joi, 23 mai 2013

Back to... Bucuresti!

Back To Tupelo


E frumos când te întorci acasa dupa sase luni si ti se pare ca ai plecat ieri. Cam asa sunt prietenii de prieteni... Ia sa vad, ghiciti care sunt eu?



All That Matters


marți, 21 mai 2013

Gud bai...

... chiar daca vin mai aproape de voi.

Sper sa fie o calatorie la fel de placuta ca ultima despre care am povestit...

vineri, 17 mai 2013

Reflexii în oglinda - In vino veritas

Ar mai fi o problema. Depinde unde este vinul.
Ce se-ntâmpla... Adevarul se afla mereu la fund. Iar am zis vorba aia! Azi am avut mai multe trimiteri "anatomice". Deci ne putem uita la paharul asta pâna o sa zboare porcu' si tot degeaba. Adevarul apare când paharul este gol. Parerea mea...



Esti de acord Sorin-e?

Despre a treia vineri, pentru ca e chiar a treia vineri din luna asta

Ce mi-a fost dat sa primesc si sa citesc ieri într-un mail profesional :

"Comme chaque troisième vendredi du mois je vous confirme notre réunion mensuelle au PC A 9 H 00 CE JEUDI 16 MAI.
Cordialement, DOCTEUR X" – nu conteaza cum îl cheama iar majusculele nu sunt ale mele...

Intr-adevar, era nevoie de majuscule ca sa se vada mai clar idiotenia "cordiala" si de asemenea cine a facut-o, evident un fel de sef peste doctori. Acuma el o fi dictat aceste putine si cretine cuvinte secretarei, o pupincurista care n-a îndraznit sa-i spuna sefului ca ceva nu-i clar… Nu-mi pot imagina ca doi oameni normali au putut produce asa o perla. Iar daca totusi au facut-o înseamna ca…

Deci cum ar spune Banciu sau Caragiale (obligatoriu în ordinea asta), "Fra-hatilor, veniti ca de obicei vineri ca sedinta a fost joi ! "

Oare ce-o fi asta ? Gâga, Bula sau "din putul gândirii catavencilor" ? Pentru ca nu vreau sa cred ca ar putea fi intentionat, adica ca cu cât haosul e mai mare turma se conduce mai usor. In cel mai bun caz este lipsa de respect fata de destinatarii acestor secretii ale gândirii lor profunde, nu conteaza ce spui daca o faci într-un mod elevat.

Pentru ca lor le place teribil sa-si spuna "Dragi confrati si consurori" înainte de a-si trage un sut în c*r, neaparat pe la spate. E ca un fel de alifie…

luni, 13 mai 2013

Am gasit vinovatul...

... pentru toti tâmpitii care se cred destepti, pentru analfabetii care ne dau lectii, pentru savantii care ne conduc, pentru savantii ceilalti care vor sa schimbe lumea si nu în ultimul rând pentru ca "Regele Gica", nasul lui Gigi, a aparut în fata Altetei Regale ca un golan, fara cravata... Chiar o avea dreptate Darwin?

Punish The Monkey


E frumos ce scrie la Sorin!

sâmbătă, 11 mai 2013

Cum e cu patrimoniul si cu vacile

Pornind de la statisticile precedente si considerându-le superficiale iar esantionul nereprezentativ, un grup de cercetatori anglo-americani a realizat urmatorul studiu comparativ:

SOCIALISM
Ai 2 vaci. Una i-o dai vecinului.

COMUNISM
Ai 2 vaci. Ti le ia statul pe amandoua si iti da in loc 2 litri de lapte.

FASCISM
Ai 2 vaci. Ti le ia statul pe amandoua si te obliga sa cumperi lunar 80 litri de lapte.

NAZISM
Ai 2 vaci. Ti le ia statul pe amandoua si te impusca.

BIROCRATIE
Ai 2 vaci. Ti le ia statul pe amandoua, impusca una, o mulge pe cealalta si arunca laptele.

SUPRAREALISM
Ai 2 girafe. Statul te obliga sa iei lectii de muzicuta.

CAPITALISM TRADITIONAL
Ai 2 vaci. Vinzi una si cumperi un taur.
Cireada se inmulteste, iar economia prospera. Le vinzi si iesi la pensie cu castigul.

CAPITALISM CORPORATIST TIP ENRON
Ai 2 vaci. Vinzi trei dintre ele companiei tale listate public, folosind scrisori de credit deschise la banca de cumnatul tau, apoi executi un schimb datorie/creanta cu o oferta generala asociata, astfel incat recapeti cele patru vaci, cu o scutire de taxe pentru cinci vaci.
Drepturile asupra celor sase vaci sunt transferate, printr-un intermediar, catre o companie din Insulele Cayman, detinuta in secret de actionarul majoritar, care revinde companiei drepturile pentru toate cele sapte vaci.
Conform raportului anual, compania detine opt vaci, cu o optiune pentru inca una.
Vinzi o vaca pentru a cumpara un presedinte al SUA, ceea ce te lasa cu noua vaci.
Nu se furnizeaza nici o foaie de bilant impreuna cu comunicatul.
Publicul inghite.

CORPORATIE AMERICANA
Ai 2 vaci. Vinzi una si o fortezi pe cealalta sa produca lapte pentru patru. Esti surprins cand vaca moare.
Compania de asigurari va trimite un detectiv sa ancheteze cauzele mortii vacii.

COMPANIE FRANCEZA
Ai 2 vaci. Faci greva, blochezi drumurile si organizezi o rascoala, pentru ca vrei trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA
Ai 2 vaci. Le reproiectezi, astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat o vaca obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte.
Apoi creezi imagini animate ale vacii, numite Cowkemon, si le promovezi la scara globala.

COMPANIE GERMANA
Ai 2 vaci. Le reproiectezi, astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa manance o data pe luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA
Ai 2 vaci. Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA
Ai 2 vaci, dar nu stii unde sunt. Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE ELVETIANA
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine. Facturezi celorlalti cheltuielile de depozitare.

COMPANIE RUSEASCA
Ai 2 vaci. Le numeri si afli ca ai 5 vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci.
Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE CHINEZA
Ai 2 vaci. Ai 300 de oameni care le mulg. Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul care a publicat cifrele reale.

COMPANIE INDIANA
Ai 2 vaci. Te inchini la ele.

COMPANIE IRAKIANA
Toata lumea crede ca ai o multime de vaci. Le spui ca n-ai niciuna. Nimeni nu te crede, te bombardeaza si iti invadeaza tara.
Tot fara vaci ai ramas, dar acum ai democratie.

COMPANIE AUSTRALIANA
Ai 2 vaci. Afacerile par ca merg destul de bine.
Termini ziua de lucru si mergi la o bere sa sarbatoresti.

COMPANIE NEO-ZEELANDEZA
Ai 2 vaci. Cea din stanga e foarte atractiva.

COMPANIE ROMANEASCA
Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, falimentezi si dai vina pe bou.

COMPANIE GRECEASCA
Ai 2 vaci. Te imprumuti de la Germania punandu-le la bataie. Tai vacile si faci souvlaki.
Nu poti plati dobanda, asa ca Germania iti imprumuta alti bani.
Nu poti plati dobanda, asa ca Germania iti imprumuta alti bani.
Nu poti plati dobanda, asa ca Germania iti imprumuta alti bani.
Nu poti plati dobanda, asa ca Germania iti imprumuta alti bani.

Malted milk



marți, 7 mai 2013

Noutati

Averea pe familie la nemti este de cca. putin peste 50 000 euro.
Averea pe familie la un "cuplu" de francezi este de parca 109 000...
Acuma luati loc si o gura zdravana de Uzo:
Averea, adica patrimoniul pe famelie la greci este de aproape 250 000...

Mark - News

Mai este ziua megalomanilor Sorin-e?

vineri, 3 mai 2013

Dumnezeul din batatura

Nici nu se mai stie când a început. Cu Cain si Abel ? Cu judecata dreapta a lui Pilat ? Sau mai încoace când biserica a decis ca pamântul sta pe loc ? Poate nici nu mai conteaza. Vedem însa acum ca tot mai multi oameni încearca sa schimbe ce e de neschimbat.

Un pusti de patru ani îsi regleaza conflictul cu un prieten zburându-i creierii cu pusca lui taxu. Un idiot intra cu masina în curtea scolii sa-si ia gagica acasa si face manevre maiestre pâna calca alta pustoaica. Alt idiot (scuzati repetitia, da-s multi) merge la fosta lui scoala si împusca profesorii care i-au pus note mici. Ca sa nu faca doua drumuri mai omoara si vreo zece elevi ca sa fie clar cine-i seful. Drept raspuns, într-un sat din aceeasi lume civilizata primarele da o lege care-i obliga pe toti locuitorii sa aiba cel putin o arma în dotare, ca sa se apere, nu ? Oameni luminati la cap pun cap la cap niste chestii si fac o oaie din senin, care însa nu se simte prea bine si da coltul dupa un timp. Altii inventeaza un papusoi care da zeci de recolte pe an, ca-n poveste si satura mapamondul. Ba mai mult, niste cercetatori (de data asta parca români !) conving un salau sa fie mai iubaret si sa produca de mai multe ori pe an, nu doar o data, cum e traditia la salai. Mamaliga avem, oferta de peste se apropie de cerere, ar mai fi mujdeiul.

Astfel în scurta vreme toate familiile, dar toate, întelegeti ?, cum s-or mai numi ele, familii, cupluri, mono, bi si într-o buna zi, daca da Dumnezeu poate chiar tri-parentale, vor avea pe lânga casa un dumnezeu mic si numai al lor.

Eric Clapton - Presence of the Lord

Nu-i mai frumoasa muzica asta decât toate razboaiele si inventiile care au fost si vor mai veni? Paste fericit tuturor!!

marți, 30 aprilie 2013

Cine poarta rochia ?

Nu legea asta va schimba lumea. Doamnele si Domnii respectivi vor continua sa traiasca la fel ca pâna acum. Am multe cunostinte printre ei, sunt deschisi, simpatici, unii chiar sclipitori. Poti petrece momente placute cu ei, la o masa de exemplu, prefer sa ma opresc aici când vine vorba de mobilier. Nu-mi place însa când mi se fac "aluzii". Ar mai fi atâtea lucruri de facut asa cum le stim noi din mosi-stramosi ! Dar nu prea mai am timp… Si nu-mi place nici sa vad ca unul sta pe loc în timp ce altul devine temporar membru simpatizant doar cât sa fie promovat de seful mare care… decide. Poate la bani sa se schimbe ceva : mosteniri, divorturi, partajuri, avocatii sa fie sanatosi si cu putere de munca, nici pâna acum nu stateau degeaba.

Deci baiul nu-i legea ci ce va urma dupa. Adoptii, sarcini asistate medical, mame purtatoare, nu, nu-i niciun comert aici, doar întâmplator toate sunt sarace si foarte altruiste… Ba am mai auzit ca se va putea trimite undeva "materialul" prin posta, ambele componente vreau sa zic, mesteresc aia ceva acolo si la momentul potrivit primesti copilul gata facut. Iar copilul ala care va avea de completat la formulare toata viata lui nu va mai avea mama si tata ci parinte1 si parinte2, care parinti1 si 2 nu se vor mai numi sot si sotie ci casatorit1 si casatorit2 sau mai simplu cuplu, normal nu ?, "ca mine ori ca dumneata", vorba lui nenea Iancu... Cu putina imaginatie putem continua…, dar pâna unde ?

Mark - All That Matters


E si ziua melomanilor, asa ca hai sa trecem pe la Sorin!

duminică, 28 aprilie 2013

14

In scoala primara ni se spunea (si eram foarte mândru !) ca în lume sunt doar 14 tari în care a învins dictatura proletariatului, unde pe urma a venit democratia populara si mai apoi socialismul sau comunismul. Ma bucuram ca traiesc într-una din putinele tari care se numeau asa si speram sa vina ziua când vor fi toate.

Zilele trecute o D-na ministru de aici, cu pieptu-i vânjos si bombat, se lauda ca "suntem a XIV-a tara din lume care a adoptat aceasta lege", e vorba de însuratoarea tuturor. Deci si acum traiesc într-una din cele 14 tari în care poti fi pe deplin împlinit, doar ca sunt mai descumpanit. N-as avea motive, ca doar ni s-a explicat cu cuvintele noastre, ca la prosti deci, ca aceasta este adevarata democratie si ca noua lege va contribui si la cresterea economica. Asa o fi, daca cineva poate schimba cu o lege rânduielile lasate asa de Dumnezeu, sa dai câte un Airbus la fiecare în curte si sa cresti lefurile e floare la ureche.

sâmbătă, 27 aprilie 2013

HW (27) - Man and Woman (21)

De curand, s-a constatat stiintific ca berea contine hormoni feminini. Demonstratia cercetatorilor anglo-americani care au lucrat la acest proiect a fost urmatoarea:
1. Am inceput sa ne ingrasam vizibil;
2. Vorbim prea mult fara sa spunem nimic;
3. Intâmpinam dificultati în a conduce corect;
4. Ne este imposibil sa efectuam chiar cel mai simplu rationament;
5. Refuzam cu încapatanare sa recunoastem ca nu avem dreptate, chiar daca este evident;
6. Ca sa fie complet, mergem la toaleta la fiecare 5 minute, si in plus, impreuna!

Sper sa mai fie acasa Elly...

joi, 25 aprilie 2013

Premiile

Cu câstigatorii în general lucrurile se petrec la fel ca la noi în « familie ». Pe primul loc este Andreea. Se bucura de toate onorurile, i se pregatesc mâncarurile preferate de fiecare data când vine si are randevuurile aranjate la coafor, cosmeticiana, osteopata, masaj sau chineziterapeut asta însemnând ca sunt si platite în avans. Cea mai mare camera din casa este a ei, desi nu a stat acolo ca locatara niciodata ci numai când vine în vizita.

A doua este mâtza. Ea are acces în toate camerele, fotoliul preferat pe care l-a facut flenduri, vizite medicale periodice si crochete pentru seniori. Din când în când sunca degresata ca sa nu-i cauzeze.

Dupa aceea vin mai multe locuri libere si undeva, cam pe locul zece sunt si eu. Deci as putea spune ca sunt în primii trei.

Asa si la concursul nostru. Pe primul loc, ex-aequo, sunt Blue si Sorin, Dupa care vin si ceilalti, cum spune Pierre de Coubertin luându-se dupa Topescu, « important este sa participi ». Nu stiu cum facem însa cu premiile : Sorin zice ca-n Laponia e frig, pe Blue cred ca n-o intereseaza lapona, vad eu cum fac sa-i explic de ce nu mai vine nimeni. Noroc de RATB, are multi directori cu multe stilouri.

Da, melodia este « Going Home » din albumul « Local Hero » dupa care s-a facut în 1983 si filmul în care a jucat Burt Lancaster. Este tema principal a albumului, reluata de mai multe ori în diverse aranjamente, unul mai frumos ca altul. Am încercat odata sa pun si niste cuvinte pe muzica asta, în alta parte.

Whistle Theme


Smooching


The Ceilidh




luni, 22 aprilie 2013

Mea culpa live...





Merge Sorine? E si ceva muzica...

joi, 18 aprilie 2013

Doamnelor, Domnisoarelor si Domnilor, Enrique Iglesias!

E destul de simplu, cu ceva programare merge si mai repede. Trebuie deci înlocuit în melodie refrenul ”We aaall make mistakes” cu ”And nooow that you’re gone”, adica :

UPDATE Melodie SET Refren = ‘And nooow that you’re gone’
WHERE Refren =’ We aaall make mistakes’

Rezultatul este miraculous! Asadar, Enrique Iglesias cu ”And Now That You’re Gone”, al doilea titlu fiind “Be With You”.


luni, 15 aprilie 2013

We all make mistakes…

Ma plimb des prin Youtube sa caut muzici care(-mi) plac. As putea pune sau asculta versiunea audio care are avantajul ca este înregistrata în studio, sunetul este mai clar, vocile si degetele încalzite si în general nu prea sunt ”scame”. Dar uneori conteaza si ambianta.

Asa am dat, cu totul întâmplator, peste melodia asta pe care n-o stiam. Mi-a placut muzica, acompaniamentul discret la ghitara, mi-a placut vocea fetei, mi-a placut si fata, de ce sa nu recunosc si mi-a placut si refrenul autocritic si atât de adevarat ”we all make mistakes”. La început am crezut ca asa se si numeste cântecul. Dar nu, titlul adevarat este ”No Room for Doubt”. Mi-au ramas în minte cele cinci note ale refrenului pe care le-am fredonat ore la rând, în bucla, nu vi s-a întâmplat niciodata ? A doua zi m-am trezit tot cu cele cinci note în gând. Aproape pe neobservate însa ritmul molcom s-a transformat în ceva mai saltaret, linia melodica fiind totusi exact aceeasi. Eram sigur ca o mai auzisem undeva, sigur era o piesa ”latino”. Mi-am sunat imediat consilierul pe probleme muzicale care are în cap o baza de date impresionanta cu structura “melodie, titlu, autor, interpret, text”. Da, e vorba de Andreea. In plus accesul la informatie este aproape instantaneu. I-am fredonat cele cinci note si în secunda urmatoare am auzit : ”Asa e, este latino, o cânta ”x” si se numeste “y”, cuvintele din refren, dar o poti gasi si cu numele ”z”. Eram la calculator, am cautat, asa era…

Intrebare: puteti spune cine este ”x” si macar unul din cele doua titluri? Premiul este un pix Rexona, unul din stilourile Mont Blanc care vor fi confiscate de la directorii RATB sau un sejur unic pentru doua persoane într-o iurta din Laponia, una din persoane fiind lapona Enigel. La alegere…

Si alta întrebare, ”hors concours”, doar de curiozitate : se poate spune ca melodia pe care o ascultati o plagiaza pe cealalta, care a fost lansata acum vreo zece ani ? Repet, sunt doar cinci note, dar cu ele ramâi în primul rând când asculti oricare din cele doua bucati.

Pe cea ”originala” o pun data viitoare, dupa deliberarile juriului…



Il provoc si eu pe Sorin.

sâmbătă, 13 aprilie 2013

joi, 11 aprilie 2013

Leapsa Rodolpho - 2

Alegeţi minim o activitate de tip meserie, profesie, sau hobby, (inclusiv casnic), în care NU aţi fost niciodată angajat, şi în legătură cu care NU aveţi absolut nici o experienţă autentică, deşi poate că aţi visat la ea, sau v-aţi făcut fantezii în legătură cu ea, şi descrieţi ce anume concret util pt viaţa dvs integrală PERSONALĂ, pt progresul dvs ca om dezirabil odată şi odată adult matur, credeţi că aţi putea învăţa sau asimila pt dvs din exerciţiul acestei activităţi.

Exact la fel cum unii copii sunt obligati de mici de parinti sa învete limbi straine sau sa zdrangane la diferite instrumente, numai ca fix pe dos, pe mine nu m-a fortat nimeni sa fac asa ceva. Astfel cei trei muschetari ai ghitarii, nu mai spun ca ma gândesc la David, Eric si Mark, într-o ordine pur întâmplatoare si alfabetica, au ramas tocmai fara D’Artagnan, vorba poetului "si cu sergentul zece, care-i si întrece". Mi-au ramas asadar aspiratiile banale ale unei copilarii obisnuite : macaragiu, fotbalist si doctor. Un timp am cochetat si cu meseria de vidanjor, dupa ce l-am cunoscut pe cel care umbla la bunici la tara cu caruta lui cu cisterna din poarta-n poarta. Un barbat adevarat ! Mi s-a spus însa ca nu era o meserie de viitor, asa ca am renuntat, nu fara regrete. Cum tot la bunici nu erau macarale în curte, ma urcam prin toti copacii din care cadeam cu regularitate, de fiecare data de pe alta craca, semn de progres. Pentru meseria de doctor ma pregateam în timpul anului, îmi facusem la traforaj un stativ de eprubete care avea chiar si eprubete în care pregateam constiincios tot felul de solutii : apa cu sare, apa cu zahar sau apa cu carbid, la vin cu sifon neavând înca acces. Pe lânga sensibil, la vremea respectiva eram si un copil linistit si ascultator, mai ales la bunici în vacante, am mai povestit despre asta alta data. In plus, aveam si o mare fragilitate a capilarelor nazale, favorizata si de multele mingi de fotbal primite drept în bot sau de bâtele de turca cu care ne mai altoiam cu sârg, reciproc si din greseala. Stând eu într-o zi în plina hemoragie culcat pe spate, cu doua somoioage de vata în nas si mâna stânga ridicata (n-am sa stiu niciodata de ce, probabil ca sa se dea mai multa importanta momentului) mi-am dat seama ca în nicio eprubeta nu aveam sânge !! Drept pentru care m-am ridicat de pe patul de suferinta si mi-am tras un pumn zdravan în nas ca s-o repornesc (sângerarea) si am umplut cam o jumatate de eprubeta cu lichidul pretios. Am fost foarte mândru !

Dar n-a fost sa fie niciuna din meseriile astea… Probabil din cauza frustrarii, vreo douazeci de ani mai târziu m-am însurat cu o studenta la medicina care chiar în clipa asta, nemaifiind studenta, ma cheama sa curat niste cartofi...


marți, 9 aprilie 2013

Leapsa Rodolpho - 1

Am primit o leapsa de la Rodolpho, via Vienela. O sa raspund în doua episoade.

Alegeţi minim o activitate de tip meserie, profesie, sau hobby, (inclusiv casnic), în care aţi fost activ angajat minim 6 luni, deşi preferabil 1 an, în care, deci, aveţi ceva experienţă autentică, şi descrieţi ce anume concret util pt viaţa dvs integrală PERSONALĂ, pt progresul dvs ca om dezirabil odată şi odată adult matur, credeţi că aţi învăţat sau asimilat pt dvs din exercitiul acestei activităţi. Poate fi vorba de o perfecţionare, nu neapărat de achiziţii de noi cunoştinţe, abilităţi sau îndemânări.

Ce se-ntâmpla… Mie de mic mi-a placut sa desenez si sa pictez. Pasiunea asta mi-a fost încurajata de tata de la care am si mostenit înclinarea respectiva. El, ca tânar ofiter, era normal sa picteze si sa cânte la pian (ceea ce eu nu fac si-mi pare rau, desi am avut instrumentul în casa, dar asta e pentru partea a doua). Ba chiar l-am vazut o data si cu un violoncel în brate, din care scotea sunete armonioase zic eu, pentru ca nici afon n-am fost din câte stiu. Drept pentru care am desenat si am pictat, am avut si câteva expozitii (colective), dupa care m-am dedicat, cum era si normal, matematicii si mai târziu informaticii. Am facut si multe caricaturi, dar caii, florile si peisajele nu mi-am permis niciodata sa le schimonosesc. Asa am ajuns sa fiu ceea ce se numeste un spirit renascentist, anume sa stiu sa fac din toate câte ceva, dar cu un mare plus în ceea ce ma priveste fata de Leonardo de exemplu, adica nimic ca lumea. Asta m-a ajutat sa devin un tânar de nadejde, desi foarte sensibil sufleteste, care a luat în piept viata si societatea socialista multilateral dezvoltata. La vârsta adulta, dupa ce am terminat de construit socialismul acasa, am venit aici sa-l fac praf cum se spune, ajutat fiind cu multa pricepere si aplicare de noii mei compatrioti. Din pacate comunismul a fost si va ramâne de-a pururi visul de aur al omenirii…


sâmbătă, 6 aprilie 2013

Reflexii - DZN...

... adica "Discuri zburatoare neidentificate". Vorba vine, doar scrie pe ele! Sursa însa este necunoscuta. E adevarat, eu le-am gasit în stare de repaus. Dar de ce în gradina? Si cum a ajuns ala înfipt în pamânt pâna la genunchi?

Altfel muzica buna, Clayderman, Beatles...


Am facut câtiva pasi si am ajuns la Sorin.

luni, 1 aprilie 2013

Miel cu "miel"

Anul asta am facut o pulpa de miel cu mustar si miere. Ma rog, si cu alte mirodenii. Am badijonat pulpa gros pe ambele parti si am pus-o în cuptorul deja încins. A facut crusta imediat si dupa vreo ora de copt în sosul în care am mai pus si o sticla de Sauternes, înauntru era exact "à point". A fost foarte bun.

Drept pentru care Nana a zis ca de Pastele nostru o sa faca mielul cum stie ea de la mama dânsei.

vineri, 15 martie 2013

Sa scriu? Hai sa scriu...

Se mai întâmpla ceva deosebit ? Sau totul este deja obisnuit, un labirint încurcat într-o lume prefacuta si absurda populata de demoni cu logica întoarsa pe dos care trag dupa ei cutii de conserve legate cu sfoara. "Ce faci, ti-ai scos câinele la plimbare?", "Ce câine doctore, nu vezi ca-i o conserva?", "Zau? Daca-i asa, mâine cred ca o sa pleci acasa, te-ai facut bine!", "Datorita dumneavoastra Domnu’ doctor, traiti!" si catre conserva, confidential "Ha ha, cutu-cutu, l-am pacalit si pe asta! De mâine sunt iar director!"

Despre ce sa scriu ? Despre demisia papei? Ca secretarul lui particular a publicat documente confidentiale? Ca popii de-a dreapta si de-a stânga lui petrec în cluburi deocheate? Ca alti popi o fac pe politistii în timpul liber ? Sau ca 68% din apelurile la 112 sunt false? Ca în curând se vor deschide sali de shoot cu asistenta de specialitate unde drogatii îsi vor putea injecta cu seringi de unica folosinta, legal si igienic produsele procurate la fel de ilegal ca înainte? Adio deci SIDA si bun venit dementei!! Sau ca un bancher apropiat Vaticanului spala bani? Despre scandalul cu carnea de cal unde toti cei "mai superiori" ca românii (si sunt multi ai naibii, si foarte exigenti !) s-au repezit la beregata noastra? Daca povestea asta dureaza de ani de zile, cine stie ce mortaciuni am mâncat pâna acum? Om fi poate si canibali, cine stie? De fapt mie nici nu-mi placeau chiftelele de la Icheia… Sa scriu despre razboiul din Mali? Despre PSA Peugeot – Citroen, acest Oltchim al Frantei? Habemus papam ! Habemus si papica, la alegere ! Bio ! Canguri, girafe, cai, magari, macrouri cu viermisori, lapte cu toxine, kefir cu detergenti ! Sau sa scriu poate despre faptul ca în sfârsit oricine are dreptul sa se însoare sau marite cu oricine? Sau ca orice cuplu va putea avea copii în urma unor sarcini “asistate medical”, nu neaparat din sânul, ca sa zic asa, cuplului respectiv? Ca un hot mai tâmpit ia trei ani cu suspendare în timp ce altul mai scolit ia cinci cu executare? Ca pestii de crescatorie sunt hraniti cu faina de peste oceanic salbatic? Atunci de ce nu-i mâncam direct pe astia fara aditivi daca tot îi pescuieste cineva?

Si câte banalitati or mai fi în jurul nostru…



Madam Geneva's

miercuri, 13 martie 2013

Armata Rosie

A ajuns în Franta prin reprezentantii ei cei mai autorizati: corul si balerinii. Au cucerit în sfârsit (si) Parisul, condusi fiind de un general îndraznet, inspirat si cu nume predestinat, Eliseev.




joi, 7 martie 2013

8 Martie

Plec mâine câteva zile, si pentru ca nu va puteam spune de ieri, va spun azi:

LA MULTI ANI, sa fiti cele mai iubite!

miercuri, 6 martie 2013

Anunt

Cica la opera s-a scos la concurs un post de tenor, am mai spus-o pe asta. Si s-a prezentat un… cal (cred ca am facut o obsesie cu caii, altii au cu girafe, canguri...). “Dumneavoastra… ?”, “Am venit sa va spun sa nu contati pe mine”. Simplu si cât se poate de firesc.

Cu mine se întâmpla însa cu totul altceva. Dupa ce am chibzuit si m-am sfatuit cu familia am hotarât ca a fi prim ministru nu mai reprezinta deocamdata o prioritate pentru mine, deci nu o mai solicit. Când o sa aiba nevoie de serviciile mele stie domnul presedinte Iliescu unde ma gaseste, el sa fie sanatos.


sâmbătă, 2 martie 2013

marți, 26 februarie 2013

Tot e la moda subiectul...

O bere pentru calul meu !



Pentru rubrica lui Sorin, megaloman pentru o zi!

sâmbătă, 23 februarie 2013

Ce poate totusi creierul, daca nu-i varza, a doua dovada

Pe bzaa uonr sudtii ale ueni uvetsniariti egzlene, nu are intortmapa in ce odnrie satu liertele itnr-un cvunat. Imatpornt etse ca pmria si umtlia lireta sa fie la lcoul pitovrit. Rtseul leilretor pot sta in ocire odrnie si tustoi ptoi ctii. Atsa e psboiil prnteu ca noi ctiim cunelvite irngtei si nu letira cu ltirea.

Double Trouble

vineri, 22 februarie 2013

Creier varza

Nu, nu "cu varza", nu este o reteta de mâncat, eventual de evitat un "cumplit mestesug de tâmpenie, Doamna fereste!”, cum spunea Creanga, sau un dusman foarte apropiat mie de multa vreme..., calculatorul, spun eu.

Ne ocupam creierul învatând sa manipulam si sa folosim o scula si softuri care sa ne arate cum trebuie facute unele chestii pe care de fapt stiam sa le facem odata singuri cu un creier liber si le faceam mai bine…

Atât am avut de spus, nu stiu daca am fost suficient de clar.

Rien n'a changé

luni, 18 februarie 2013

Va spun ceva

Incercati cu rabdare, dupa atâta timp am unele dificultati în exprimare.

4C357 M354J D3M0N57R34Z4 C4 M1N73A N0457R4 E573 C4P4B1L4 D3 4B57R4C71Z4R1 3X7R40RD1N4R3! 4B50LU7 1MPR3510N4N73! L4 1NC3PU7 A FO57 M41 GR3U, D4R 4CUM, L4 4L D01L34 R4ND, M1N73A 74 1NC3P3 54 C17345C4 4U70M4T, F4R4 54 M41 G4ND345C4. P071 54 73 M4NDR3571! NU 7071 04M3N11 P07 C171 73X7UL 4574.

In curând o sa vorbim toti în binary… De exemplu pe asta o stiati? 0011101100010111100011… Buna, nu?

Brain Damage

sâmbătă, 16 februarie 2013

Greu, greu...

... pietre, bolovani unde te-ntorci, meteoriti...

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Happy weekend (26) - Man and Woman (20) - Victor Hugo

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.

Barbatul este creierul, femeia este inima.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.

Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.

Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.

Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.

Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femeii este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.

Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.

Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.

Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui simtind inseamna a avea in frunte o aureola.

Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.

Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.

Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.

Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.

I'm Your Man

Elly ne spune cum era pe vremea ei...

vineri, 25 ianuarie 2013

Reflexii, ghici!

Stiu sigur ca unii dintre voi ati fost pe-acolo, deci trebuie sa stiti!

Reflexiile au fost ideea lui Sorin!

Oblio

Astazi nu avem tâmpiti, nu ca n-ar fi, dar facem o pauza. Am gasit tot filmul cu Oblio, stiu ca v-a placut, celor care l-ati vazut... atunci! Povestitorul este nimeni altul decât Dustin Hoffman!

miercuri, 23 ianuarie 2013

Miercurea fara cuvinte (73) - Revelion, ultima strigare!

La Carmen au venit florile, eu sunt înca la artificii, cadouri, lumânari...


marți, 22 ianuarie 2013

Sinceritate

"Daca nu le place n-au decât sa se duca-n p...gara, sa doarma pe banci acolo!".

Bravo nea Puiule, stiam eu ca esti un b...aiat dintr-o bucata, adica când o zici, o zici! "Cultura e mai grea" cum spunea parca marele Nechita, nu-i este dat chiar oricarui birjar s-o mâne...

Fool On The Hill

luni, 21 ianuarie 2013

Razboi

“Franta nu este singura ci se bucura de o sustinere politica quasi unanima a comunitatii internationale… Francezii sunt precursori în Mali…“. Asa a afirmat cea mai autorizata voce a politicii externe franceze, salutând “promisiunile facute de Marea Britanie, Belgia si alte tari“.

A trecut de atunci mai mult de o saptamâna si tot precursori sunt.

Asta în timp ce deputatul european Daniel Cohn-Bendit, om politic francez de nationalitate germana cu parinti evrei a spus în plina sedinta a Parlamentului : “Nu sunt decât soldati francezi acolo. Intr-un fel ni se spune ca ceilalti vor trimite infirmiere, deci noi putem merge linistiti sa ne omoare aia în Mali“.


sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Happy weekend (25) - Man and Woman (19), conjugale

Draga sotule,
Iti scriu aceasta scrisoare deoarece vreau sa te parasesc pentru totdeauna. Am fost o sotie buna pentru tine (cred eu), timp de 7 ani si nu am nimic sa imi reprosez. Ultimele doua saptamani au fost iadul pe pamant. Seful tau m-a sunat sa imi spuna ca ti-ai dat azi demisia, iar asta a fost picatura care a umplut paharul.
Saptamana trecuta, ai venit acasa si nu ai observat ca mi-am aranjat parul si unghiile, ti-am gatit mancarea ta preferata si am purtat chiar si o rochie de satin noua. Tu ai venit acasa si ai mancat in 2 minute, apoi ai mers direct la somn, dupa ce te-ai uitat la meci.
Nu imi mai spui ca ma iubesti, nu ma mai atingi... Ori ma inseli, ori nu ma mai iubesti, indiferent care din aceste doua lucruri s-au intamplat, PLEC.

P.S. Daca incerci sa ma gasesti, mai bine renunta. FRATELE tau si cu mine ne mutam impreuna in West Wirginia ! Sa ai o viata minunata !
Fosta ta sotie

Draga fosta sotie,
Interesanta scrisoarea ta. E adevarat ca am fost casatoriti timp de 7 ani, insa faptul ca "ai fost o sotie buna" e mult prea departe de adevar.
Vizionez meciuri atat de mult fiindca m-am cam saturat sa ma tot cicalesti. Imi pare rau ca nu a mers. Ba da, am observat ca te-ai tuns aproape zero saptamana trecuta, insa primul lucru care mi-a venit in minte a fost: "Arati ca un barbat!"
Mama mi-a spus ca mai bine nu spun nimic decat sa spun ceva urat. Cand mi-ai gatit "mancarea favorita", probabil ca m-ai confundat cu fratele meu, fiindca eu nu mai mananc porc de 7 ani. Am plecat direct la culcare dupa meci fiindca am vazut eticheta care atarna inca pe rochia ta de satin noua. M-am intrebat daca a fost o coincidenta faptul ca fratele meu a imprumutat de la mine 50 $ dimineata, iar pretul rochiei tale de satin era 49.99$.
Dupa toate astea, inca te mai iubeam si simteam ca pot face ceva ca sa mearga intre noi. Asa ca, atunci cand am descoperit ca am castigat la loto 10 milioane de dolari, mi-am dat demisia si am cumparat pentru noi doi 2 bilete in Jamaica. Dar cand am ajuns acasa, plecasesi.
Cred ca totul se intampla cu un motiv pe lumea asta. Sper ca ai viata pe care ti-ai dorit-o mereu. Avocatul meu a spus ca, avand in vedere ca m-ai parasit, nu vei vedea un cent de la mine.
Asa ca ai grija !

P.S. Nu stiu daca ti-am spus vreodata, insa Carl, fratele meu, înainte era Carla.

Elly a atins în treacat subiectul...

vineri, 18 ianuarie 2013

Reflexii în Bretania

Mai multe reflexii, la Sorin!

VIH

Meseria mea presupune, printre altele, sa prelucrez statistic toate chestionarele si sondajele care se aplica în stabilimentul unde lucrez. Ca sa fiu util, am facut chiar si un ghid despre cum se face un chestionar, cum se stabilesc obiectivele, cum se enunta întrebarile, cum se redacteaza raspunsurile la alegere, care sunt valorile statistice relevante si chiar cum se face “esantionul reprezentativ“. Restul e treaba mea: histograme, tabele, comentarii, intervale de încredere, tot ce trebuie ca lumea sa fie multumita. Si cu cât înteleg mai putin, oamenii sunt mai încântati, pentru ca le trimit si ei mai departe si nici acolo nu întelege nimeni mare lucru. Toate bune si frumoase pâna într-o zi, “Ziua mondiala anti SIDA“, când a fost lansat un chestionar, venit de data asta “de sus“, nu stiu cât de sus, ca doar pâna la Dumnezeu mai sunt “îngerii”. Prima întrebare, de încalzire si punere în tema, suna cam asa: “Ce înseamna VIH? “ si avea trei raspunsuri la alegere:

- Virus interdit aux hommes
- Virus de l'immunodéficience humaine
- Vie intime homosexuelle

Trebuie sa va spun cu sinceritate ca lucrez într-un spital unde trei sferturi din personal, deci câteva sute de oameni sunt personal de îngrijire a pacientilor. Nepermis de multi dintre acestia NU au bifat al doilea raspuns…

miercuri, 16 ianuarie 2013

Albastra (5) sau adevarul despre proverbele cu binefaceri

Nu stiu cum se face ca mie, din toate cele spuse de întelepti data trecuta, mi s-a întâmplat ce a prezis Liiceanu si “alt român“. Chiar de mai multe ori, dar pentru ca suntem la “albastra“, va povestesc ce-am patit cu si din cauza ei. Parca prin ’97 au fost inundatii mari în Moldova (unde în alta parte?) si ProTV-ul a organizat niste convoaie de ajutoare pentru cei aflati în nevoie. Am umplut rapid masina cu ce-am gasit folositor prin casa si am descarcat-o direct într-un TIR din Pache Protopopescu. Organizare impecabila, convoiul era gata de plecare, cu masini de politie care sa-l însoteasca, totul ca la carte. Dar un politist, mai “scrofulos la datorie“, ce si-o fi spus el? “Ia sa vad care-i viata lu’ asta cu masina lui frantuzeasca si cu numar galben! “, ca ma auzise vorbind româneste.

- Traiti, e masina dumneavoastra?
- Da…, de ce?
- Nu-i bine (ce intuitie are politia, stia deja!!), când ati intrat ultima data cu ea în tara?
- Cred ca acum vreo trei luni, nu mai stiu exact…
- Daca-i mai mult de trei luni e grav, e caz penal… Daca stai mai mult de trei luni în tara cu o masina straina trebuie s-o înmatriculezi aici. Dati-mi pasaportul…
- Adica? De unde pasaport, doar nu-l port mereu la mine, eu am venit cu niste haine…
- Adica o sa fie un proces si se lasa cu închisoare, nu mult, câteva luni, trece repede… Veniti la mine în masina sa dati o declaratie si pe urma mergeti acasa si-mi aduceti pasaportul.
- Cred ca au trecut mai bine de trei luni, problema este ca peste doua zile plec iar si n-am timp acuma de puscarie! Poate când ma întorc…

M-am dus cu el în masina, mi-a dat o foaie si am început sa scriu “Domnule Comandant…”

- Pai ce faceti?
- Scriu declaratia, ce s-a-ntâmplat…
- Stai domnule, credeti ca merge asa, scrieti ce va spun eu, e si-aici un limbaj…

Am scris dupa dictare o pagina în care recunosteam ca eram vinovat, cu toate legile si paragrafele pe care le încalcasem, de mi-era si mie rusine ca facusem atâtea nelegiuiri. Dupa care am luat un taxi, eram deja inculpat asa ca masina a ramas acolo, am tras o fuga acasa, am luat pasaportul si vreo 50 de marci pentru orice eventualitate si m-am întors la locul faptei. Se stie doar ca întotdeauna criminalul se întoarce la locul faptei…Cu mare greutate l-am gasit pe omul meu care era gata de plecare si i-am întins pasaportul în care pusesem “contributia”.

- Stai dom’le, chestiile astea se fac discret, hai în masina… (se uita în jur precaut, se vede ca stia deja ce era în pasaport, deh, e si el om!). Mare noroc ai ca ma grabesc si n-am timp sa-ti fac actele de trimitere în judecata (trecuse deja la “tu”, eram prieteni). Uite, ia carnetul, buletinul si declaratia, ca eu n-am ce sa fac cu ele. Drum bun si fii atent, e drum lung pâna-n Franta, mi-a mai spus el, premonitoriu…
- Inca ceva, zic eu, doar n-o sa înmatriculez masina aici de fiecare data când ma întorc cu ea si din nou în Franta când ajung acolo. Si nici la puscarie nu-mi prea vine sa ma duc… Trebuie sa fie o solutie!
- Sigur ca este, e simplu, o data la trei luni te duci la bulgari la Russe ca-i aproape si nu-ti trebuie nici viza, bei o cafea acolo si când te întorci, aia de la vama îti pun o stampila cu data intrarii. Si poti sa mai stai trei luni fara grija… Hai noroc!

Acuma daca ar fi sa reiau pe rând proverbele de data trecuta, ar trebui sa va spun daca binele a învins pe pamânt, cât de necesar am fost eu în ziua aia, de ce anume m-am umplut, cât bun simt am avut, daca am parut bun sau chiar am fost, cât bine am gasit la “semenii“ mei, cât de fericit am fost dupa aceea si alte detalii pe care daca vreti, le puteti discuta cu mama…

Iar politistul, poate ca marcile alea le-a dat tot pentru sinistrati, dar n-as baga mâna-n foc…

Famous Blue Raincoat


marți, 15 ianuarie 2013

Miercurea fara cuvinte (72) - A venit iarna...

... dar noroc mare ca am venit si eu acasa, am bagat masinile în garaj, am curatat zapada pe vreo 50 m de trotuar sa nu-si rupa gâtul vreun "tânar si nelinistit" pe care-l manânca undeva si are chef de aventuri iarna pe gheata. Altfel îl platesc cât nu face.
Dupa care o maslina, o slanina, un usturoi, palinca, aia, aia, frig tare domnule!

Dupa prezicerile oamenilor de stiinta mâine sau poimâine ajunge si la Carmen.

luni, 14 ianuarie 2013

Intermezzo – Vorbe întelepte despre binefaceri

M-am întrebat mai demult cât o fi de bine sa faci bine? La întrebarea asta simpla, ca toate întrebarile, înteleptii au dat mai multe raspunsuri pline de bun simt:

“Pentru ca răul să învingă pe pământ este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic“ (Edmond Burke)
“Nimic nu ne face mai necesari în lume ca iubirea ce-o avem pentru semenii noştri“ (Goethe)
“Omul trebuie să facă bine celui ce i-a făcut bine, căci de vei face bine, vei găsi tot bine“ (Esop)
“Învaţă-ţi inima către facerea de bine. Invaţă-o neîncetat şi te vei umple de bucurie“ (Buddha)
“Trebuie să iubim oamenii şi să avem încredere în ei, ca să nu ne transformăm viaţa într-un haos“ (E. M. Forster)
“Pentru oamenii de bun simţ nimic nu-i nefolositor“ (La Fontaine)
“Nu-i de ajuns să faci bine, mai trebuie să-l faci şi bine“ (Diderot)
“Cato prefera să fie bun, decât să pară“ (Sallustius)
“Bine faci, bine gasesti“ (Un român)
“Grija pentru nefericirea celuilalt ne face nefericiti pe noi însine“ (Gabriel Liiceanu)
“Facerea de bine, … de mama“ (Alt român)

O sa vedeti cât de sus te înalta facerea de bine… Ma documentez câteva zile si pe urma va spun restul.

Eric Clapton - To make somebody happy


duminică, 13 ianuarie 2013

Happy weekend (24) - Man and Woman (18)

Femeile se indragostesc de ce aud, barbatii de ce vad... de aceea femeile se machiaza si barbatii mint...

O fi adevarat, Elly?

vineri, 11 ianuarie 2013

Reflexii - Ciotul

Oricât ar fi oglinda de fermecata, ciotul tot ciot se vede.

Criminali în devenire

Ieri pe la ora amiezii politia a dat buzna în cantina unei gradinite, a luat o fetita de cinci ani si a dus-o la “sectie“. Motivul? Parintii aflati în divort nu au platit cantina timp de o luna si erau datori 170 euro. Cine-i vinovatul?

- politia
- parintii
- copilul
- scoala


miercuri, 9 ianuarie 2013

Albastra (4)

La sfârsitul vacantei fetelor Albastra a ramas cu mine. Asa a vrut ea. Ca sa-i dovedesc pasiunea si abnegatia mea am dus-o la un specialist sa-i puna o centura de castitate. Adica o alarma vreau sa spun. Si inevitabilul s-a produs…

Asa cum un apartament banal de bloc este spart de hoti exact dupa ce faci unele schimbari printre care usa de la intrare, chestie pe care am constatat-o pe propria-mi usa, dar asta-i alta poveste, la fel se întâmpla si cu masina. Baietii lucreaza cu cap si cu multa rabdare. Dupa chipul si asemanarea Albastrei si a partenerului ei de viata, alarma era si ea foarte sensibila. Au “stârnit-o” câteva nopti la rând asa ca “de fier sa fi fost”, si masina si vecinii de cartier, la un moment dat nu mai rezisti. Era mai ceva ca sirena lui Roaita. La început ma trezeam buimac în mijlocul noptii sa-mi caut cheile prin buzunare si sa opresc harmalaia, ca se puneau pe urlat si haitele de câini de paza hraniti stiintific de vecinii milosi. Problema era ca telecomanda oprea doar trompeta nu si latraturile.

Intr-o faza ulterioara de întelegere mai profunda a situatiei delicate în care ma aflam, ma culcam cu telecomanda la cap. La fel ca alarma, telecomanda functiona si ea perfect. Aveam un profund respect pentru profesionalismul lor. Si al celor care au montat-o si al hotilor. Cu un plus pentru hoti. Nu-i usor sa te scoli în fiecare noapte si sa faci ture prin cartier doar ca sa pornesti alarme si atât.

In sfârsit, satul sa ma tot trezesc la cele mai neasteptate ore, sa fiu privit chiorâs de vecini si criticat prin sedintele de asociatie de aceiasi, eu, care eram un model de comportare fiind si presedinte de bloc, am decis s-o dezactivez. Pe alarma. Deci nu m-am mirat prea tare când într-o dimineata am gasit portbagajul deschis si tot continutul lipsa. Fara urme de violenta fizica, macar au lucrat cu mila, spre deosebire de brutele celelalte. Chiar am apreciat faptul ca au lasat portbagajul deschis. Pe de o parte pentru ca ar fi facut zgomot trântind capota pe la al doilea somn, ceea ce era prea mult pentru vecinii traumatizati deja iar pe de alta ca sa-mi dau seama ca se întâmplase ceva deosebit si sa-mi cumpar alta roata de rezerva ca sa nu ramân în pana ca prostul cine stie pe ce coclauri.

David Gilmour - Out Of The Blue


marți, 8 ianuarie 2013

Miercurea fara cuvinte (71) - A trecut si Revelionul...

Dupa asta gata, facem o pauza. Un singur lucru nu pricep, acum, când am "developat" filmul: unde a disparut friptura, ca au fost vreo trei feluri!

Carmen a deschis mai devreme azi!

luni, 7 ianuarie 2013

Astazi as fi vrut sa scriu ceva serios...

… dar am dat peste textul asta dureros de frumos si de adevarat scris de Simona Catrina si nu de Dinescu, asa cum au crezut si mai cred multi si am crezut si eu, scuze, dar mi-am revenit repede si am verificat sursa din mai multe… surse, ca un adevarat jurnalist ce nu sunt. Mi se pare chiar si mai serios, mai ales dupa glumita publicata ultima data, cu toate valurile pe care le-a stârnit ea. Deci :

“Iubire, vezi ca azi ajung tarziu acasa: LA 1.00 AM TELECONFERINTA, LA 2.00 NASC, la 3.00 AM MITING

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncesc ca nişte tâmpite, îi mulţumesc patronului că le dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să se afirme şi să se ţina de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă,
la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând.
Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...

Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara. Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.

Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.

Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.

Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat. Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna... Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu.

Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa.

Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!"... Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.”

duminică, 6 ianuarie 2013

vineri, 4 ianuarie 2013

Reflexii în nuante de verde

Hai sa vedem ce mai face Sorin!

Accesul la educatie este foarte simplu...

... si asta tot timpul, nu doar vinerea!

joi, 3 ianuarie 2013

Albastra (3)

Dupa ce am revenit în legalitate si eram din nou un om întreg si real înregistrat la Evidenta populatiei ne-am putut vedea de vacanta. Albastra aborda cu gingasie occidentala si oarece temeri drumurile patriei fara sa înteleaga încercarile altora de a intra în vorba cu ea într-o limba pe care începea sa o cunoasca, dar fara rafinamentele unui folclor atât de colorat si divers cum e al nostru. Singurul lucru la care era receptiva era limbajul degetelor. Cu timpul a început sa înteleaga si restul. Asa ca n-a trecut prea multa vreme pâna când a început sa-i înfrunte pe mitocani folosindu-si tineretea si forta interioara.

Intr-o zi eram la Mogosoaia. Am lasat-o la umbra iar noi ne-am plimbat putin pe malul lacului. La întoarcere am gasit-o mai îngândurata si cum se spune, “un ochi râdea, altul plângea”. Adica avea un geam spart. Domnii care au agresat-o au vrut sa-i ia casetofonul, dar a tinut de el cu dintii si cu cheia care era la mine. Am depus o râdere la politia locala unde mi s-a spus ca domnii respectivi erau niste ursari locali fara maniere care nu se aflau la prima tentativa de acest gen.

Ma rog, am dus-o la un cabinet de cosmetica unde i-au reparat rana proaspata si onoarea afectata, dar a ramas tot restul vietii cu un cearcan discret la ochiul respectiv, baietii negasind un geam la fel de limpede ca privirea ei dinainte. Asta nou era putin fumuriu...

David - Blue Light



marți, 1 ianuarie 2013

Miercurea fara cuvinte (70) - Craciun românesc

Problema a fost ca noi le-am sarbatorit în aceeasi seara pe amândoua. Numai probleme de astea va doresc!

Ca de obicei, sarmale,
pe urma am scos niste ardei cu varza
pentru o pulpa de caprioara
... cu sos de ciuperci cu vin
si o bucata zdravana de mistret
bine împanat cu usturoi.
S-a întors si Carmen!

luni, 31 decembrie 2012

LA MULTI ANI !!

In 2013 "puneti-va un zâmbet pe fata" cum ar spune un american neaos si român pe deasupra!!

vineri, 28 decembrie 2012

Reflexii - La Grande Bleue

O întâmplare frumoasa, pusa la cale de Sorin.

Echipa lui Dorel

Cam cum spunea si Sorescu: dupa sase bai facute cu mult talent si aplicatie, în a saptea zi Dorel si baietii lui s-au dus si ei sa odihneasca putin...


joi, 27 decembrie 2012

Un fel de aniversare...

Ieri am împlinit patru ani de blog. Mi-am amintit de primul articol scris dar mai ales de al doilea. Pentru ca tot am pus o anumita poza acum câteva zile, le pun acum si pe celelalte…

"Un tata iresponsabil
Am spus-o intotdeauna, relatia tata - fiica este mult mai mult decat oricare din celelalte trei tipuri de filiatie. Personal nu am decat experienta a doua dintre ele: sunt evident baiatul mamei mele (pana aici, nimic extraordinar, se intampla destul de des) si sunt tatal fetei mele (ceea ce este cu totul formidabil). Deocamdata ma opresc aici cu filiatiile directe. Am fost de multe ori combatut de amici sau chiar de unele rude pentru aceasta opinie originala, unii dintre ei, sau mai degraba ele, avand experiente personale dezagreabile sau chiar dureroase. Dar exista alte persoane destul de cunoscute care au spus acelasi lucru ca mine, mult inaintea mea si avand mai multe mijloace sa fie convingatori: “Inima mea ii aprtine lui tata. Pentru ca tata se poarta frumos cu ea” canta Cole Porter in 1938. “Tu esti cel mai bun an al meu” spunea Pascal Obispo ceva mai tarziu, prin anii ’80, sau un oarecare Eric Clapton in “My Father’s Eyes”. Am de altfel (din fericire) si alti amici care gandesc ca mine, chiar de doua ori mai puternic, pentru simplul motiv ca au doua fete. Cred ca relatia asta este mai incarcata de sensibilitate, de o mare complicitate, uneori poate fi si vulnerabila, suferim si luptam mult amandoi ca s-o construim si s-o pastram. Pe de o parte eroul si primul ei model, pe de alta mica printesa care este, nu-i asa, cea mai cea, din toate punctele de vedere.

Am pierdut o buna perioada din evolutia Andreei. Cea mai frumoasa si poate cea mai dificila in acelasi timp. Am vazut plecand un copil si am regasit, cinci ani mai tarziu, o adolescenta, cu toata complexitatea fizica si mentala care era asa de stranie pentru mine. Pe urma am vazut-o plecand, a doua oara, la studii. Poate asta este una din cauzele pentru care am dovedit intotdeauna (si inca o mai fac) o slabiciune criticabila: nu sunt capabil sa-i spun nu. Atitudinea asta iresponsabila, conform acelorasi rude si prieteni, ar fi putut avea consecinte catastrofale. Ei uite ca nu le-a avut! Dimpotriva, Andreea a inceput sa aiba reusite constante din momentul in care nu i-am mai dat sfaturi vitale, necesare si bineinteles indispensabile. A trecut ceva timp de cand nu mai face decat ce vrea ea si se pare ca face bine. Oare ce-as fi spus daca nu era asa ? Vorbesc prostii, doar ESTE asa !

Mi-ar placea de asemenea sa stiu sa depasesc cu aceeasi intelepciune si iresponsabilitate si alt moment inevitabil care va veni mai devreme sau mai tarziu. Sa va declar oficial ca n-o sa fiu gelos pe flacaul cu care-si va imparti viata, ca amic, partener sau sot. E un baiat “super”, sunt sigur, nu prea frumos, dar inteligent. Stiti cum se spune “trebuie sa fie putin mai frumos decat dracul”. De fapt eu nu-l cunosc. Nici Andreea de altfel. Singurul lucru pe care-l stiu despre el este ca exista undeva, e nascut... in fine, sper ca este. Deja stiu ca vom fi amici ... daca vrea si el, bineinteles. Si ma rog, de ce n-ar vrea? Nici n-a venit si face figuri? Glumesc, evident. Oricum n-as vrea ca lucrurile sa se intample ca intre mamele de baieti si nurori, care de fapt isi disputa dreptul de proprietate asupra bietului baiat!

Drumul asta n-a fost deloc usor. Cei care au copii mai mari o stiu foarte bine. Ceilalti o s-o afle la timpul potrivit. Avem multi prieteni aici care ne-au ajutat in ultimii 13 ani, macar fiindu-ne alaturi. Si cat de mult conteaza o vorba buna cand ai nevoie de ea! Lor le multumesc. Sunt unii care n-au facut-o. Pacat ! Pacat pentru ei ca n-au putut sau n-au vrut sa iasa din universul lor marunt. Unii n-au spus nimic, altii au facut-o, dar mai bine ar fi tacut. Pentru unii si pentru altii este prea tarziu sa le mai para rau.

Imi amintesc de Andreea la 11 ani. De fiecare data cand mergeam la Paris voia sa ajungem in Défense ca sa manance la Mac Do. Cativa ani mai incoace statea vreo ora buna la FNAC printre muzici inainte sa traverseze ca sa manance la Mac Do. Tot in Défense. Pe urma traseul era Sephora, FNAC si pe urma Mac Do. Ei bine, de vreo luna Andreea lucreaza la Paris, in Défense. Am facut toata introducerea asta ca sa v-o spun, cu toata mandria mea de tata iresponsabil. Am vazut-o deci plecand, a treia oara, pentru cariera. La ea acasa. Sunt aproape sigur ca nu mai mananca la Mac Do. Despre celelalte doua puncte de interes, n-as mai fi asa de sigur si nici nu indraznesc sa ma gandesc ...
"

In My Secret Life



Repede, repede...
... la Nancy, la facultate
Asta-i casa mea din Nancy
... unde stau singura!
Iar asta-i casa din Paris...
Unde stau tot singura!
Pauza de prânz
... si fuga la birou!
Adica aici, în spatele meu.

Arhivă blog