Vorba dulce...

Nana vorbeste tare în public si i se fâlfâie de ce zice mediul înconjurator. Prin pravaliile de aici îsi exprima sincer si direct parerile în limba materna simtindu-se oarecum la adapost de unele urechi indiscrete. Nu de putine ori a avut însa surpriza sa fie privita aprobator de diversi conationali aflati si ei în trecere.

Eram odata la Carrefour în Bucuresti, la “Orhideei”. Proaspat sositi din Franta în vacanta si dornici sa vedem magazinul, mai ales Nana si lumea în general, mai ales eu. La un moment dat ne-am trezit înconjurati de un grup de fete tinere, gurese, îmbracate în rosu si cu picioarele pâna sus de tot care împarteau prospecte. Dupa cum se stie, dintr-un picior de românca faci doua frantuzesti. Aici nu-s frumoase, da-s batrâne, proastele dracului !

Cum îi sta bine unui barbat plin de respect eram cu câtiva pasi în spatele Doamnei si am mormait o cugetare, mai mult pentru mine, rasfoind prospectul : “De unde le-or fi scos domnule pe toate, numai una si una ! “. Raspunsul a venit imediat, clar si raspicat, ca într-o campanie electorala când ai un interviu la TV si ti s-au dat întrebarile dinainte, ca sa nu te bâlbâi.

“Cum de unde, din « … mamii lo… Ooops ! » “… Prea târziu!

Dupa care ni s-a dat sa gustam din toate produsele scoase la vedere. Ma rog, aproape din toate…


Cântecul asta l-am dedicat mai demult unei mame îngrijorate. Când o veni rândul mamelor la "Cântece, descântece", o sa-i dedic altul.