Despre complexele noastre idioate de români

Vorbesc de noi, ăştia mai copți. Am fost ținuți într-un somn profund atâta amar de vreme că începuserăm să credem că toate geniile şi frumusețile planetei au fost programate să se nască oriunde în lume, numai în România nu. Şi dacă se mai întâmplau unele excepții, plecau şi ele urgent. Așa se face că cei care au dat piept cu occidentul putred, au făcut-o cu modestia de rigoare şi având bine înfiptă în cap ideea unor tineri ideologi că românii sunt proşti, urâţi, hoți, leneşi, mincinoși, ciubucari, în fine, o pubelă în toată regula. De aceea nu m-am mirat prea tare auzind dialogul următor :

“- Ce mai faci Ioane?
- Supărat băi Vasile.
- De ce mă Ioane că de-abia te-ai întors din concediu?
- Păi uite măi Vasile, am fost în Turcia la all inclusive, excepțional: mănânci cât vrei, bei cât vrei, cu bar la piscină, cu spa, ce să mai zic, lux.
- Păi şi-atunci?
- Stai să vezi ce fază pățesc: mă duc într-o dimineaţă la micul dejun, Măria mea rămâne în cameră. Mă întorc foarte repede, ia-o pe Măria de unde nu-i. O caut peste tot, mă panichez, mă duc la recepție şi aflu că e în cameră la Antonio Banderas. Mă duc acolo, bat la uşă, deschide Antonio. Bărbat bine Antonio: înalt, frumos, brunet, ochi albaştri, fără pic de burtă, plin de mușchi...
- Așa şi?
- Când colo, iese şi Măria mea dezbrăcată din baie! Cu țâțele vai de mama lor, cu curu' lăsat, cu cearcăne... băi, mi-a fost o rușine de omul ăla... !!”

De ce să-ți fie rușine Ioane? Sunt mai frumoase ale lor, alea de manânca la fastfuduri?