vineri, 9 martie 2012

Aventuri cu pisica galbena (5)

Ma gândeam sa nu aiba cumva probleme cu rinichii, ca pisicile sunt mai sensibile acolo. De mâncat mânca bine dupa cum am mai spus, dar aveam impresia ca nu se hidrata corect. Apa din castron parea neatinsa la sfârsitul zilei. “Sa nu aiba vreo cistita” îmi spuneam, “si-atunci unde o apuca usturimea, acolo-i da drumu”.

Pâna într-o zi când am gasit-o în baia “ei”, cracanata cu toate labele pe veceu si bând apa dinauntru. “Aha, îi place apa proaspata deci”. Si am dus-o în baia “mea”, am asezat-o în cada, am dat drumul la apa, putin, asa ca un tuturoi si i-am pus botul dedesubt. A prins repede ca-i desteapta. I-am cedat astfel si cada cu tuturoiul curgând în permanenta. Imi dau seama acum ca viata mea cu Zizou a fost un sir de renuntari. Am început sa sper ca veceul îl va folosi în sfârsit pentru scopul caruia îi era destinat. Ar mai fi ramas s-o învat sa traga si apa...

Pâna în alta zi când am gasit în cada un prosop mare de baie care de obicei era pus la uscat pe marginea ei. Când am vrut sa-l pun la loc am constatat ca era ud si avea “acel” parfum inconfundabil. In urma unor rationamente probabil logice crezuse ca tot ce tine de lichide se rezolva în cada. Si educata fiind, facea pe prosop. Bine macar ca uitase de hol, tot era un câstig. De atunci îi spalam prosopul dimineata si seara ca sa fie curat, umed si tentant si mai spalam si cada ca, ma rog, aveam si eu obiceiurile mele la care nu vroiam sa renunt. Si daca ea bause apa din veceul meu asta nu înseamna ca eu trebuia sa fac dus în veceul ei...

Dupa vreo saptamâna de spalat prosopul am vazut ca era ferfenita si daca trageam mai tare de el se rupea în bucati. Mi-am zis ca e chestie de PH diferit de al omului, nu-mi aduc aminte ca scutecele Andreei sa se fi desirat în halul asta dupa câteva utilizari. Asa ca am început sa-i schimb regulat prosoapele, pe cele vechi aruncându-le, bineînteles. Si tot bineînteles îi dadeam prosoape mai vechi si mai mici, sper sa nu fiu acuzat pentru asta, oricum le aruncam saptamânal. Doar nu era sa-i dau prosoape de plaja sau halatele mele de baie!

Partea buna în toata afacerea este ca în câteva luni mi-am reînnoit tot stocul...

16 comentarii:

  1. "Si daca ea bause apa din veceul meu asta nu înseamna ca eu trebuia sa fac dus în veceul ei..."
    :))
    Asta m-a distrat peste măsură!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cât om fi de intimi sunt unele chestii care nu se fac.

      Ștergere
  2. aveti o relatie confortabila si de durata voi doi :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sinceritatea sentimentelor conteaza mai mult ca orice.

      Ștergere
  3. Dar, dupa atatea povesti, recunoaste ca viata fara ea ar fi mult mai trista. Merita sa sacrifici cateva prosoape de dragul ei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu daca trista dar în mod sigur monotona!

      Ștergere
  4. m-am amuzat teribil. Ce nu face omul pentru pisica lui. Stiu din proprie experienta. Doar am si eu una. Am plimbat-o inclusiv cu plasa prin casa iar dimineata avem momentul nostru de tandrete si trebuie sa o port pe umar si sa ii vorbesc. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asa face Nana cu cealalta pisica, cea de aici, Kiwi (nicio grija, traiesc amândoua!). Când vine de la spital îi povesteste si mâtza o priveste fix în ochi si din când în când îi mai trage câte un "miau" de aprobare!
      Pe urma putem vorbi si noi...

      Ștergere
  5. ii da vietii un scop, pisica asta a ta. Un scop in sine. E cam alintata sau ”tata” e cam moale? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...si se stie ca "scopul scuza mijloacele"!
      Tata e foarte batos dar ordinele erau pe vremea aceea deosebit de stricte si trebuia sa le execut!

      Ștergere
  6. sa ai o duminica minunata!
    (http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2012/03/restante.html)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O zi buna si voua la fel si pe urma saptamâna sa înceapa bine!
      Am vazut leapsa si am sa raspund la ea, trebuie sa fac un efort de memorie!

      Ștergere
  7. si eu am avut un motan care bea apa numai de la robinetul din bucatarie: se urca pe marginea chiuvetei si astepta, ii dadeam drumul la un fir de apa si gata hidratarea. cand voiam sa il chem in casa, deschideam frigiderul, era un sunet care-l aducea in 2 secunde de pe oriunde ar fi honarit.
    dormea numai pe caloriferul ala cu elementi de fonta, putea sta toata ziua pe el, vara sau iarna, ardea sau era rece, el era intins de pe primul pe ultimul element.
    era alb cu portocaliu, avea nasul si urechile portocalii. creca mi-i dor de el, Sarli il chema, ca in Winnetou.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca nu vorbeai la trecut si nu spuneai ca îl chema Sarli, as fi jurat ca vorbesti de Duamna Kiwi de care vorbeam mai sus într-un comentariu. Usa de la frigider o cheama la masa, dar doar atunci când e deschisa pentru ea, deci nu la orele noastre de masa, la îndemnul "la mâncare" alearga de oriunde ar fi, incredibil de repede pentru cei 16 ani ai ei, si ea sta pe o etajera pe care am pus-o deasupra caloriferului din fonta si înca mai sare pe clante si deschide usile...

      Ștergere
  8. asa o fi si-ntre oameni ?
    frumoasa coabitare consensuala !
    te astept in vizita http://sorinadavid.wordpress.com/, la cafa de dimineata :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Coabitare da! Dar consensuala?
      N-ai citit celelalte "episoade", sau sa vezi coabitare în urmatoarele!

      Ștergere

Scrieti baieti, numai scrieti!