12 August

Ce zice baiatul asta la început ca nu-nteleg?

De la 2 luni la 26... de ani

Avea trei ani. Anul în care a descoperit cu mirare tortul cu lumânari. Eram în concediu la Poiana la hotelul Soimul. Poiana Brasov era statiunea aceea de munte scumpa unde o familie de intelectuali la început de cariera putea totusi petrece o vacanta de 6 zile sa se odihneasca dupa un an de munca si o serie de 12 zile la mare, eventual la Costinesti cu pile. Ca sa-si duca si copilul personal, invariabil rahitic, la soare. Asta dupa o economie la sânge, distractia costa vreo 5000, oho, însemna aproape doua salarii ! Biletele erau cumparate din timp de la ONT si aveau bonuri valorice pentru masa, unii înca tineri îsi mai amintesc. Cei care sunt vesnic tineri sau nu mai sunt deloc mergeau cu sindicatul la Vasile Roaita.

Intr-o dimineata, cu aburii somnului înca nerisipiti de cafeaua Alvorada facuta în camera cu fierbatorul rusesc, ”serveam” micul dejun vorbind toti în soapta cu odraslele înca si mai adormite ca noi, ”hai mesteca”, ”înghite odata”, ”înca o bucatica si gata”, ”asta-i pentru bunica”, ”n-o iubesti tu pe mama ?”, ”azi plecam în expeditie si trebuie sa ai puteri” etc. Andreea întotdeauna a avut o voce mai grava, îmi vine sa cred ca fuma înca de pe-atunci. Si în linistea aceea plina de semnificatiile de mai sus, în restaurantul gol pe jumatate se aude o voce puternica de mezzo :
”Toata lumea nu vorbeste, numai eu nu tac”.

Si ”toata lumea” s-a trezit si s-a trezit râzând. Frumoasa desteptare ! In ciuda exprimarii succinte si alambicate cu negatii succesive si topica de inspiratie shakespeariana, ideea era coerenta, corect formulata si propozitia adevarata. Iar logica predicatelor, impecabila ! De aia mai târziu a urmat filiera literara…

Si astazi face la fel : marile adevaruri sunt rostite scurt. Ca sa ne fie clar…

La Multi Ani, Andreea ! Restul este o poveste lunga si frumoasa.