Se vorbeste de multa vreme despre eutanasie. De câta ? Pai daca vine din greceste, adica "ευθανασία = ευ - buna, θανατ - moarte", altfel spus evitarea agoniei, va dati seama ca nu de azi, de ieri. Doctori, politicieni, preoti, Papa însusi "cu-a lui trei coroane" se mai baga-n vorba între doua pareri despre prezervative, anticonceptionale si avorturi, toti au ceva de spus si înca nu s-a lamurit nimic decât în câteva tarisoare mici dar care îsi vad de treaba lor. Si este vorba despre suferinta si (eventual) moartea unui om, pe care acesta si-o doreste si o cere.
In acelasi timp si pe aceleasi canale media circula istorii groaznice despre ucigasi în serie, violatori si / sau criminali, arestati, condamnati pe viata apoi eliberati si care-si cultiva în continuare pasiunea vietii lor si recidivisti eliberati sau judecati în libertate. Se dezbate si se cauta (dau) solutii. Aici este vorba despre suferintele si moartea de cele mai multe ori cumplita ale mai multor oameni, pe care acestia nici nu o doresc si deci nu o cer.
Urmarire psihologica, internare în închisori-spital sau spital-închisori, bratari electronice, castrare chimica… Cum s-a vorbit de castrare fizica masura a fost numita nedemna. Pentru ca "înjoseste si în plus nu rezolva problema" zice psihiatrul la TV. Intrucât criminalul nu are o doaga si "poate viola în continuare si cu degetele doar pentru placerea de a o face". Parca daca-l castreaza chimic îi dispar si degetele… Ma rog.
Dar despre puscarie pe viata, lobotomizare sau pedepse capitale, niciun cuvintel. Nu de alta, dar nu-i "politic corect". De parca nici n-ar fi (fost), prin tari chiar mai mari dar care si astea îsi vad de treaba lor.
Preocupări...
Acum 5 ore
Ipocrizie din partea cui? A celui ce o cere sau a celui ce o refuza?
RăspundețiȘtergereE totusi o masura impotriva firii.
Eu ce vad in cele spuse de tine exista totusi o consecventa, nu eutanasiere, nu castrare, nu lobotomie.
Un om in durere este oare total in deplinatatea facultatilor mintale ca sa poata decide?
E totusi delicat subiectul. Am vazut un film "Whose Life Is It Anyway?" care trateaza tema din punctul de vedere al celui care cere masura.
Stii de ce nu se ajunge la nicio concluzie? Concluzia inseamna decizie, deciza inseamna responsabilitate si aia e greu de asumat. Cine se insumeta ramane o persoana controversata in istorie. Trebuie sa aiba bile mari. Nu bilute, daca-mi permiti exprimarea mai plastica.
Ipocrizia este ca despre eutanasie se discuta si pâna la urma se va face.
RăspundețiȘtergereO mama care si-a omorât copilul perfect lucid la cererea lui, asistata fiind de un doctor n-a patit nimic si doctorul profeseaza din nou. Dar scandalul a fost imens.
Pe când puscariasii astia care se plimba pe strazi liberi si îsi aleg victimele urmatoare sunt bolnavi si niciodata si nimeni si nimic nu-i mai poate face sanatosi. Si mor oameni si se fac legi (cinci în sase ani!!) politic corecte. Si nu se vorbeste pe fata de masuri mai radicale. Am mai spus-o aici, puscariasii au mai multe drepturi decât oamenii normali.
Iar daca vorbim despre chestii împotriva firii, ar mai fi si altele...
mno, păi vorbim întâi despre drepturi. Dreptul la viaţă! Sunt cazuri unde poţi să înţelegi că eutanasierea e îndreptăţită,însă trebuie justificată dpdv medical. Bine justificată.
RăspundețiȘtergereCă altfel, un depresiv e în stare să facă orice pentru a o termina cu viaţa.
Pe violator îl castrezi degeaba, va găsi alte forme de violenţă şi înjosire a victimei, pentru că buba e la cap.
Revolta e pentru pedepsele nepotrivite şi tratamentul extraordinar acordat scursorilor societăţii. În închisoare, personalul angajat este mult umilit şi au ajuns să fie trataţi sub demnitatea lor tocmai de aceste resturi ale societăţii, acoperiţi de legi permisive şi favorizante. Şi cât de bine le cunosc!
Eu cred că s-a pierdut controlul şi raţiunea. Mă intreb, de asemenea, dacă costul lor/zi s-a redus cu 25% aşa cum s-au redus veniturile bătrânilor care au muncit o viaţă şi a celorlalţi din cheltuiala cărora statul întreţine aceste închisori. Pentru viol şi moare pedeapsa ar trebui să fie cu moarte.
Dar nu-i "politic corect", nu?
da!!!
RăspundețiȘtergeredaca ar fi sa etichetez cumva ultimii 20 de ani eticheta asta le-as pune-o “ai ipocriziei”; ne prefacem ca identificam problemele, ne prefacem ca gasim solutii, ne prefacem ca le rezolvam; prostitutia, drogurile, mita, jocurile de interese sunt doar cateva exemple; si aici nu vorbesc despre europa de est care a plonjat intr-o hazna de-i trec laturile pana peste cap, ci ma gandesc in special la europa apuseana care se vrea un exemplu in “respectarea drepturilor cetatenilor”; din pacate asa cum spui dan, eu simt ca mai multe drepturi au cei care traiesc la marginea societatii, sau cei care “croseteaza” pe marginea legilor impuse de societate; noi astilalti – un morman de fraieri…
Dreptul la viata al celui care vrea sa traiasca Sophie si se gaseste câte un dement care i-l ia.
RăspundețiȘtergereAltfel pentru cine trebuie sa decida e usor sa faca diferenta între un cancer în faza terminala si o depresie, nu aici ar fi problema.
Ai dreptate, scursorile sunt în puscarii trei stele si "se reinsereaza", la caldurica, hraniti, spalati, cu terenuri de sport si sala de gimnastica (pentru care tu de exemplu platesti), au biblioteca si unii mai scriu si carti. Cinic!! Asta în timp ce o multime de oameni amarâti apeleaza la supa populara.
Fiind aici de ceva vreme Mosule am din ce în ce mai mult senzatia de "déjà vu", am mai spus-o si am s-o tot spun. Dupa atâtea decenii de atâtea "libertati", daca vine cineva si strânge surubul este "dictator". In general, nu spun cine si unde.
RăspundețiȘtergere