joi, 31 martie 2011

Ce mai înseamna familia ?

Familia este azi o institutie în deruta. Este ori înca necompusa (doi oameni care sunt împreuna din când în când, eventual cu un copil care nu întelege de ce nu-l cheama la fel ca pe mama sau ca pe tata), sau de-a dreptul descompusa (în care acelasi copil se întreaba de ce trebuie el sa se plimbe de la unul la altul), sau chiar monoparentala, în care unul din parinti nici nu apare vreodata, ca asa a fost conventia. Dupa cum vedeti, e vorba mereu de un copil. Câteodata chiar de mai multi.

Si chiar daca familia este întreaga în fata lumii si a lui Dumnezeu, membrii ei se întâlnesc acasa abia seara, obositi, nervosi si fara chef de vorba. Iar copilul care a fost si el toata ziua la scoala, pe urma la meditatii si ”after school”, pentru ca parintii sunt din ce în ce mai ocupati, vine si el seara acasa si se ascunde în coltul lui sau chiar în el însusi în lipsa de altceva. Când se face mai marisor pleaca la club si mai trece pe acasa doar ca sa ceara bani sau dimineata sa se schimbe. Nu toti.

Din fericire nu se întâmpla mereu asa, cu ce efort sau cu ce pret, mamele o stiu cel mai bine. Dar din pacate se întâmpla mai des ca înainte. Specia asta atât de atotstiutoare, permanent euforica, smintita si ocupata a parintilor cu cariere reusite este convinsa ca daca baga într-un elan desantat tot mai multi bani pe lectii de pian, limbi straine, pictura, balet si învatatoare pensionate si rebotezate ”after school” care duc / aduc (de) la scoala copii palizi la gramada, atunci rezultatele vor fi pe masura pretului. Si ca progenitura pasiva în care a investit mai ceva decât în propria firma intra în scoala ca într-o uzina care fabrica oameni. Si ca va iesi din scoala mai ceva ca un crucisator care stie sa zboare.

Dar din toata gramada de ceasuri ”radio controlled” cu quartz de acasa, agende electronice si aifoane, alarme reglabile pentru fiert oua trei sau cinci minute, toate cu bip, niciunul, dar niciunul nu i-a adus aminte parintelui care n-a gâfâit pentru copilul lui decât trei minute si astea la început, ca timp de sapte ani ar fi trebuit sa-i faca doua picioare solide si sa-l convinga ca are si doua aripi frumos colorate.

12 comentarii:

  1. Nu trebuie sa generalizam cu minutele astea :)

    RăspundețiȘtergere
  2. si nu doar sapte ani!; excelenta concluzia; da, majoritatea parintilor nu inteleg ca rolul lor principal este puna pe picioare OAMENI, capabili sa se descurce in viata, sa-si inteleaga locul in lume si apoi genii, minuni, experti si ca cel mai atent trebuie modelat inlauntrul si nu exteriorul; caci nu poti acoperi cu rotunduri materiale golurile din suflet…

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu uita ca deja parintele ala defect este copilul cu aripile taiate. Sunt atatia adulti care inca nici la varste venerabile n-au aflat ca au aripi, ce asteptari ai atunci privind calitatea lor de parinte. Nimeni nu e perfect, tin sa amintesc pana la plicitseala ca nu cred in perfectiune, nu exista perfectiune in oameni, in parinti. Din pacate se strica si materialul genetic al generatiilor viitoare.
    Cu toate astea! eu simt ca lumea incet, incet, revine la valorile de baza. Si una din valori care ar rezolva mult din problema parintilor si a copiilor, respectiv relatia, este iubirea.Picioarele copiilor se intaresc de la iubire. Niciun copil nu ar trebui sa-si risipeasca creativitatea, emotiile, sensibilitatea pe razboaie interioare in care incertitudinea il balangane intre "ma iubeste, nu ma iubeste".
    Fie ea si familia perfecta, vai de copilul ala care ajunge in clasele primare, in perioada de formare, pe mainile unui invatator care nu are ce cauta langa copiii.
    E de stiut, comportamentul unui copil e de un fel acasa, si diferit/adaptat la scoala, unde se confrunta cu o jungla in care el trebuie sa razbeasca , sa-si faca loc, sa se faca auzit, sa se faca vazut si sa suporte comparatii cu alti copii, aflati foarte departe de ceea ce a invatat acasa a fi bun/corect. Unde 'doamna' ii scoate in fata clasei si ii da drept exemplu. Discernamantul e dificil, parte o himera uneori. De multe ori mi-am zis ca pe vremea mea era mult mai usor sa fii copil, nu era atata duritate, rautate...acum mergi la scoala de parca zilnic ai de repurtat o batalie. Si mai sunt si profii, lectiile...si parintii, vorba ta, mai mult nu-s...
    Mno, si ei devin viitorii parinti!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Costel
    Ai dreptate Maître, când esti tânar si îndragostit merge si mai repede. ;)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Pardon Maître, "Tânar si nelinistit" era serialul ala parca!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Mosu
    Asa-i Mosule, geniile nu se "fac", oricât ar vrea parintii, dar se pot pierde foarte usor daca n-au picioare si aripi.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Sophie
    Ce-ar fi sa-ti spun de-acum încolo cam la ce m-as gândi, iar tu sa scrii? Vad ca pui mai bine în cuvinte ce-i în capul meu.
    *Sunt adulti cu aripile taiate de parintii lor care fac la fel, dar mai sunt si cei care nu vor sa repete greseala.
    *Da, lumea revine încet la valorile de baza. Problema este ca eu percep asta acum mai mult la români. Intotdeauna a fost si înca mai este si va fi mereu un decalaj între noi, cei din est si occident. Numai ca decalajul asta era pâna acum câtiva ani în favoarea vesticilor, iar acum este în defavoarea lor, dar sunt prea ipocriti ca s-o recunoasca. Cu toate mizeriile care spuneti voi ca sunt la noi, este totusi mult mai multa curatenie decât aici.
    Astea sunt singurele doua lucruri pe care vroiam sa le adaug.

    RăspundețiȘtergere
  8. cica ar fi o fortareata ;
    cei de-afara vor inauntru iar cei din-nauntru vor afara ! nu stiu cine a zis-o... redare aproximativa- dar face sens !
    thx 4 the flowers :)
    am ales primulele or primroses ( nu stiu cum le zice-ti voi )care cresc cu obraznicie pe toata pajistea !
    Cand tunzi iarba , tunzi si florile or le ocolesti? :)
    zi frumoasa , Fr !
    tc, j

    RăspundețiȘtergere
  9. @Windy
    Nici eu nu stiu cine-a zis chestia cu fortareata pe care-am pus-o în postul trecut. Poate unii vor afara, dar nu de tot ! De fapt vor putina liniste din când în când.
    Florile alea la noi se cheama “primeveres“ si sunt din ce în ce mai multe de la un an la altul. Dar nu dureaza mult, maximum trei saptamâni, asa ca mai pot lasa iarba sa creasca, abia s-a înviorat si ea putin !
    Bonne semaine East Coast!

    RăspundețiȘtergere
  10. foarte bun articolul , contine idei! si bune pe deasupra , :)

    Imi place ce-am citit pe aici , nu ca ar fi extrem de important de stiut asta, dar este baza teoremei ca daca poti face o apreciere azi , sa n-o lasi pe maine .

    RăspundețiȘtergere
  11. @Alm
    Multumesc, te-am vizitat si eu si înca mai citesc ce scrii ca sa vorbesc documentat la o adica. Mai poftiti pe la noi !

    RăspundețiȘtergere
  12. aveti dreptate.
    eu am observat ca trebuie sa stai cu copilul tau,de mic.dar nu toata lumea are serviciul cum il am eu,avand timp sa stau si eu ,pe langa sotie,cu baiatul cel mic.
    spre exemplu,il plimb in parc,sau ceez ,inventez mici jocuri,care il fac sa rada,sau mancam ceva impreuna.de-aici vine iubirea,din lucruri simple...

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!