De la Sapânta la Iasi

Unde ramasesem ? Da, am reusit pâna la urma sa ies pe picioarele mele din cimitirul de la Sapânta. Ziua se anunta deci buna, eram optimist. Ploua, mai aveam de facut vreo 400 km si de vazut peisaje de vis : obcinele, pasul Prislop, nordul Moldovei, ce-ti poti dori mai mult când esti în vacanta si nu te grabeste nimeni ? Primul soc l-am avut când am vazut ca temperatura de afara a scazut de la 15° la doar unul singur. Urmatoarele 25 000 au urmat în pasul Prislop unde fiecare baltoaca era de fapt o gaura adânca plina cu apa. Masina era aproape noua si avea nevoie de un test de anduranta. Si eu la fel. Am avut astfel norocul sa pot vedea natura în toata splendoarea ei de jur împrejur. Fiind singur pe asa zisa sosea mergeam în toate directiile ca sa nu-mi scape nimic. Nicio groapa vreu sa zic. Dupa vreo trei ore de extaz am iesit pe o sosea (mai) buna, cu o mare nedumerire si gândindu-ma la cel care-mi spusese “Vezi s-o iei pe Prislop, nu prin Bistrita ca pe acolo drumu-i prost ! “. Oare cum ar fi fost prin Bistrita ?

Intre timp ploua si mai tare dar în schimb cazuse noaptea. Drumul asta a fost un prilej sa ma gândesc la toti cei care m-au sfatuit de-a lungul anilor ca nu-mi este de niciun folos sa mor la volan din vina altora ca tot mort ramân si nu-i nicio veselie, nici chiar la Sapânta. Deci hai Dane, mai ia doua gâturi de cafea, ce mai ramasese pe fundul sticlei, fa ochii mari si hai mai departe ca mai sunt “decât“ vreo 200 de “borne“, cum zice frantuzul. Incepusem sa ma calmez, uite bifurcatia spre Târgu-Neamt si spre manastiri, acum urcam dealul Motca, hai ca am ajuns si la Pascani, Ruginoasa, trecem si pe lânga Strunga unde sunt ceva probleme cu densitatea aerului ca a si cazut un avion acolo acu’ vreo 50 de ani si motorul trage mai greu, statiune balneara care va sa zica dar se daduse stingerea si acolo dupa stingere nu mai ard nici becurile de pe stâlpi, dupa care hopaaa, Târgu-Frumos ! Mai aveam deci vreo doua poste, Radu care ne astepta cu masa pusa dadea mereu telefon sa vada daca suntem în grafic, noi eram oarecum si începuse sa mi se faca si putina foame. In Maramu’ mi se cam dilatase stomacul si trebuia sa manânc mult si des, ca cei cu stomacul lobotomizat. In Târgu-Frumos distractie mare, carute, copii, oamenii ieseau de la biblioteca ametiti de atâta citit, asa ca mergeam foarte preventiv. La un moment dat vad un TIR cam agitat care-mi venea drept în fata pe banda mea facându-mi semne cu farurile, depasea si el o masina, ma trag cât pot de politicos spre dreapta, atâta cât sa nu intru-n sant, scap de TIR dupa care o naluca trece pe lânga mine si aud poc ! Ca-n filmele suprarealiste cu tâmpiti îmi vad oglinda retrovizoare zburând de la locul ei cam la zece metri în fata dupa care se razgândeste si o ia înapoi spre parbriz. Sare din geam ca o minge si se pierde în noaptea adânca din urma. Ce se-ntâmpla… Naluca era de fapt un Opel care ma depasea fara sa-i pese de TIR, dar cu ultimele resturi de ratiune m-a preferat pe mine în locul camionului. Daca în marea lui dorinta de a fi aproape de semenii lui mai îndraznea câtiva centimetri în plus, cariera mea de bloggerist se oprea brusc acum doua luni. Dar omul era un timid…

In jurul meu se cascase un hau negru, nu, nu eram în iad, pur si simplu masinile trecusera, iar timidul se chinuia probabil sa opreasca undeva în fata. Il vad în sfârsit oprit, opresc si eu, se da jos din bolid si vine ezitant spre mine. Pe scurt aflu ca la faza cu TIR-ul si el îmi facea semne cu farurile din spate pentru ca avea 130 la ora si trebuia sa ma depaseasca. Nu-l interesa ca nu se poate. Deci eu eram vinovat, ca i-am rupt si oglinda, mai ales ca aveam numar de Franta iar el lucra la “rutiera“. “Idiotule, daca vrei sa depasesti da’ n-ai loc, tu mergi înainte de-a-mboulea ? “, l-am întrebat eu printre alte urari de bun simt. Când a vazut cât de bine cunosc nuantele limbii române pe care o vorbesc si fara accent, a renuntat la revendicari si a plecat…

Pâna la Iasi n-au mai fost incidente pentru ca Nana a trecut pe post de retrovizoare vocala cu capul întors îndarat, era mai ceva ca un GPS…

In concluzie, daca un TIR depaseste si vine în tine din fata si un tâmpit te depaseste din spate, tu trebuie sa zbori din proprie initiativa, ca altfel te zboara ei.