luni, 5 martie 2012

Aventuri cu pisica galbena (4)

Pentru ca relatia noastra sa nu aiba de suferit din cauza unor detalii nesemnificative, m-am sfatuit cu vecinii mei specialisti în pisici. Pe etaj toti ceilalti trei vecini aveau pisici, în total vreo sapte, cu a mea opt. Recordul era al vecinei de la doua camere cu care aveam balconul comun, despartit doar de un parapet de sticla. Ea avea cinci si un câine. La ultimul recensamânt, asta vara, avea tot cinci, nu cred ca aceleasi. Simtind ele ca au o vecina de acelasi neam, treceau foarte des în balconul meu, dar neputând sa intre în casa din cauza plasei de la geam, faceau ce aveau de facut, inclusiv în jardiniere, si se întorceau acasa la ele. Ele nu intrau, dar parfumul de zi de vara pe sfârsite da, câteva din pisicile vecinei fiind în plus motani. Nu puteau sa înteleaga ca de fapt nu erau de acelasi neam, Zizuca fiind frantuzoaica si cam fudula de felul ei. Am scos florile din jardiniere, oricum se ofilisera de prea mult îngrasamânt, dupa care am aruncat si pamântul facând câteva drumuri jos cu saci de plastic. Frecam balconul în fiecare seara si îl clateam cu mai multe galeti cu apa. Era luna si el, asa curat si spalat nu mai fusese de pe vremea Cernobâlului când turnam zeci de galeti de apa pe zi pâna nu mai tiuia “geigerul”.

In urma mai multor runde de discutii a rezultat ca nu ma ocup suficient de Zizuca, astfel ca ea se simte neglijata si încearca sa ma faca sa înteleg chestia asta, în felul ei, ma rog. Altfel spus, se razbuna. Deci trebuia sa ma joc cu ea, sa vorbim si sa petrecem mai mult timp împreuna.

Cum începusem deja sa am serioase îndoieli în legatura cu integritatea mea psihica având în vedere ca devenisem un maniac al curateniei, nici când era Andreea mica nu spalam atâta, perspectiva de a vorbi cu pisica umblând prin casa, adica singur, ma îngrijora serios. “Ce mai face fetita?”, “Miau!”, “A papat tot papusa?”, “Miau!”, “Ce mai noutati iubita?”, “Miau, miau, miau, miau”, îmi spunea de patru ori, pentru fiecare colt al holului cate o data. “Lipsesti prea mult de-acasa”, nu, asta nu zicea Zizuca, mi-au spus tot vecinii. Aici însa nu puteam face nimic, nu cred ca directorul meu ar fi înteles, asa ca am încercat s-o amagesc: i-am agatat motocei de toate clantele, “de crapau mâtele jucându-se...”.

Poate mâtele lui Creanga da, dar se vede ca asta era alta lighioana.

12 comentarii:

  1. Ne mai lasi mult cu puncte de suspensie?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Care puncte de suspensie? Nu înteleg, nu s-a afisat textul ca lumea?

      Ștergere
  2. Scuze, pentru ca nu m-am facut inteleasa! Ma refeream la punctele de suspensie de la sfarsit, la faptul ca voiam sa scrii mai mult. E ca in serialele acelea unde ne lasau in suspans si ne aratau criminalul in episodul urmator.:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu exista niciun criminal, au fost însa tentative, nu doar de crima... (pentru ca-ti plac!).

      Ștergere
  3. Aaa, cine te-a învățat n-a vrut să te ajute, a vrut să te piardă... :) Singura soluție viabilă era încă o pisică !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil, se mai luau una cu alta si uitau de mine!

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Iar nu reusesc sa accesez formularul ala de comentarii, naiba sa-l pieptene! :D
      Eu experienta matelor n-am avut-o, dar stiu cum e s-aduni lopeti de rahat dupa un rothweiller :D

      Ștergere
    2. Teo, ca sunt lopeti sau sau mai mici tot aia-i, nu cantitatea conteaza! Si despre asta am o istorie!

      Ștergere
    3. Mi-ai facut pofta Iulisa cu ceasca de cafea, ma duc sa-mi mai pun una aburinda, doar ca a mea este cobalt cu capricornul pictat pe ea.

      Ștergere
  5. Răspunsuri
    1. Decât sa arate ca asta din film, mai bine needucata!! :))

      Ștergere

Scrieti baieti, numai scrieti!