Porcii

Sumbra melodie !

Imi imaginez ce trebuie sa simta ei când o asculta. La început orga se învârte obsedant în cerc. Ca oamenii în jurul ograzii pregatindu-se pentru ritual : fac focul asa ca la momentul potrivit sa fie mocnit, numai bun sa perpeleasca soricul ca sa fie fraged si sa trosneasca între dinti, fac somoioage de paie uscate si ascut bine cutitele pentru taiat suncile, umplu clondirele cu tuica si le pun împreuna cu paharutele în zapada, aranjeaza la îndemâna sarea mare, ienibaharul, coriandrul si covetile încapatoare prin camari, cauta scânduri si greutati cu care sa preseze toba si câte înca.

Pe urma începe basul, trist si funest, semn ca parlagiul a ajuns la poarta peste masura de vesel si grabit, ca mai are câtiva de ”rezolvat” în ziua aceea. Incep sa alerge înnebuniti prin cotete si deja scurta lor viata li se perinda repede prin fata ochilor încetosati. Nu mai este mult. Si la urma chitara taie scurt aerul… Dupa aceea nu mai conteaza, voci asprite de frig si de importanta treburilor care urmeaza chiuie, se amesteca, se mai si cearta dar ghicesti bucuriile care vor veni. Mi se pare mie sau aud si o urma de jale ?

Dumnezeu sa-i ierte si Doamne-ajuta !