Parisul sub ape !! (*)

(*) Titlul mi-a fost sugerat de Dr. Stoica care-mi spune ca trebuie sa povestesc. Deci Roger Waters la Paris, The Wall, 1 iulie 2011.

Asta noapte, în timp ce eu conduceam spre casa pe la 2, alt nebun care n-avea somn a si pus pe Youtube deschiderea spectacolului. Pentru ca nu se poate spune “concert“. A fost razboi, au fost lacrimi, durere, puritatea copiilor, rafale de automate, foc si fum, gingasie, avioane (unul din ele a si cazut în flacari pe scena la sfârsitul clipului), iadul si raiul deopotriva, toate puse într-un potir fermecat si amestecate cu un deget de argint coclit de suferinta care l-a haituit mereu. Din potirul asta fiecare ar trebui sa luam o înghititura macar o data în trecerea noastra prin lume. Ca sa ne curatam de mizeria din noi.

Credeam ca o viata întreaga omul asta s-a razboit cu nalucirile lui. Dar sunt oare chiar naluciri ? De 32 de ani hoarde de vietati de cosmar repeta aceleasi porcarii. El face acelasi spectacol halucinant, acelasi proces, cu aceiasi acuzati si aceleasi victime. Acelasi album si aceeasi voce deznadajduita care acuza.

Va las sa vedeti cum a început ca eu vreau sa se mai aseze. Inca tremura carnea pe mine si ma doare capul. Chiar ca simti In The Flesh.



Acelasi lucru mai bine filmat la concertul din Olanda, în aprilie.