Un proiect

Acum câteva zile mi-a venit o idee. Mi se mai întâmplă... Nu-i cine ştie ce, au avut-o si alţii, dar tocmai de aceea nu vreau să creadă cineva că sunt lipsit de smerenie. Aş vrea să încep să povestesc o vreme de acum încolo despre oameni pe care i-am întâlnit şi cu care am mers o bucată de drum sau încă mai mergem împreună. Profesori, colegi, prieteni sau şefi. Cu bune şi rele. Cei datorită sau din cauza cărora sunt astăzi aşa cum sunt. Am să caut în ungherele ascunse ale memoriei amintiri şi am să le scot la iveală aşa cum sunt, fără să le scutur de praf. Deci nu va fi vorba doar de oameni perfecţi. Chiar de la cineva cu defecte tot rămâi cu un câştig, ştii de ce să te fereşti în viitor, îţi creează anticorpi sau altfel spus, “tot răul spre bine”. Dar în cea mai mare parte va fi vorba despre întâlniri care au însemnat într-adevăr ceva bun şi frumos pentru mine. Spuneam că au făcut-o şi alţii. Ei le-au numit Galerie de portrete, dar cum eu nu sunt “alţii”, n-am nici condeiul, nici spiritul, nici ochiul, nici penelul şi nici fineţea lor. Vor fi câteva rânduri scrise despre fiecare, pentru mine şi dăruite lor, chiar dacă unii sigur nu le vor mai citi vreodată. Uneori voi face şi paranteze, poate chiar lungi dacă va fi nevoie, deci s-ar putea (cu variantele mă scuzaţi dacă, aş vrea, cred, mă tem că etc.) să dureze ceva timp pentru că sunt mulţi.