miercuri, 24 octombrie 2012

Risipa mondializata

Am citit ieri o stire trista si o postare vesela cu comentarii la fel. Cu mâncarea care se arunca în tarile din vest s-ar putea hrani de 7 ori mai multi oameni decât cei care rabda de foame în toata lumea. Indiferent ca este vorba de mâncarea gatita din care faci prea multa si pâna la urma o arunci, fie de cea din magazine aflata la limita expirarii. Am acelasi blocaj pe care-l aveam când eram copil si ni se spunea la scoala ca în Brazilia si Columbia se aruncau în mare sute de tone de cafea. Acum asta ar fi mai de înteles (si nu prea…), dar nu se satura un flamând cu cafea. In Franta stiu ca exista o limita si la productia de struguri pentru sampanie. In anii buni ramân o multime de struguri neculesi, aici nu se glumeste cu asa ceva, oamenii risca sa-si piarda reputatia si chiar mai mult. Si nici de mâncat nu-s buni, strugurii astia sunt oribili, nici nu-ti vine sa crezi ca din mizeria asta iese o bautura atât de rafinata. Sa zicem ca si asta ar fi de înteles, pretul trebuie pastrat sus si nici cu sampanie nu-i poti satura pe oameni. Dar sa limitezi productia de lapte, ca în Olanda, când sunt atâtia oameni care n-au vazut unt în viata lor mi se pare de un cinism infinit.

De asta nu mi-a placut niciodata sa arunc mâncare si nici sa las în farfurie, ca asa ar fi cica politicos. Aiurea, polticos pentru gazda este sa manânci tot si chiar sa mai ceri.

Fiind deci eu singur acasa de vreo saptamâna am început sa golesc cratitele din frigider, una câte una. Asa am dat peste niste ardei iuti care începusera sa se usuce. Si am facut un fel de nu stiu ce, ca n-am urmat nicio reteta. Primisem cadou de la Mesterul de vitralii un borcanel cu dulceata de ardei iuti. Merci Mosule, e teribila ! Cum aici am mâncat si dulceata de ceapa care este chiar foarte buna, mai ales de Craciun cu "foie gras", de ce n-ar fi buna si dulceata de ardei iute ? Cu gândul la Mosu’ dar fara sa vreau sa-l copii, i-am taiat marunt, am mai pus si niste rosii mai storcite dintr-o punga, câteva picioare de hribi dintr-o farfurie ca palariile le mâncasem cu unt si usturoi, am taiat o ceapa, am mai pus niste boabe de piper, câteva frunze de dafin si un ardei capia uitat în alta punga, tocat si el. Cum erau destule chestii picante am agaugat si câteva lingurite de miere si de zahar. Am pus toate astea la foc mic. Cand au început sa bolboroseasca în craticioara am gustat prima data. Daca as fi avut o caciula pe cap mi-ar fi sarit de iute ce era. Deci am tot reglat iuteala fierturii adaugând rosii si mestecând cu furculita pâna a iesit un fel de zacusca foarte picanta. Intre timp mutasem totul într-o oala mai mare, resturile de legume iesite din garantie din frigider fiind multe. Au iesit pâna la urma doua borcane mari. Ce-a ramas într-un bol am mâncat cu pâine. Iute dar bun zic eu, bun dar iute ar zice Nana. Amatorii îl pot mânca natur. Altfel, se poate adauga câte o lingurita la paste sau în alte sosuri pentru salate sau feluri de mâncare.

Acum, improvizatia asta (sau creatie, daca vreti) trebuie sa aiba si un nume. Si cum contele de Sandwich a ramas definitiv în posteritate între doua felii de pâine, sa-i spunem "Confit de piments d’Espelette harcelés à la fourchette".

26 de comentarii:

  1. Criminala reteta! :)
    Picant, picant dar n-o fi prea?
    Imi plac mancarurile foarte picante. S-ar putea sa fie bun ce ti-a iesit acolo. Dar numele e prea sofisticat ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este picant într-adevar, dar nu chiar ca mâncarurile mexicane de exemplu!
      N-am avut alta rima...

      Ștergere
  2. Văleu! Dă repede o cană cu apă, că mă ustură şi numai dacă citesc!
    :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. App, iete "dovada". Priveşte-o, că apoi o scot de la profil.
      Nu-i aşa că eşti deştept?
      :))

      Ștergere
    2. Sclipitor, nici nu stiam ce zace-n mine.
      Cu ochelari nu te stiam, în schimb parca erai... tunsa mai scurt, ca sa zic asa!

      Ștergere
    3. Eh, să nu exagerăm!
      :)))))
      "Tinereţile" îs de vină pentru ochelari. Iar poza-i de la sf lui august. M-am tuns la începutul lui septembrie. O să pun şi o poză cu "periuţa de dinţi", dar stai să mă mai obişnuiesc puţin cu imaginea mea.

      Ștergere
    4. Nu exageram, eu abia asteptam un rezon sa-mi scot în evidenta calitatile! ;)))

      Ștergere
    5. Eu nu, dar am vrut să ofer domniei tale unul. Mai ales că erai oarecum iritat şi indignat din pricina unei confrutări virtuale. :))
      (te tachinez, evident!)

      Ștergere
    6. A fost un "moment" neplacut care a durat mai bine de un an. Bine ca s-a terminat, în fine, sper, cu toate ca-i pacat... Blogul e pentru contacte, nu pentru rupturi.

      Ștergere
    7. Ai dreptate. E trist şi neplăcut, dar...gata, a trecut! :)

      Ștergere
  3. ca sa "indulcesti" concoteala poti sa pui smantana sau iaurt nu prea acru. asa dreg si curry-ul cand il fac cu amestecuri exclusiv indiene, pe langa rusiile bucati pun iaurt, e super bun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si o pui (concoteala vreau sa zic) în borcane la pastrat? Nu cred, ca iaurtul fermenteaza, pentru consum imediat e buna ideea, asa mai îndoi eu si mujdeiul. Neaparat iaurt, ca smântâna e mai... altfel!

      Ștergere
    2. Bata-te sa te bata, nu stiam care Ioana! Sa nu te recunosc, zau tu!!

      Ștergere
    3. eu pun smantana. Dar fix cand amestec pastele pe foc cu sosul ala - deci inainte de servire.

      Oricum, des chapeaux, pt reciclare dar si pt felul de mancare.

      Ștergere
    4. Saru' mâna, nu sunt la prima abatere de genul asta pe blog!

      Ștergere
  4. in ultimii ani am inceput sa descopar deliciile ardeilor iuti...pana acum ceva timp nu-i suportam asa ca...zi mersi ca nu am cum sa-ti fur un borcan :))
    "espelette" rimeaza cu "fourchette"? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca-ti si plac, cu atât mai bine! Pe lânga delicii mai au si multe virtuti. Sunt foarte sanatosi cam peste tot, mai ales pentru inima si (curios si paradoxal!) pentru stomac.
      Espelette este un soi de ardei iute, scurt si rosu, foarte carnos, care a ajuns în Franta din insulele de peste Atlantic. Acum este cultivat în tara bascilor, în Pirineii de lânga ocean.
      La urma urmei, bucatarii buni sunt niste poeti, în felul lor...

      Ștergere
    2. ... modest, cum spuneam putin mai jos, stiu...

      Ștergere
  5. ...şi istorici, vrând-nevrând.
    :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa-i, daca esti modest ramâi bucatar la tine-acasa!

      Ștergere
  6. la voi, garbage nu exista ?! reciclati tot ?!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai "that's the point, Lady", cât mai putin spre deloc, coji, sâmburi, oase...

      Ștergere
    2. aha...acum am inteles monsieur Dan...
      aici, painea aia fara conservanti, a doua zi se da gratis...sunt rafturi, la intrarea in magazine, cu paine si alte produse de panificatie la "liber"...de multe ori ma gandesc la nefericitii care cersesc o paine, pe la colturi... :(

      Ștergere
    3. Nu face nimeni afaceri cu pâine luata gratis? Aici puii "rotisati" care ramân seara se arunca. Inainte erau niste contracte cu cei de la case de batrâni sau care se ocupa de haumlesi, dar nu ajungea niciun pui acolo. Asa ca se arunca...

      Ștergere
  7. pacat...mare pacat...cu puii ceia...
    asta ca sa nu le scada reputatia....
    la firma unde lucreaza nora mea..mare, de altfel...cu renume international...reducerile se fac doar o data pe sezon...si acelea mici...ce nu se vinde la reducere (care tine cateva zile) se distruge...au masini de taiat in fasii subtiri materiale, de fapt..orice...mai bine distruse decat sa-si vada eticheta firmei pe vreun sarantoc...
    asta-i ..suntem o societate de consum...dar fiecare dupa posibilitate...eu zic, ca macar la mancare sa fie ptr toti la fel..de sanatoasa...
    eh..ie grele temele astea...si nu-s de bloguit...printre doo pitzi... :) (rea maica..reeeeaaaa)

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!