luni, 18 iunie 2012

Amintirile unui cafegiu

A treia surpriza am avut-o când ma plimbam cu prietenii prin oras.

Gheorghe Florescu si-a adunat în Str. Radu Cristian nr. 6 (aproape de Piața Rosetti), în centrul Bucurestilor, lucruri dragi pe care le-a putut aduna dupa cutremur din faimosul magazin din Hristo Botev 10.

Celelalte amintiri, ale sufletului, uimitor de multe, le-a pus într-o carte, “Confesiunile unui cafegiu“, cu un condei remarcabil si o precizie a detaliului desavârsita. In pravalia lui, “Delicatese Florescu“, aburii de cafea buna si cei ai trecutului se amesteca într-un parfum care te rascoleste.

Armenasu’, cum i se spune, este martorul unor vremi apuse. Protejat si judecat pe rând de clanurile mafiote militienesti sau ale elitelor comuniste, chiar condamnat la propriu la un moment dat, Gheorghe Florescu a stiut sa treaca peste toate, chiar peste boala si ne deschide azi usa, cu bucuria celui care stie ca are cu ce sa ne încânte.

In magazinul lui descoperi cafeaua bauta de placere si nu de nevoie, ca sa te trezesti. Servitul si bautul cafelei “Avedis“ urmeaza un ritual care aminteste de ritualul japonez al ceaiului. Dar înainte de toate este prajitul. Aici este tot secretul, pe care Domnul Florescu l-a învatat de la Avedis Carabelian, fostul lui patron si mentor. Si întelegi de ce marele Nechita îsi cumpara doar 50 g., portia lui zilnica, plecând cu punguta de cafea proaspat prajita si râsnita, calda si parfumata.

Personal, ma numar printre cei care jignesc zilnic cafeaua. Beau aproape un litru, într-o cana mare de ceai, ca sa fiu functional. Imi amintesc faimoasa replica a lui Kojak :

- Sugar, cream ?
- Just black, într-un pahar de carton.

Doar când beau o cafea adevarata îmi dau seama cât pacatuiesc în fiecare zi. Nu mi s-a întâmplat de multe ori. Ultima am baut-o la o cafenea, “Valea regilor“ îi spune, într-un pasaj pe Victoriei, vis-à-vis de Politie. Nu m-as mira sa aud ca-si cumpara cafeaua de la Armenasu’.

Chiar am sa-i întreb data viitoare…

10 comentarii:

  1. o data pe an cel putin trec sa-mi iau cafea de acolo...e altfel,cu totul altfel...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E grozava! Si ce frumos o împacheteaza!

      Ștergere
  2. cu proxima ocazie merg sa-mi iau cafea de la dansul...m-ai facut curioasa...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poti sa si bei o cafea acolo, îti da sa gusti, are o multime de soiuri. Si alte delicatese printre care si un coniac armenesc foarte bun, se spune.

      Ștergere
  3. Credeam ca doar in carti exista asemenea locuri. Cand ajung prin Bucuresti neaparat dau o fuga pe acolo.

    RăspundețiȘtergere
  4. Gata, l-am bagat la cap, e un loc in care vreau sa merg neaparat :) Multumesc mult, Dane!
    Pana si intrarea, cu infloriturile alea armenesti, decorul, fata omului, mai, zau ca m-a luat o pofta de cafea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa nu uiti si de coniac, daca-ti place. Si du-te si la Valea Regilor, au si narghilele!

      Ștergere
  5. A fost un reportaj despre domnul Gheorghe Florescu. M-a vrajit! Simteam aroma cafelei ! El importa cafeaua cruda apoi o prajeste si o prepara . Este un MAESTRU !
    Prin pasaj trec destul de des pentru aromele imbietoare! :))

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!