joi, 26 octombrie 2017

Parca vinerea aveam povesti cu tâmpiti. Merge si joi...

O poveste culeasă din realitate și redată magistral de Dan Radu Simota.

Ieri am stat toată ziua la coadă la ANAF. Aș vrea să vă relatez o mică întâmplare.

Doi bărbați, plini de transpirație și obosiți, ajung în fața Sfântului Graal - ghișeul inspectorului ANAF. Urmează prezentarea actelor, discuții preliminare etc. La un moment dat, unul dintre ei, înfuriat la culme, începe:
EL: Cum, doamnă, nu sunt eu?! Păi, uite buletinul ca dovadă! Ce vrei mai mult?
EA: Nu mai semănați cu cel de aici.
EL: Normal că nu mai semăn... au trecut aproape zece ani și am pierdut un teanc de păr între timp!
EA (înfuriată): Nu este problema mea... eu nu pot emite adeverința pe baza acestor date.
EL: Băga-mi-aș ... ! Faceți mișto de mine...
Inspectoarea, nervoasă, îi aruncă hârtiile pe jos. El devine și mai iritat. Între timp apare și un polițist comunitar, pregătit cu carnețelul de amendă pentru tulburarea liniștii publice.
POLIȚISTUL: Vă rog să veniți cu mine!
EL: Domn'e, stau de la 8 dimineața la coadă. Nu mă mișc din fața ghișeului până nu rezolv!
Polițistul, fiind înțelegător sau toropit de căldură, îi ascultă povestea.
POLIȚISTUL: Să știți că trebuie să vă amendez.
EL: Nu puteți. Dacă doamna spune că nu eu sunt cel din buletin, nu mă puteți amenda pe baza buletinului.
POLIȚISTUL (aflat în impas, se întoarce spre inspectoare): Să știți că dacă îl amendez, certific faptul că domnul este chiar cine spune că este.
EA: Nu mă interesează.
POLIȚISTUL: Doamnă, eu, ca reprezentant al unei instituții a statului, certific că el este chiar el.
EA: ...
POLIȚISTUL (către EL): Deci, vă dau sau nu amendă?
EL: Dacă îmi dați amendă, este clar că eu sunt eu?
POLITISTUL: Da.
EL: Atunci vreau amendă!
Polițistul scrie amenda liniștit, în timp ce el nu se mișcă din fața ghișeului. Inspectoarea e din ce în ce mai iritată.
EL primește amenda și se întoarce triumfător către ghișeu: V-am spus, doamnă, că eu sunt eu!
EA: hai, dă hârtiile alea la semnat!

luni, 17 iulie 2017

Umor voluntar

Ma uit la un post TV si ce vad pe burtiera (De ce burtiera? Se mai putea glezniera, genunchiera etc. Sau scroll. Probabil ca era pe burta lui Banciu...):

"Un incendiu violent a distrus o casa funerara din Arad. Nu au fost gasite victime..."

Deci nu numai ca nu a murit nimeni din cei vii, dar chiar si mortii existenti deja înauntru au înviat si s-au retras mai la racoare. De ce voluntar? Pai când dai drumul la stirea asta dupa ce te umfla râsul (nu se poate altfel), ori esti tâmpit, ceea ce nu e cazul, ori e voluntar. De aia!

duminică, 12 februarie 2017

Surprize agreabile

Acum vreo doo zile, joi spre vineri mai ezact, pe la 4 dimineata, eram pe deasupra Ethiopiei in drum spre Réunion. Caut un program de stiri pe TV si aflu cu bucurie ca un Domn, Iordache Florinel îl cheama, era în momentele alea chiar mai în aer ca mine. Daca tot se potriveste cu deplasarile mele si întreg mapamondul urmareste cu emotie ce mai e pe la noi, îi anunt pe baietii astia care au mai ramas ca voi fi din nou deasupra Ethiopiei în noaptea de 27 spre 28 februarie.

Deci, dragi si buni prieteni, voi Liviutz, Sorinele si tu Caline-manechine, sa nu ma faceti sa astept acolo în aer ca nu-i mumos, chiar daca pe voi va doare undeva daca e mumos ce faceti sau nu. Si luati-i si pe ceilalti cu voi ca sa nu va fie urât. Mergeti cu Domnul care pe unde vreti. Locuri ar fi, ca v-ati preocupat mereu sa le aveti: acasa la voi, daca n-o aveti atunci la prima casa pe care ati facut-o praf dar va da totusi de-o garsoniera acolo, pe la case de batrâni, case de sanatate, asociatii de pensionari etc. Toate merg brici si lumea va asteapta cu abundenta de sentimente. Sa tineti de sapun cu dintii, ca daca-l scapati pe jos...

Hai pa, ne auzim pe 28, nu uitati!