereu acelasi lucru sau aproape. Macar eu iau mereu altceva, poate într-o zi oi nimeri si ceva sa-mi placa. Manânca tacuti, uitându-se cu ochii goi în farfurie. In maximum o jumatate de ora termina, iar unul dintre ei ramâne sa plateasca, prin rotatie.

Dupa-amiaza spre seara, în metroul care trece pe la gara ca sa ajunga într-o periferie saraca vezi aceleasi costume negre cu ochi ficsi înfundati în orbite, zici ca-s în pragul nebuniei. Costumele nu par a fi locuite de oameni. Si mai vezi oameni vii, obositi, cu mâini aspre si muncite, haine ponosite, figuri fardate strident si în graba, parfumuri stropite din belsug nu cu mult timp înainte si care toti vorbesc la telefon sau trimit semeseuri ca sa spuna ca “au plecat” de undeva de la serviciu si ca în “câteva minute ajung” altundeva, sa-si încheie ziua de lucru în vreo bomba.

La gara, cohorta neagra de costume coboara, unii alearga si se urca în trenurile regionale de navetisti, altii beau o bere cu un covrig pe peron asteptând sa se anunte linia la care trage trenul lor. Si ei sunt navetisti, dar merg mai departe. Când vine trenul care trebuie sa-i duca pe toti acasa, se urca “teleghidati, se preling în primul scaun liber, îsi scot latop-ul si încep sa lucreze. Altii continua sa doarma, acolo unde merg ei este capat de linie si nu risca nimic. Iar altii au castile în urechi, telefonul în mâna si dau din cap în ritmul muzicii, prin somn”.

Ajung acasa pe la 9 seara pentru ca trenul întârzie mai mereu. Sunt probleme de semnalizare, au fost acte de sabotaj sau vandalism, este vreo greva sau este pur si simplu iarna, ceea ce se întâmpla destul de des. Dau telefon dinainte ca sa spuna cam care-i situatia. Unii dintre ei sunt asteptati de cineva, altii îsi iau masina din parcare dupa ce platesc 10 euro la unul din cele doua automate pentru ca celalalt este în pana. Se face o coada marisoara unde mai pierd un sfert de ora. Si toti sunt sculati la 5 sau 6 dimineata. Pentru ca unii nu locuiesc în oras, stau prin satele din apropiere si mai au de mers vreo ora pâna acasa.

Si fac asta în fiecare zi si în fiecare viata si mai ales stiu ca trebuie sa faca la fel “a doua zi”, adica peste câteva ore.

PS Actiunea se petrece în TGV-ul Charleville – Paris Est, continua în Paris în diverse cartiere si metrouri si se termina din nou în TGV-ul Paris Est – Charleville. In fiecare zi. Tot anul. Te doare mai ales toamna. Si în noiembrie...

Life in Pictures (10) - Victimele gripei aviatice

2011-11-13T12:29:00.001+01:00

Costin pune flori, eu alte vietuitoare...

Despre complexele noastre idioate de români

2011-11-12T12:11:00.000+01:00

Vorbesc de noi, ăştia mai copți. Am fost ținuți într-un somn profund atâta amar de vreme că începuserăm să credem că toate geniile şi frumusețile planetei au fost programate să se nască oriunde în lume, numai în România nu. Şi dacă se mai întâmplau unele excepții, plecau şi ele urgent. Așa se face că cei care au dat piept cu occidentul putred, au făcut-o cu modestia de rigoare şi având bine înfiptă în cap ideea unor tineri ideologi că românii sunt proşti, urâţi, hoți, leneşi, mincinoși, ciubucari, în fine, o pubelă în toată regula. De aceea nu m-am mirat prea tare auzind dialogul următor :

“- Ce mai faci Ioane?
- Supărat băi Vasile.
- De ce mă Ioane că de-abia te-ai întors din concediu?
- Păi uite măi Vasile, am fost în Turcia la all inclusive, excepțional: mănânci cât vrei, bei cât vrei, cu bar la piscină, cu spa, ce să mai zic, lux.
- Păi şi-atunci?
- Stai să vezi ce fază pățesc: mă duc într-o dimineaţă la micul dejun, Măria mea rămâne în cameră. Mă întorc foarte repede, ia-o pe Măria de unde nu-i. O caut peste tot, mă panichez, mă duc la recepție şi aflu că e în cameră la Antonio Banderas. Mă duc acolo, bat la uşă, deschide Antonio. Bărbat bine Antonio: înalt, frumos, brunet, ochi albaştri, fără pic de burtă, plin de mușchi...
- Așa şi?
- Când colo, iese şi Măria mea dezbrăcată din baie! Cu țâțele vai de mama lor, cu curu' lăsat, cu cearcăne... băi, mi-a fost o rușine de omul ăla... !!”

De ce să-ți fie rușine Ioane? Sunt mai frumoase ale lor, alea de manânca la fastfuduri?

“Mama tâmpiților e mereu gravidă” (11) – Ecologia...

2011-11-11T11:26:00.001+01:00

...salveaza România.

Miercurea fara cuvinte (25) - Toamna

2011-11-09T22:27:00.001+01:00

In majoritatea pozelor se vede unul din putinele conifere care-si pierd frunzele toamna. Poate Carmen stie cum se cheama.

Saptamâna lui Dinescu, daca tot am început, sa si termin

2011-11-08T12:02:00.001+01:00

Iata un articol, eseu, text, parere, amintire, toate astea publicate de Mircea Dinescu acum mai multa vreme. Ii sta mai bine scriitor decât orice alta palarie, chiar cu boruri largi.

Femei de carieră - Mircea Dinescu

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncesc ca nişte tâmpite, îi mulţumesc patronului că le dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să se afirme şi să se ţina de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă,
la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând.
Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...

Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara.Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.

Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.

Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi
te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.

Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat. Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna... Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu.

Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa.

Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!"... Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.

Life in Pictures (9) - Tot vorbeam despre Dinescu

2011-11-06T17:29:00.000+01:00

Pâna si vinul lui tot de la Carturesti se cumpara...

Ideea a fost a lui Costin.

Vinul lui Dinescu

2011-11-05T19:03:00.002+01:00

Am povestit, acum câtava vreme, despre vinul lui Dinescu. Atunci era cel alb.

Azi a venit rândul si celui rosu. Cum era de asteptat, asta e un vin mai greu, mai rotund, cu miroazne de fructe rosii si mult tanin, sa le mai dea o zi în plus de trait cardiacilor care-l beau regulat. Bun pentru carnuri rosii în sânge si fragede. E si aici un secret: cu cât carnea e mai în sânge, cu atât e mai frageda. Iata eticheta:

Femeie tu, usoara…

Femeie tu usoara, din epocile grele
ce ti-ai transcris istoria pe piele
sa o citeasca în infern toti dracii,
la editura unde-ti publici cracii
te-astept ca un nevolnic crai de ghinda
sa-ti descifrez popoul în oglinda
dar nu oricum ci, daca vrei, subtil,
dupa metodiul vechi al lui Chiril
sa-l pipai glov în alfabetul braille
ca un taran ce seamana malai
si care, când înfige plugu-n brazda
simte c-ar lua tarlaua de nevasta.

“Mama tâmpiților e mereu gravidă” (10) – Eficienta si inteligenta maxima

2011-11-04T18:48:00.000+01:00

S-a inventat o masina care face jumatate din munca. Eu mi-am cumparat doua...

Miercurea fara cuvinte (24) - Erata

2011-11-02T19:00:00.001+01:00

Suportând eu pe nedrept nenumarate critici aici privind cantitatea neîndestulatoare pentru un om normal, revin cu unele mici rectificari. Asa zisa "canapea" de cartofi poate fi înlocuita de cubulete din acelasi material fripte aproape pe uscat în wok. Dupa cum se vede, wok-ul este o scula de aproape 50 cm în diametru, deci suficient de încapator. Urmeaza ardeii colorati si morcovul si aproape imediat puiul, care poate fi taiat în prealabil si în bucatele, fara oase. Piept, pulpe, nu conteaza, mie-mi place orice, tinute totusi o zi si o noapte la racoare cu tot felul de prafuri si mult vin alb. Varza de Bruxelles este pregatita dinainte (daca vreti, va spun cum) si adaugata la sfârsit, când termina wok-ul de fumegat, doar ca sa se încalzeasca.

Va puneti fiecare în farfurie conform poftelor! Bune!

Oala din spatele wok-ului contine o supa de 1 noiembrie, adica de dovleac, iestraordinara si dânsa!

Si Carmen trebuie sa încerce reteta asta!

Life in Pictures (8) - Happy End !!!

2011-10-30T19:39:00.003+01:00

Imaginea a doua din Life in Pictures (7), de saptamâna trecuta, ne-a lasat într-un fel pe toti cu sufletul la gura. Povestea era, ca sa zic asa, neterminata. Sa fim optimisti, solutii exista întotdeauna! Trebuie doar parcurs drumul invers.

Despre ce este vorba mai în detaliu va spune Costin.

“Mama tâmpiților e mereu gravidă” (9) – Cuvinte în plus

2011-10-28T12:06:00.000+02:00

O dârza feminista a propus eliminarea din dictionar si din vorbirea curenta a cuvântului “mademoiselle”.

Bravo “madame”, fi barbata!

Miercurea fara cuvinte (23) - Contraste

2011-10-26T12:28:00.000+02:00

Ieri am revazut pe TVRI filmul "Kapitalism - reteta noastra secreta" si pe urma, cu totul întâmplator (!!) Discursul Regelui în Parlament urmat de un documentar despre viata Majestatii Sale. Imagini sunt peste tot pe net:

Sper sa se uite si Carmen.

Life in Pictures (7) - Viata are momente placute si neplacute

2011-10-23T22:55:00.004+02:00

Asa ne spune Costin.

Continua pauza de vinerea cu tâmpitii ei

2011-10-21T20:06:00.000+02:00

1 om = 1027 alti oameni?

A cui e aritmetica asta si-n ce baza, ca sa spun asa?

Le Pen, Vadim si Dinescu

2011-10-20T13:12:00.000+02:00

Fiecare m-a învatat câte ceva.

De la Le Pen am învatat ca nu poti ignora pe cineva care ajunge în finala la prezidentiale. Si nici nu rezolvi problema facându-l nebun sau batându-ti joc de el. In felul asta intri în jocul lui iar aici te bate mereu pentru ca are experienta. Trebuie luat în serios, cunoscut si eventual ajutat sa se bata singur.

De la Vadim am ramas cu scârba pentru cei care încearca sa umileasca folosind josnic numele sau vreun defect fizic al cuiva.

La Dinescu am vazut cu groaza ce înseamna sa fii ridicol. Si în ultima vreme cred ca a vazut si el. Sa te simti obligat sa faci politica pentru ca ai fost dizident. Sa porti palarie pentru ca vrei sa fii boem. Sa ai mosie si sa fii boier ca sa crezi apoi ca esti “talpa tarii”. Si sa mai crezi ca esti bucatar pentru ca faci chiftele la televizor.

Citindu-i poeziile însa îi ierti toate pacatele. La fel cum, ascultându-l pe Knopfler i le ierti si lui. Dar ce pacate are Mark? El cu ginul, Dinescu cu vinul!! De fapt asta-i norocul lui, se cheama “Vinul lui Dinescu”. Pe eticheta celui alb scrie:

Moby Dick

mesajul fin pe care ti-l indic
în scara cotropita de petunii
te rog sa-l pui degraba într-un plic
ca sa-nviu eu si sa mai moara unii,
sa nu te plângi ca nu-ntelegi ce-am zis
ci cauta-l mai bine între fuste,
cârliontat si vânat si proscris
sub ghilotina buzelor auguste.
De n-o sa poti vin eu sa ti-l culeg
din golfuletul dalb si chiar pe bune
o sa-mi înfig harponul de norveg
în chitul cufundat în goliciune.

Miercurea fara cuvinte (22) - Alta arta, tot moderna

2011-10-19T10:51:00.006+02:00

... dar nu de la Centrul Pompidou.

Life in Pictures (6) - Life is food too

2011-10-16T16:43:00.008+02:00

“Poulet sur canapé avec ses raisins et poivrons tricolores“, asa ar spune marele sef Alain Ducasse. O chestie pentru gourmetzi. Delicata, finutza, sa-ti gâdile glandele dar nu foarte. De fapt nu-i decât pui la tigaie cu struguri ! De ce cu struguri ? Nici eu nu stiu si totusi l-am facut ! Stiam ca vine la mine amicul Gérard sa vedem meciul împreuna (singuri acasa amândoi !) si i-am promis ca-i fac ceva special ca sa mearga dupa apero, cu un rosé Huber & Bléger 2008 rece, pe care chiar la el îl gustasem prima data. El a baut câteva “petits jaunes“ ca de obicei (nu înteleg de ce bea patru mici în loc de unul mare…), eu eram pe vodca oricum pentru ca gateam si pâna s-au facut “legumele sale“ am mâncat o salata “orientata“ ca la noi, cu barabule, multa ceapa, oo fierte si mazline (pe borcan scria desâmburate, dar aveau toate sâmburele la locul lui). Bineînteles ulei de masline si otet din cidru. Daca salata asta sta si asteapta sa fie mâncata a doua zi este mai buna. Trec gusturile dintr-unul într-altul.

Iar la platul principal a fost în felul urmator, tot pe doo zile s-a întins gateala :
- am pus sase copane de pui la marinat timp de 24 de ore cu paprika dulce, curry, piper, pudra de gingimbru, feliute de lamâie, mult busuioc, o jumatate de sticla de vin alb demisec într-un vas, având grija ca totul sa fie acoperit de lichid (adica de vin, ca apa n-am pus, ce s-o mai cotim atâta…);
- a doua zi am scos copanele si le-am perpelit într-o tigaie pe toate fetele, miscându-le mereu ca sa nu se prinda, pâna au început sa se rumeneasca ; dupa aceea le-am pus la loc în zeama lor (adica tot în vin…);
- am taiat trei ardei (de preferinta de culori diferite, eu nu cunosc decât rosu, galben si verde) rondele si pe urma am curatat cu grija si cu un cutit nervurile albe si semintele ;
- am facut la blender un must din vreo 30 de boabe de struguri mari, albi si parfumati (aici le zice “de Italia“, eu as fi vrut sa fie Muscat Ottonel, care culmea!!, este un soi de struguri de origine franceza!) si l-am strecurat bine ;
- am pus la fiert la foc mic copanele cu sosul lor plus mustul abia strecurat, dar într-o cratita mai larga, sa se vada ce se întâmpla înauntru ;
- dupa zece minute am adaugat boabele de la jumatate de kilogram din aceiasi struguri si am lasat sa mai fiarba molcom înca 15 minute sa scada totul încet pâna pe la jumatate iar mirosul sa fie puternic de vin si curry ;
- în timpul asta am pus ardeii într-un wok unde i-am lasat doar cât sa se schimbe putin la culoare si am taiat un cartof rondele pe care le-am prajit ca pentru musaca, dar mai mult pe uscat ;

Aranjamentul îl faceti dupa inspiratie sau cum va sfatuieste designerul.

Ma si mir ca am facut asa ceva pentru ca mie nu-mi sta în caracter sa manânc “fin“ (deci putin !).

PS OK, ati gatit copanele prima data. Decât sa faceti celelalte jumatati clasic la cuptor a doua oara, puteti încerca acelasi lucru, doar ca în loc de "canapé" de cartofi (un moft de fapt), puteti face un soté de cartofi (cartofi taiati în cubulete) cu ardei si chiar cu morcovi într-un wok (atentie la timpii de coacere, oricum se fac separat, întâi cartofii, apoi morcovii si la urma ardeii). Morcovi si ardei fierbinti dar crocanti se mai pot mânca, dar cartofi cruzi mai greu.

Pofta buna si astept reprosuri!

In familie

2011-10-14T16:06:00.005+02:00

Prelungesc pauza cu serialul meu de vineri, nu ca n-ar fi subiecte, dar a aparut ceva mai urgent.

Cora mi-a adus aminte de muzica asta:

Intâi a fost un banc: într-un tramvai, un domn altfel îngrijit înjura din când în când: “Ei, cum ... mă-sii?”. Un alt domn cu sentimente amestecate, de milă faţă de primul dar şi de jenă pentru ceilalți călători încearcă să se lămurească: “Domnule, ce s-a întâmplat? Sunt aici doamne, copii, de ce vorbiți așa?”, “Mi-a născut nevasta!”, “Păi ar trebui să fiți bucuros, nu să înjurați așa urât”, “Da, dar a născut doi gemeni”, “Cu atât mai mult, unde creşte unul creşte şi al doilea, eu aş fi fericit!”, “Eu nu, pentru că unu-i alb şi unu-i negru”, “Ei, cum ... ?” se cruceşte şi binevoitorul. Deci ăsta-i bancul.

Pe urmă au fost concluziile unor istorici care afirmă probabil pe bună dreptate că regele decapitat al Franței, Ludovic al XVI-lea (cunoscut ca al 66-lea rege francez) a fost ”stră-stră-stră.... nepotul” lui Ştefan cel Mare pentru că:

1. Ştefan cel Mare (1435-1504), l-a avut ca fiu pe:
2. Petru Rareș (1486-1546), domnitorul Moldovei, care a avut-o ca fiică pe:
3. Maria, căsătorita cu Ion Movilă (mare logofăt al Moldovei), cei doi având ca fiu pe:
4. Ieremia Movilă (?-1606), domnitorul Moldovei, care a avut-o că fiică pe:
5. Maria Movilă (1592-1638), căsătorita cu Ştefan Potocki (1568-1631, conte polonez), cei doi având ca fiică pe:
6. Anna Potocki (1615-1690), căsătorita cu Dominic Kazanowski (1605-1648), cei doi având ca fiică pe:
7. Maria Kazanowski (1643-1687), căsătorita cu Stanislas Iablonowski (1634-1702), cei doi având ca fiică pe:
8. Ana Iablonowski (1658-1727), căsătorita cu Rafael Leszczynski (1650-1703), cei doi avându-l ca fiu pe:
9. Stanislas Leszczynski (1677-1766), regele Poloniei, care a avut ca fiică pe:
10.Maria Leszczynski (1703-1768), căsătorita cu Ludovic al XV-lea (1710-1774), regele Franței, cei doi având ca fiu pe:
11.Louis de France (1729-1765), care l-a avut ca fiu pe:
12.Ludovic al XVI-lea (1754-1793), regele decapitat al Franței.

Bun! Că Franța-i strănepoata României știam. Dar ce legătură are una cu alta? Păi are! Am văzut prin ziare că o Doamnă a zilelor noastre, cu ascendență puternică în partidul unic şi un prezent foarte activ în alt partid tot unic în felul lui afirmă că pe baza unor cercetări proprii şi ea este nepoata lui Ştefan cel Mare. La urma urmei de ce nu?

Dar asta înseamnă că Doamna este verişoară cu Louis XVI.

Ei, cum ...?

Intr-adevar o descoperire care poate schimba viata multora

2011-10-13T15:58:00.004+02:00

Am primit azi dimineata dovada:

Miercurea fara cuvinte (21) - Centrul Pompidou din Metz - exponate

2011-10-12T15:36:00.018+02:00

Inceputul acestei povesti frumoase este la Carmen.

Ei da, în Muzeul Pompidou din Metz se mai pot vedea totusi si alte opere de arta decât cutiutele "parfumate" la care am facut aluzie data trecuta. Un perete cu adevarat parfumat, facut din foi de dafin (macar miroase frumos!), o pânza pictata cu trupuri goale (cine a vazut "Mondo Cane" aparut prin anii '60 stie despre ce vorbesc), jocuri de culori, umbre si lumini prin cadre de usi si panouri savant aranjate, ca sa nu mai spun de Joan Miró sau, nu în ultimul rând, al nostru universal (atât de universal încât foarte multi nici nu stiu de unde a aparut!) Brancüzí.

LE Carmen, ai reusit sa vezi pâna la urma atelierul lui Brâncusi?

Un titlu de mult bun simt

2011-10-11T14:28:00.001+02:00

“CINE ESTE FEMEIA IN BRATELE CAREIA A MURIT JOHNNY RADUCANU?”.

E limpede care era de fapt framântarea cioclilor! Ca dupa aceea sa continue: “M. A. (38 de ani), lector la Universitatea Bucuresti din 1994 si traducător autorizat de limbă engleză, este femeia care i-a stat alături, până în ultima clipă, maestrului Johnny Răducanu”. Aha!! Pai textul nu prea are nimic de-a face cu titlul. Ca sa nu mai spun ca detalii gen “traducator autorizat” sunt la fel de utile în context ca si numarul de la pantofii doamnei.

Si înca ceva: în orice stire de “senzatie” de la noi cuvântul “doamna” este înlocuit de “femeia”. De ce? Suna mai palpitant? Sau autorul vrea sa arate ca n-are rusine? Asta stiam! Pentru ca iata cam ce întrebari i-au mai fost puse doamnei imediat dupa tristul eveniment, pentru ca asta a fost, nu unul de senzatie:
“Sunteţi rudă cu Johnny Răducanu?”, “Ce legături au existat între dumneavoastră şi Johnny Răducanu?”, “Aţi fost iubita lui Johnny Răducanu?”.

Când moare cineva exista limite ale decentei pe care nimeni cu bun simt nu are dreptul sa le depaseasca.

Life in Pictures (5) - Buletinul meteo

2011-10-09T14:02:00.005+02:00

Costin vroia sa stie cum va fi vremea.

Politica, azi...

2011-10-07T16:55:00.004+02:00

... adica vineri, întrerup serialul pentru ca stirea asta bate tot. Sa mai spuna cineva ca politica e... asa si pe dincolo. Nu, e fata mare!

Miercurea fara cuvinte (20) - Centrul Pompidou

2011-10-05T15:08:00.010+02:00

Am povestit mai demult despre o opera de arta remarcabila. Iata unde se afla, la noul Centru Pompidou din Metz. Despre ce se mai poate vedea aici, data viitoare, detalii despre cel din Paris, alta data.

Carmen ne-a învatat cum sa facem.

Iata o reteta cu altceva în loc de vânata...

2011-10-03T11:43:00.010+02:00

... pentru ca lunea trebuie sa fie roz. De fapt cred ca originalul este aici.

Am încercat în weekendul trecut cu dovlecei. Eu ma gândeam la dovleceii aceia care se fac umpluti. Andreea însa mi-a spus ca exista si dovlecei rotunzi, mari cam ca o portocala si nu ornamentali cum credeam eu, ci comestibili. Si într-adevar exista, dar... când a venit Nana cu ei acasa, luati din piata, de la “tarani”, am aflat ca-s aproape trei euro bucata. “Incepe bine!”, zic. Tot cu hering, ca n-am gasit... stiti povestea cu scrumbia!

Dar:
- nemaifiind vânata aceea indigesta am adaugat un borcanel de fileuri de anchois, dau un gust grozav.
- nu mai eram îngramadit între cele doua jumatati, deci am pus patru bucati de hering.
- în final trebuia sa iasa o umplutura, asa ca am taiat totul marunt, cum erau maslinele la versiunea precedenta, inclusiv ardeiul copt.
- pentru ca toate astea au si ele un “suc propriu”, au început sa lase zeama. Drept pentru care le-am lasat la scurs pâna a doua zi. Noroc ca am început de sâmbata, duminica aveam musafiri...

Pe urma am trecut la dovlecei: i-am spalat bine, le-am taiat cotoarele si i-am taiat apoi în doua, transversal. Dupa care ia-i Dane la scobit cu multa grija si cu o lingurita bine ascutita, da, exista si asa ceva! Cum umplutura era foarte “concentrata” mi-am zis sa o îndoi cu miezul de la dovlecei, care miez o mai si leaga. L-am pus deci într-o craticioara doar cu sare mare si în zece minute era în clocot. Normal, are si miezul zeama lui, asa ca l-am lasat si pe asta la scurs, tot pâna a doua zi. Duminica dimineata l-am facut piure si l-am amestecat cu restul umpluturii mai putin usturoiul pisat si am umplut jumatatile pâna sus. Un vârf de lingurita de usturoi si un capacel dintr-o felie rotunda de rosie au completat opera. La cuptor au stat doar pâna când dovleceii au început sa-si schimbe culoarea si sa se moaie iar rosia sa se “ramoleasca”.

La o privire sumara se vede ca toata treaba a costat de vreo zece ori mai mult decât vânata, iar pregatitul s-a întins pe doua zile.

Da, dar dupa cum se vede, parca e mai estetica. Si mai dietetica. Intr-un cuvânt, diestetica.

"Friptura colorata" este deja un "grand classique incontournable" chez Les Vaideanu.

Life in Pictures (4) - Simboluri

2011-10-02T11:57:00.004+02:00

Un simbol (latină - symbolum, greacă - simbolon; sursa Wikipedia) este o reprezentare a unui lucru, concept sau calitate. Deci simbolul trebuie sa fie un stimul care sa te faca sa te gândesti la ceva anume. Un stimul puternic. El poate fi foarte frumos sau foarte urât, important este sa-l tii minte.

Mistretul este simbolul Ardenilor.

Saptamâna asta Costin a avut o idee foarte frumoasa!

“Mama tâmpiților e mereu gravidă” (8) – Vremuri grele...

2011-09-30T15:08:00.002+02:00

Miercurea fara cuvinte (19) - Lumina de toamna

2011-09-28T11:34:00.006+02:00

Prima data, ideea a avut-o Carmen.

Vânata umpluta

2011-09-26T17:04:00.006+02:00

Cine citeste mai demult ce scriu eu pe aici stie ca uneori sunt bântuit de oarece “talente” culinare. Imi vine câte o idee si ma grabesc sa o pun în practica. De fapt caut mereu sa regasesc gustul festinurilor din copilarie. Fara nicio sansa însa, lipseste cel mai important ingredient: copilaria.

Zilele trecute însa, vazând cu câta aplicatie ne face Florentin pofta de tochituri, dupa ce am citit o reteta la Pandhora si gândindu-ma eu la sud si în general la bucataria mediteraneana cu multe legume, peste si masline, mi-a venit ideea sa umplu o vânata. Acuma vinete umplute s-or mai fi facut, doar nu sunt eu primul. Dar stiu ca scrisesem odata despre o salata marocana si mai spuneam cum fac eu tapenadele. Combinând ce putea fi combinat am facut saptamâna trecuta cam asa ceva:

Spalati bine o vânata cu cotor cu tot si dupa aceea o taiati cât e ea de lunga pâna aproape de partea cealalta. Daca din neatentie taiati de tot si se desfac jumatatile, luati alta vânata si pe aia veche o taiati felii si o faceti marinata la borcan. Cum se face asta habar n-am, noi vorbim acum de vânata umpluta. In despicatura astfel formata puneti în ordine:
- un fileu de scrumbie; eu neavând asa ceva aici am pus un fileu de hering afumat. Tare ma tem ca nici voi n-o sa gasiti, a devenit un peste foarte rar, deci probabil tot cu hering va descurcati.
- deasupra puneti un strat de masline negre (à la grecque, din alea mai amarui) “desâmburate” si tocate marunt cu iataganul lat de taiat ceapa.
- urmeaza câteva fâsii de ardei copt sa acopere complet maslinele.
- pe urma puneti un strat de usturoi, vreo sase catei, striviti de preferinta dupa meciul de rugby Anglia – România sau ceva la fel de enervant (orice meci al lui Dinamo, Steaua sau Branesti).
- peste toate astea puneti si celalalt fileu de scrumbie (am si eu o obsesie, cine stie, poate gasiti...) si le îngramaditi bine sa nu iasa ceva afara ca-i pacat. Ordinea straturilor este dictata de criterii de potriveala a culorilor, rosu si negru este clasic si foarte rafinat.
- la atâtea chestii sarate, nu mai puneti “sare dupa gust” ca iese ocna.

Puneti vânata la cuptor si o tineti pâna APROAPE se coace, nu ca atunci când faceti salata de vinete. Daca n-ati facut niciodata salata de vinete, întrebati pe cineva care a facut, altfel vorbim degeaba. Miezul trebuie sa ramâna totusi ferm. Pe urma o lasati sa se raceasca si taiati felii cam de un centimeteru grosime cu un cutit bine ascutit, sa ramâna întreaga si sa se vada bine culorile dinauntru. Tineti bine vânata cu mâna stânga când o taiati ca sa nu se desfaca mai tare. Daca sunteti stângaci faceti totul exact la fel, numai ca invers.

Sigur ca cei din Moldova sau din Delta o sa bea vodca la antreul asta rece, ceilalti poate o sa gaseasca un vin alb si sec, tot rece.

Nu e nici scump si nici greu de pregatit, depinde cum va descurcati cu scrumbia...

Acuma nu va repeziti sa mâncati chestia asta de foame si pe nemestecate, ca mine, vânata-i totusi un animal greu de digerat iar umplutura nici ea nu-i foarte usoara la stomac. De asta n-am facut decât una. Si tot de asta am încercat sâmbata trecuta altceva mai lejer. Vedem data viitoare ce-a iesit.

Life in Pictures (3) - Cu ce va servim?

2011-09-25T01:11:00.002+02:00

Avem si blonda si ambrata, de care doriti...

Leapsa de la Mosu

2011-09-24T11:39:00.000+02:00

Am vazut zilele trecute o leapsa la Mosu. I-am cerut voie s-o fac si eu, mi-a dat voie, am facut-o, am mai recitit-o dupa un timp, am schimbat ultimul raspuns si iat-o:

1. Principala mea trăsătură:
Sunt fraier adica nu sunt jmecher..
2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat.
Prietenia.
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie.
Tot prietenia de mai sus.
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei
Sinceritatea.
5. Principalul meu defect
Trasatura de la punctul 1.
6. Îndeletnicirea mea preferată
Orice altceva decât meseria...
7. Fericirea pe care mi-o visez.
Sa am o pensie lunga si linistita.
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire.
Sa nu am o pensie lunga si linistita.
9. Locul unde aş vrea să trăiesc.
Bucuresti.
10. Culoarea mea preferată
Albastru.
11. Floarea care-mi place.
Lavanda.
12. Pasărea mea preferată.
Pelicanul.
13. Prozatorii mei preferaţi
Cei care scriu cum vorbesc.
14. Poeţii mei preferaţi
Cei care vorbesc în versuri.
15. Eroii mei preferaţi din literatură
Cei anonimi care ramân în viata.
16. Eroinele mele preferate din literatură...
... si din viata, toate fetele care nu sunt feministe pentru ca au altceva în loc.
17. Compozitorii mei preferaţi
Cei care au compus concerte pentru vioara.
18. Pictorii mei preferaţi
Impresionistii.
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală
Evident, ce n-am fost eu niciodata, haiducii.
20. Ce urăsc cel mai mult
Ipocrizia.
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere
Sunt deja nascut, deci e cam târziu, totusi mai mult tupeu.
22. Cum aş vrea să mor
In somn.
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă
Primele.
24. Deviza mea.
“Noaptea e un sfetnic bun” – nu iau decizii pripite.

“Mama tâmpiților e mereu gravidă” (7) – Ferestre spre viitor......

2011-09-23T09:19:00.005+02:00

... pentru barbati insistenti. Ii dai afara pe usa, intra pe ferreastra. Dar pentru asta trebuie s-o poata deschide. Si dupa cum vedeti, poate...

Sursa aici.

Sau pentru cei care ajung seara acasa dupa ora închiderii, ca sa evite discutii neprincipiale sau negocieri cu soacra sau cu fiica acesteia.

Miercurea fara cuvinte (18) - Apus de soare, Heidelberg

2011-09-21T00:00:00.004+02:00

Uitati-va si voi ce ne-a învatat Carmen.
Aici si apusurile sunt mai aliniate.

Geniul la maturitate

2011-09-20T16:20:00.004+02:00

Nu sunt chiar asa de ipocrit ca sa spun ca sunt inocent, ca nu stiu ce-i aia zelist, ca nu am si eu, ca toata lumea, un "statcounter" sau altceva. Dar deocamdata nu fortez nota (a se citi ca nu-mi fortez norocul). Constat ca azi cineva a avut rabdarea sa stea ore întregi sa citeasca (aproape) tot ce-am scris de mai bine de trei ani încoace. Si înca citeste. "Chapeau" prietene, daca ai rabdarea asta îngereasca, poate ai sa recunosti ceea ce eu mi-am zis în barba (ca Baiazid) mai demult: ce scriam acum doi-trei ani îmi place mai mult decât ce fac acum. Si poate o sa ai "taria" sa mi-o si spui. Dar atunci scriam într-adevar cu multa aplicatie pentru ca abia începusem si eram constiincios. "Ma" citeau doi-trei prieteni care acum sau nu mai citesc sau nu mai comenteaza sau nu-mi mai sunt prieteni. In prezent ma "scot" cu doua-trei rânduri pe saptamâna si cu niste poze care nici macar nu sunt facute de mine ci de Nana si totusi vad ca merge. Chiar mai bine. Dar mi-e rusine.

Reflectiile astea le face un om în deplinatatea liceelor si facultatilor sale, dupa zile de meditatie care s-ar putea sa duca la ceva nou, nici el nu stie ce. Vad ca unii încep sa se retraga, oare aici ajungem inevitabil? Nu cred.

Life in Pictures (2) - Duminica...

2011-09-18T18:06:00.003+02:00

La Costin gasiti detaliile.

Eric Abidal

2011-09-17T10:08:00.001+02:00

... este un jucător de fotbal francez de culoare care joacă la FC Barcelona. În luna martie, la o vizită medicală de rutină cu echipa i s-a găsit o tumoră la ficat. Unii spun că ar fi fost chiar cancer. Într-o săptămână era operat iar în mai a jucat titular TOT meciul cu Manchester United, finala Ligii Campionilor. Poate nu era chiar la nivelul fizic maxim, mai ales pentru un astfel de meci. După operaţie și recuperare jucase doar vreo două sfârşituri de meciuri de campionat. Dar antrenorul Guardiola a avut curajul să-l pună titular, iar monumentul catalan numit Puyol, căpitanul obişnuit al echipei, a avut decența să fie rezervă aproape tot meciul. A intrat pe teren, a primit banderola de căpitan de la Iniesta, iar la sfârșitul meciului i-a dat-o lui Abidal, ca să fie el cel care primeşte cupa și o ridică onorând publicul, într-un gest care întotdeauna provoacă delir și lacrimi de bucurie. Nu mă dau în vânt după fotbalul spaniol, dar cred că doar un suflet de spaniol putea face aşa ceva.

“Mama tâmpiților e mereu gravidă” (6) – Charleroi...

2011-09-16T00:08:00.004+02:00

..., mai exact aeroportul, pe 5 august 2011, înainte de îmbarcare.

Cu alte cuvinte un fel de "zbor placut" si mai poftiti pe la noi daca scapati si de data asta.

Miercurea fara cuvinte (17) - Continuare

2011-09-14T12:08:00.007+02:00

Uneori o poza spune mai mult decât un cuvânt. Deci trei poze, mai mult decât trei cuvinte.

Initiativa a fost a lui Carmen.

Life in Pictures (1) - Ce se mai poarta

2011-09-12T17:45:00.004+02:00

Detaliile sunt la Costin.

“Mama tâmpiților e mereu gravidă” (5) – Fred Astaire

2011-09-09T10:39:00.004+02:00

Cu toate ca în stirea urmatoare va fi vorba despre mine (regulamentul nu interzice), mama mea nu mai are proiecte maternale pe termen mediu sau lung. Dealtfel ea crede sincer ca sunt irecuperabil si ca ajunge unul ca mine într-o familie.

Eram deci acum câteva saptamâni într-o dupa-amiaza la o serata unde dansam cu o domnisoara fosta campioana la dansuri tematice. La început am facut pentru încalzire câtiva pasi din finalul de la “Moartea lebedei” transmitând auditoriului care ne privea fiori de emotie, mai ales cu tresarirea aceea de la sfârsit a mâinii. Doar Magadalena Popa mai facea asa ceva...

Incurajat de remarcile magulitoare ale partenerei (“Ia uitati bai ce face asta!!”) mi-am adus aminte brusc de una din figurile lui Fred Astaire. Cea în care se urca pe scaun în pasi de dans cu un picior pe spatar dupa care ateriza lin pe partea cealalta a mobilierului continuându-si numarul. Mi-a iesit perfect din prima, trebuie doar sa mai lucrez putin la aterizare. Pentru ca genunchiul a facut o rotatie de 180° dupa care probabil glezna s-a învârtit si ea înca o data la fel, pentru ca vad ca degetele sunt tot în fata.

Dupa eveniment, vegetarian convins cum ma stiti, piciorul meu stâng a fost multa vreme împachetat în foi de varza, drept pentru care în casa la noi mirosea mereu a varza cu carne de porc. Na, ca iar mi-e pofta. Varza scazuta, cu scaricica mai grasuta si mult piper boabe.

Se spune ca un amic prezent la chermeza ar fi spus ca “unii trec de la tinerete direct la senilitate”. Are dreptate! Când eram copil si chiar ceva mai târziu îi gaseam tare plicticosi pe cei “maturi”! Chiar as vrea sa ma culc într-o seara si sa ma scol senil a doua zi. Când o fi sa fie.

PS Am lasat neschimbat textul initial ca se ducea naibii toata poezia, Nu m-am dus la doctor acolo ca nu mai puteam face nimic în casa si nici nu mi se parea foarte grav. Urmatoarele doua saptamâni am stat mai mult cocotat pe scara, am carat, am mutat, ma rog, chestii normale când îti renovezi casa. Pe radiografia pe care am facut-o aici însa se vede clar: fractura de peroneu. A început sa se prinda singura. Acum am atela si umblu în cârje. De alea mai finute, din aluminiu. Nu stiu ce credea doctorul când ma vedea zâmbind, dar mi-a repetat: “Musiu Vaideanu, nu glumesc, aveti totusi un picior rupt. Repaus la pat cu piciorul ridicat, nu va scoateti atela decât la dus si nu puneti piciorul jos, umblati numai cu cârje”.
Mi-a venit în cap vorba româneasca: “Unde nu-i cap, vai de picioare!”. Daca cineva vrea sa mi-o evoce din nou e suficient sa spuna în comentariu “Vorba ceea” ca o sa înteleg aluzia.

Are dreptate, tânar, tânar, da’ copt

2011-09-08T13:37:00.002+02:00

Uneori postul este într-adevar nerecomandat. Mi-a spus-o cu discretie chiar un preot: când suferi din cauza asta e mai mare pacatul decât daca manânci. Fiindu-mi deci imposibil sa rabd de foame zic si eu ca alte restaurante din România si chiar din lumea larga (scuze, la bistroul Maximum’s al lui Gaillard n-am fost înca) se caracterizeaza si prin:

- meniul voluminos care daca are însa acoperire în fapte, adica sa poti alege într-adevar între 50 de feluri reale si diferite de gratar, este chiar un lucru pozitiv. Acuma daca manânci o troaca de lichid si o juma’ de porc, s-ar putea sa fie cam scumput. Nu m-am prins cum afli cât ai de platit în restaurantele care se respecta si care au pretul la 150 de grame si nu la 100, daca tot ti-e dat sa manânci o juma‘ de animal. Mai reflectez, ori înmultesc, ori împart la 0,67...
- dar în plus se poate “servi” si o varza calita cu pulpe de rata (cu ciolan sau cu cârnati), sau un ciolan afumat (eventual cârnati afumati, de Maramu’ sau chiar de Plescoi) cu fasole, tocanita de ciuperci, tochitura, musaca, peste prajit, ciulamale cu ciuperci, ardei umpluti, berbecut, snitele din diverse vietuitoare comestibile, aripioare de pui cu crema de usturoi, salate de tot felul, tigaie taraneasca amestecata cu de toate, frigarui, legume la gratar, ficatei cu ceapa, mâncare de post si o gramada de supite si ciorbite (e adevarat, servite în boluri, nu la troaca, dar nimeni nu-i perfect) cu castronase cu smântâna si alte sosuri, ardei iuti si ceapa la cerere, daca ciorbita-i de fasolica.
- fiind totusi în România la un restaurant unde vrei sa manânci traditional, supicile si ciorbitele de burtici, fasolici, vacute, “verisoare” sau radautene sunt de preferat celor de varzuca sau ceputza, ca sa nu mai spun ca de consomeuri sau tournedosuri Rossini n-are nimeni chef pe-acolo. Iar coastele de porc la gratar n-au nimic de-a face cu faimoasele “ribsuri” pariziene, decât poate ca se manânca tot cu zgomot si cu mâna si cu grasimea sub nas prelingându-se pe barbie în jos, nu în sus, din cauza gravitatiei care nu alege. Altfel sunt mult mai bune.
- fetele si baietii se plimba mereu printre mese sa te întrebe daca mai vrei ceva sau daca-ti place. Si sa-ti spuna ca daca vrei si papanasi la sfârsit sa le spui din timp ca dureaza 20 de minute si asa nu va trebui sa astepti.
- într-o zi, dupa ce mi-am baut ultima înghititura de bere (caldura mare, mon cher!) a venit baiatul nechemat cu alta bere într-un pahar aburit: “Cu ce ocazie?”, zic. “Am vazut ca ati terminat-o, asta-i din partea casei”. Iar daca vrei, resturile din farfurie ti le aduce la sfârsit frumos împachetate si puse într-o punguta pentru animalele de companie din batatura.
- micul costa fix între 3,5 si 4 lei si este destul de mare.
- cartofiorii prajiti, sunt cu brânza rasa si cu mujdei (daca vrei), daca nu, îi poti cere la cuptor cu coriandru sau natur daca manânci peste. Ajuns aici ma întreb totusi cu mirare de ce daca tot suntem la noi acasa nu putem mânca un crap autohton, ci vesnica dorada (regala!!) fada sau somon. Ma rog, zic si eu...
- de altfel, cu sau fara stec sau scoici, cartofiorii prajiti sunt o adevarata mâncare nationala în Belgia de exemplu si nu se supara nimeni. Monotonia este rupta doar de culorile sosurilor, foarte originale: maioneza, ketchup sau andaluz (asta da!). O sa-mi spuneti ca e de înteles, Belgia n-are guvern de mai bine de-un an, dar cartofiorii sunt totusi proaspeti.
- exista un restaurant mai rasarit, Bellini îi zice, în Défense la Puteaux, unde lucreaza si manânca multe creiere remarcabile si unde meniul nu este nici voluminos, nici prea variat, nici îmbracat în piele naturala si nici ieftin. Dar unele chestii, nu prea multe, sunt chiar bune, mai ales doar o singura salata de pui cu foarte multa salata si probabil si cu pui. Odata s-a întâmplat chiar ca un stec sa aiba un miros deosebit, sigur nu de carne fripta. Cu pâinea stau însa cam prost: veche si putina.
- în general un meniu sau un carnetel în piele adevarata ar supara-o foarte tare pe D-na Bardot, nu din cauza ca vita care a ocupat pe vremuri pielea respectiva ar fi fost abuzata cu cruzime de amatorii de biftec tartar ci din principiu.
- sunt si eu de acord ca ceea ce scrie pe carnetelul cu nota de plata ascunde anumite interese, e ceva politicos dar fals, doar ca sa mai dai pe-acolo. Unii scriu “Mai poftiti pe la noi” sau “Va multumim pentru vizita”, banalitati comerciale. Mai buna ar fi o “socoteala” scrisa de mâna cu creion chimic, cu data adunata la total si cu litere maronii încrustate pe coperta cacanie, dupa desert: “Sta-v-ar în gât”. E un obicei frumos.

Acuma depinde si în ce restaurant intri.

Miercurea fara cuvinte (16) - Santier

2011-09-06T23:14:00.011+02:00

La Carmen puteti vedea cum se face.

Cam asta a fost vacanta la Bucuresti. Cearceafuri în loc de usi, dormit pe jos, pus parchet, tapet, zugravit, schimbat mobila, pus usi noi, aplice, lustre, facut bagaje si hai repede la aeroport ca pierdem avionul!

Gata!

2011-09-05T16:00:00.001+02:00

I'll be back soon, with an other chiaun!

“Mama tâmpiților e mereu gravidă” (4) - Măcelărie de lux în Capitală

2011-08-04T23:58:00.003+02:00

“De aici poţi cumpăra, alături de vinuri exclusiviste şi brânzeturi franţuzeşti, specialităţi de carne precum vită Aubrac, ce provine de la vite crescute pe muntele Aubrac situat la o altitudine de peste 1000 m, hrănite cu cereale şi iarbă, vită Limousine, cea mai savuroasă carne franţuzească dar şi pui De Bresse şi de Patis, consideraţi cei mai buni pui din lume, crescuţi cu cereale şi ceaiuri pentru digestie”, scrie Ziarul Financiar.

“Preţul pentru un kilogram de vită se încadrează între 250 şi 1700 de lei, cât costă cea mai scumpă carne de vită din lume provenită de la vacile Wagyu, din Japonia.”

Deci asta anunta ziarul. Mai jos este comentariul Doamnei care-mi trimite vestea:

“Ei, ce zici ? Ce ma face sa râd e ca ei vorbesc de vita si dau poze cu... costita si ceafa de porc! Sau mai stii, asa o fi vita asta scumpa... un fel de porc... Ce e tare nu-i ca sunt smecheri care vor sa prosteasca lumea, ci ca exista cretini care cred si în plus cumpara asa ceva... Normal astia trebuia sa fi dat deja faliment ! Sa vezi tu ce de lume “buna” o sa cumpere de-acolo... Mare-i gradina Domnului!!!! Da' se pare ca prostia e ultima care da faliment !
Jé.”

Iar eu spun ca din cunostintele mele de mâncator de vita frantuzeasca ar mai fi doua rase “de carne” cunoscute: Limousine si Charolaise. Chiar cu un mic plus pentru Charolaise care are carnea mai slaba si muschiul mai muschi, dupa cum se vede în poze. Un bou Charolais fata de un Limousin este ca un culturist fata de un om normal. Poate vaca Limousine sa aiba privirea mai expresiva, dar pentru atâta lucru sa coste cât o pensie buna n-as crede.

Si mai spun ca “Wagyu” înseamna de fapt “vaca japoneza”, adica mai multe rase, din care rasa Kōbe este cea mai faimoasa. Dar vacile astea asculta muzica simfonica, beau apa amestecata cu bere si au parte de sedinte de masaj regulate, ehei, alta lume, alta viata!

Si mai zic eu în plus ca nicio carne pe care am mâncat-o aici nu se compara cu carnea din România, din animale care înca nu sunt crescute dupa norme europene.

Admirati deci va rog de la stânga la dreapta în ordine "carnea de vita", Limuzina privind blând din fata, boul Charolais dupa o sedinta de antrenament în sala de forta si amarâta de Aubrac. Pofta buna!

Vacanta placuta, poate ne mai dam vesti în luna ce urmeaza, dar mai rar!

Despre cumparaturi

2011-08-04T08:11:00.001+02:00

Cred ca toata povestea a plecat de la Zina.

1. Cu cine îţi place să mergi la cumpărături?
Cu lista în mâna.

2. Te laşi influenţată atunci când cumperi ceva?
Daca-i pentru mine, nu.

3. Cât rezişti la cumpărături?
Foarte putin, dac-ar fi dupa mine într-un sfert de ora termin.

4. Pentru tine cumpărăturile sunt un mod de a te relaxa sau un rău necesar.
Daca-i vorba de mâncare, nu sunt rele deloc si sunt necesare.

5. De obicei te abaţi de la lista de cumpărături?
EU niciodata.

6. Iţi place să cumperi şi pentru cei dragi sau ţi se pare un calvar acest lucru?
Mi-ar placea dar nu stiu cum sa fac. E si asta un talent.

7. Crezi că uneori exagerezi când vine vorba de cumpărături?
Nu.

8. Eşti un vânător de reduceri/promoţii?
Vânator nu, dar cum niciodata nu sunt în criza de ceva, pot sa astept.

9. Ce trebuie să aibă un magazin ca să te atragă ?
Sa fie aproape de casa si sa aiba ce scrie pe lista.

10. Ce magazine ţi se par respingătoare?
Nu stiu, ca n-am intrat niciodata în ele.

11. La ce articol ajungi de fiecare dată când faci cumpărături?
La rinichi de porc.

12. Ce nu-ţi place să cumperi deşi ştii că acele lucruri sunt indispensabile?
Sutiene.

14. Descrie în trei cuvinte felul în care eşti tu prin magazine.
Grabit, calculat, eficient.

Miercurea fara cuvinte (15) - Incaltari

2011-08-02T22:59:00.009+02:00

S-au terminat soldurile. Pacat! Iata ce v-ati fi putut lua la un pret de nimic!
Carmen ne-a învatat sa vorbim mai putin miercuri!

Ce este capra ?

2011-08-01T22:28:00.004+02:00

Cred ca trebuie sa ne oprim aici cu interpretarile rauvoitoare si întrebarile cu subînteles referitoare la acest … concept, ca sa zic asa.

Dupa ce ne-am aplecat cu atentie în ultimii ani asupra subiectului, bunul meu amic Radu a reusit sa surprinda dovada !

Va întreb deci, ce vedeti în poza alaturata ?

- Un animal cu privirea inteligenta, suplu si plin de gratie sau…
- Pozitia simbolica a individului independent, rebel chiar, care refuza apartenenta la turma ?

Dumnezeu este rasist ?

2011-07-31T13:08:00.000+02:00

Acum ceva vreme a fost “un pic” de scandal la FFF din cauza unuia care a spus ca trebuie sa se respecte o “cota” în scolile de fotbal, ca sa nu se mai ajunga la situatia de la nu mai stiu care meci la care în teren nu era niciun francez-francez, daca întelegeti ce vreau sa spun.

Antrenorul echipei Frantei, Laurent Blanc, si-a batut singur cuie-n talpi spunând ca “daca în fotbal vrei ceva solid si rezistent, atunci îi ai pe «les blacks»”. Si a fost audiat ore la rând ca un criminal. Unde-i minciuna sau ofensa? Daca sunt unii care contesta adevarul asta, pai n-au decât sa se ia de gât cu Dumnezeu, ca doar El i-a facut asa pe oameni.

“Mama tâmpitilor e mereu gravidă” (3) – Care este prenumele lui George Bush?

2011-07-28T23:05:00.010+02:00

Nu, nu-i niciun trucaj! Faimoasa emisiune “Vrei sa fii milionar” se joaca si în alte tari din lumea asta larga. O întrebare grea, concentrare maxima, efort intelectual incredibil, parca auzi cum se învârt rotitele, ajutorul publicului care se baga peste tot si..., si..., în sfârsit, cu transpiratia tâsnind prin toti porii dar cu privirea limpede, un zâmbet abia ghicit si sentimentul împlinirii celui care este constient de propria-i valoare, vine raspunsul...

Miercurea fara cuvinte (14) - Curcubeie în Ardeni

2011-07-26T23:57:00.011+02:00

In primul rând nu mi-a venit sa cred ca se spune "curcubeie". Norocul meu ca-s capos si m-am uitat în dictionar: "curcubeie", nu "curcubeuri".

In al doilea rând ma scuzati ca nu prea am fost activ în ultimul timp. Am avut o saptamâna ocupata si plina de satisfactii, pe bune, Satisfactii cu litera mare. De mâine raspund si la comentariile din urma, promit, doar ma duc din nou la... birou.

In al treilea rând, daca tot am fost în ceruri miercurea trecuta, ramânem tot acolo ca-i frumos!

“Mama tâmpitilor e mereu gravidă” (2) – Sexul viitorului si viitorul sexului

2011-07-22T00:03:00.001+02:00

Au aparut în Franta noile manuale de anatomie care vor fi folosite anul viitor în ultima clasa de liceu. In cele vechi, la capitolul legat de reproducerea umana erau prezentate cele doua aparate de profil si detalii despre reproducere, chestii dealtfel complet ridicole si inutile. Ca sa nu mai vorbim de desene!!

In manualele noi apare un capitol într-adevar nou si folositor tinerei generatii: ”Nu te nasti femeie sau barbat, ci devii în functie de alegerea ta. Depinde cum te privesti tu si cum te priveste societatea.” !!!

E clar ? Ce atâta cromozomi ??? X, Y sau Z ?

Miercurea fara cuvinte (13) - Apusuri în Ardeni

2011-07-19T22:13:00.013+02:00

Ideea miercurilor a avut-o Carmen iar ideea apusurilor de aici mi-a venit privind apusurile grecesti ale lui Teo.

O boala cumplita

2011-07-16T19:58:00.003+02:00

Da, a fost descoperita cea mai teribila boala a secolelor din urma. Dar nu va îngrijorati. Marile laboratoare de medicamente lucreaza deja si vor gasi repede pilula salvatoare. Sa nu va asteptati sa fie ieftina. Dar sanatatea noastra si a copiilor nostri (pentru ca nenorocirea asta nu alege) este mai pretioasa ca orice. Numele acestui nou flagel este “Tulburarea disforica de luni dimineata”, Altfel spus lipsa de chef de a merge la serviciu sau la scoala... lunea dimineata, ati ghicit.

Adio deci insomnii duminica noapte, adio înjuraturi dimineata, adio pumni în cap dati desteptatorului. Lunea ne vom trezi cântând si râzând ca prostii!

Ciclul “Mama tâmpitilor e mereu gravidă” (1) – Episodul pilot

2011-07-15T08:47:00.002+02:00

De când am auzit vorba asta acum câțiva ani, îmi vine în minte surprinzător de des. Nu are legătură doar cu locul unde îmi petrec timpul de vreo 11 ani, e valabilă cam peste tot pe unde merg.

Cum văd că săptămâna e cam aglomerată, cred că aş putea (pro)pune vinerea. Deci dacă treceți vinerea pe aici şi vă aduceți aminte şi voi de ceva care să ilustreze acest faimos “dicton”, daţi-i drumu’, să ne distrăm şi noi. Poate o sa fac mai încolo cum a făcut Carmen, ideea e a ei, să vedem întâi dacă exista adepti.

Eram deci prin ‘83 şi vroiam ca orice tineri la început de viaţă să ne cumpărăm un apartament. Urma să apară Andreea şi trebuia să ne aşezăm undeva mai temeinic. Condiția esenţială, pentru cine-şi mai aduce aminte, era să fii pe lista doritorilor din instituția respectivă, deci primul lucru care trebuia făcut era să scrii o cerere. Pe urma te ajuta PCR-ul, adica P(ile), C(unostinte), R(elatii). Am scris asadar cererea, am semnat-o aşa cum am fost sfătuit “Cerc. şt. mat. Dan Văideanu” şi m-am dus personal la serviciul personal să i-o dau colonelului T., cadristul institutului (strămoșul șefului de resurse umane de azi). Şi am avut cu el următorul dialog scurt:

- Să trăiți tov colonel, am adus cererea!
- Bine dragă, las-o pe birou..., ia stai, ce înseamnă “mat”?
- Vine de la matematician, așa se prescurtează...
- Lasă, nu mă învăţa tu cum se prescurtează, asta poa’ să însemne şi “matriţer” de exemplu. Trebuia să fi scris “matemat.” Ca să fie mai clar, mă rog... las-o așa, văd eu ce fac...

Ceva-ul care îmi place si ma inspira în biroul meu...

2011-07-13T22:20:00.009+02:00

... este chiar biroul meu si o anumita poza pe care, daca o cautati bine, o s-o vedeti sigur. Profit dar de provocarea Zinei si de ce-i spuneam acum o vreme lui Mircea (iar el...) ca sa remarturisesc dragostea mea pentru caldura lemnului pe care-l mângâi pâna-l conving sa scoata frumosul din fibra lui launtrica. In biroul de acasa sunt printre lucruri facute doar de mâna mea, sunt în turnul meu de vise sau în cabina mea de avion, trebuie doar sa întind mâna ca sa am ce-mi trebuie.

In biroul-birou de unde iau banii, ma inspira si ma tine vigilent zodia mea cu tot ce este înauntru...

Miercurea fara cuvinte (12) - Barca pe valuri

2011-07-12T22:46:00.014+02:00

I-am promis lui Mircea ca o sa pun niste poze cu barcute, poze pe care le-am facut acum câtiva ani la Monaco si Cannes. Ma tin de cuvânt.

Pentru amatorii de F1 în imaginea a doua, cam pe unde sunt autobuzele, se vede iesirea din tunel, iar în poza urmatoare este faimoasa sicana din fata piscinei.

Toata aventura asta frumoasa a început de la Carmen.

Turul Franței...

2011-07-11T13:06:00.004+02:00

... este cea mai importantă competiție ciclistă a anului. Dar așa cum este prezentată la televiziunea publică, pe France 2, este şi un act cultural. Pe lângă încleștarea unei confruntări extrem de dure, dincolo de clasicele cățărări din Alpi şi Pirinei sau de coșmarul numit “Mont Ventoux”, vezi şi auzi aproape totul despre locurile filmate de pe motociclete, din mașini, avioane sau elicoptere, decent, sobru, documentat, cu pasiune şi cu mult respect.

Într-un an s-a nimerit să văd câteva etape la București, tot la o televiziune publică. Aceleaşi imagini, alt comentariu. Miştocăreala ieftină...

Bute

2011-07-10T16:24:00.002+02:00

Nu stiu de ce ma bucur ca a câstigat Bute contra francezului Wendy, dar ma bucur!!

Subalternul meu Adrian Severin

2011-07-09T12:35:00.001+02:00

Recitind ce spunea Conu’ Alecu mi-am adus aminte o poveste veche.

Când eram eu președinte de bloc în Doctor Felix, într-o perioadă de maxim relativ al carierei mele, Adrian Severin urca şi el treptele meseriei fiind atunci un tânăr jurist foarte suplu în comitetul asociației de locatari. El locuia la scara A, eu la B. Asta se întâmpla înainte de ‘89 când nu erau bani de reparații în subsol, nu erau gaze, nu era căldură, dar noi ne inundam unii pe alții cu toată căldura sufletească de care eram capabili, cu îndârjire şi fără preferințe pentru că toate țevile erau ruginite. Făceam ședințe sus la uscătorie sau jos la administrație şi ne luptam cu pisicile în exces, gândacii sau cu restanțierii, după caz.

Odată chiar am hotărât în unanimitate la o şedinţa să lărgim fraudulos duza de la alimentarea cu gaz a blocului ca să putem găti măcar noaptea. Au votat în unanimitate ”pentru” toți cei cinci locatari prezenți la şedinţă din totalul de 36, plus comitetul mai puţin D-l Severin, absent. Nu venea la nicio şedinţă deşi acceptase să fie în comitet, ne-am spus că e bun un avocat în asociație, nu se știe niciodată. Era tipul care purta întotdeauna o geantă diplomat dar şi un dosar sub braţ, mereu grăbit şi ocupat, costum, cravată desfăcută cu un gest de o neglijenţă căutată, vorbea cu ”tovarașe” şi avea mereu de dat sfaturi, mai ales când nu i le cerea nimeni. Sistematic, la sfârşitul fiecărei ședințe, când cei cinci-șase locatari membri ordinari prezenți plecau acasă şi rămâneam doar noi, ceilalți patru din comitet, apărea şi Domnul Severin (al cincilea) de la serviciu, obosit şi cu cravata la ” şi cinci”, evident: “Semnez tot ce-aţi hotărât. Sunt grozav de obosit!! Noapte bună!”.

După ‘89 când stăteam cu rândul de pază la parter să nu intre peste noi teroriștii sau minerii, în funcție de anotimp, D-l Severin nu mai era vecinul nostru, nu știu de ce.

Domnul Adrian Severin este azi om politic şi europarlamentar. S-a vorbit mult despre d-sa acum câtva timp. Se pare că nu se simte prea bine pentru că i-a scăzut mult imunitatea şi este expus la tot felul de viroze.

Inainte de mâncare vorbeam despre lene, e vremea siestei

2011-07-08T11:56:00.001+02:00

Cum aş putea eu să-l contrazic pe Cioran ?

“A munci din toate forțele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poți realiza numai printr-o muncă obiectivă şi neîncetată, iată ceea ce este revoltător şi ininteligibil. Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează.

Ea deplasează centrul de preocupare şi interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul sau personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescențe interne şi de realizarea unei prezențe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară.

De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează.

Faptul că fiecare om trebuie să aibă o carieră, să intre într-o formă de viaţă care aproape niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendințe de imbecilizare prin muncă.

Să muncești pentru ca să trăiești, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decât la animal. Căci la acesta activitatea este atât de organică, încât el n-o separă de existenţa sa proprie, pe când omul își dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă ființei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii, la om se manifestă una din tendințele lui de a iubi răul, cînd acesta este fatal şi frecvent. Şi în muncă omul a uitat de el însuși ” - Emil Cioran (Pe culmile disperării)

Iar despre puţinii “aleși” care sunt mereu ocupați să facă ceva urgent şi evident vital pentru noi toți, fiind ei atinși de aripa dulce a nemuririi, în funcții din ce în ce mai înalte şi ascunse prostimii în valuri de fum vânăt, Alexandru Paleologu spunea:

“Ei constituie …detaşamentul formidabil al lenei active, organizate, cumplită hidră cronofagă. (…) Cronofagia este un asasinat; fiecare pisălog e un atentator, dar lenea activă e cea mai perfidă formă a genocidului. Toţi aferaţii, pseudoeficienţii, copleşiţii şi copleşitorii cu treburi sunt nişte incapabili de reculegere, de răbdare, de răbdătoare şi lentă gândire, de concentrare pe probleme esenţiale. Dacă n-ar avea activitatea n-ar şti ce să facă” - Alexandru Paleologu (Despre lenea “activă”).