vineri, 8 iulie 2011

Inainte de mâncare vorbeam despre lene, e vremea siestei

Cum aş putea eu să-l contrazic pe Cioran ?

“A munci din toate forțele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poți realiza numai printr-o muncă obiectivă şi neîncetată, iată ceea ce este revoltător şi ininteligibil. Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează.

Ea deplasează centrul de preocupare şi interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul sau personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescențe interne şi de realizarea unei prezențe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară.

De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează.

Faptul că fiecare om trebuie să aibă o carieră, să intre într-o formă de viaţă care aproape niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendințe de imbecilizare prin muncă.

Să muncești pentru ca să trăiești, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decât la animal. Căci la acesta activitatea este atât de organică, încât el n-o separă de existenţa sa proprie, pe când omul își dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă ființei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii, la om se manifestă una din tendințele lui de a iubi răul, cînd acesta este fatal şi frecvent. Şi în muncă omul a uitat de el însuși ” - Emil Cioran (Pe culmile disperării)

Iar despre puţinii “aleși” care sunt mereu ocupați să facă ceva urgent şi evident vital pentru noi toți, fiind ei atinși de aripa dulce a nemuririi, în funcții din ce în ce mai înalte şi ascunse prostimii în valuri de fum vânăt, Alexandru Paleologu spunea:

“Ei constituie …detaşamentul formidabil al lenei active, organizate, cumplită hidră cronofagă. (…) Cronofagia este un asasinat; fiecare pisălog e un atentator, dar lenea activă e cea mai perfidă formă a genocidului. Toţi aferaţii, pseudoeficienţii, copleşiţii şi copleşitorii cu treburi sunt nişte incapabili de reculegere, de răbdare, de răbdătoare şi lentă gândire, de concentrare pe probleme esenţiale. Dacă n-ar avea activitatea n-ar şti ce să facă” - Alexandru Paleologu (Despre lenea “activă”).

12 comentarii:

  1. "Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează." In ziua de azi..se vede asa clar..devenim robii propriei existente. Nu inseamna ca nu trebuie sa muncim..insa existenta noastra nu trebuie sa se reduca doar la "a face"..trebuie sa nu uitam "sa fim" Interesante citatele..chiar ma gandeam in ultimul timp la problemele astea..

    RăspundețiȘtergere
  2. ufff...nu vreau sa ma mai gandesc la munca in w-end...si cu toate astea w-end-ul asta...ghinion...a trebuit sa-mi iau de lucru acasa :((

    RăspundețiȘtergere
  3. @fly2sky
    Pe vremea lui Ceasca se spunea ca serviciul nu este nici biserica si nici cârciuma, ca sa stai duminica sau toata ziua în el. Când o vad pe Andreea, fiica noastra, ca sta uneori pâna la 9 seara la birou ma doare sufletul, dar îi spun ca pe vremurile astea unii ar vrea sa munceasca si n-au unde.

    RăspundețiȘtergere
  4. Constat in continuare ca Cioran e mai citit afara decat la noi, cei obisnuiti sa ni-l revendicam doar pe la aniversari...
    Bine te-am regasit, Dane!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Mihaela
    Tot Cioran spunea despre Eliade ca "n-a cunoscut niciodata voluptatea trandavelii. Eu nu lucrez niciodata!".

    RăspundețiȘtergere
  6. @Pandhora
    Citatul din Cioran este un exercitiu de stil, la sfârsit esti convins de necesitatea unui lucru de imposibil de realizat.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Teo
    Bun sosit si pe aici Teo!
    Si frantujii si-l revendica, nicio grija, poate chiar mai des ca românii.

    Dar din citatele astea doua, individul cu adevarat periculos nu mi se pare "lenesul" lui Cioran ci "harnicul" lui Paleologu...

    RăspundețiȘtergere
  8. he he, nea Emil nu propovaduia lenea universala, ci pe aceea "profund intelectuala", adica trebuia sa cazi asa intr-un fel de letargie muta si sa gandesti adanc... si neaparat sa produci intelectual... pai nu e asta mult mai greu decat ceea ce noi numim "munca"??? :)) nu-i mai simplu "sa muncim, sa nu gandim"?? sau si mai simplu e sa nu facem nimic, sa privim la tv... :)

    imi amintesc exemplul lui cu un budist care a stat 7 ani fara sa vorbeasca, doar gandind...

    RăspundețiȘtergere
  9. @Cora
    Asta-i Cora, ai pus punctul pe 7, pai cam asa spune si Conu' Alecu direct si fara multa filozofie si menajamente, în al doilea citat, când vorbeste de "lenta gândire". Noi suntem grabiti, iata o capcana a limbii române, grabiti noi însine sau grabiti de altii, trebuie sa gândim rapid si pe termen scurt de cele mai multe ori. De ce? Pentru ca sefii care sunt azi si nu se stie daca vor mai fi si mâine vor rezultate cât sunt ei în functii, adica repede. Pentru ca au si ei sefii lor.
    Cioran, în stilu-i binecunoscut dupa cum am spus, face exercitii de stil si de retorica, eu mi-am permis sa spun mai demult ca "se alinta" putin când spune ca "eu n-am lucrat niciodata".

    RăspundețiȘtergere
  10. da, da, vrea sa spuna ca nu a produs... ci a creat. :))

    RăspundețiȘtergere
  11. @Cora
    Poate, uite la asta nu m-am gândit! Cu toate ca atunci când vorbeste de "voluptatea trândavelii" n-ar putea fi vorba decât, eventual, de "sezi si cugeti", vorba ardeleanului.
    Eu ma gândeam la alte doua lucruri:
    1. Eliade a fost mereu în criza de bani si de timp. Deci muncea enorm (nu totdeauna cu placere) ca sa-si plateasca datoriile si sa-si onoreze contractele. Se stie ca scria noaptea câte un capitol dintr-o carte si dimineata punea pachetul de foi în fata usii ca venea baiatul de la editura sa-l ia ca sa-l dea la cules. Eruditia lui si geniul au facut ca sa nu prea aiba esecuri.
    2. Cioran scria usor si fara presiuni exterioare. A acceptat sau si-a impus un standard de viata inferior celui al lui Eliade, deci nu a trebuit sa respecte termene si contracte. A scris cum, ce, si când a vrut el.

    Dar ceea ce ma bucura cel mai mult si-mi gâdila placut orgoliul de român este ca Cioran a fost socotit de francezi "cel mai mare stilist al limbii franceze". Un român... La asta ma gândesc azi de fiecare data când vad ca pentru "conationalii" mei temporari "s'est", "c'est", "ces" sau "ses" înseamna cam acelasi lucru în textele pe care ei le scriu mai mult fonetic, daca se poate spune asta, si ca ma întreaba frecvent daca "supprimer" sau "application" se scrie cu unul sau doi "p"...

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!