vineri, 30 noiembrie 2012

Reflexii în oglinda Deltei

Dupa ce ne-am spalat bine pe mâini si pe fata în baia lui Dorel ne putem uita în oglinda si pe urma sa-i povestim lui Sorin.

Dunarea-i aici, marea dupa pietre... Raiul pescuitorilor de avat. Despre ce este avatul, cum se prinde si mai ales cum se manânca am povestit aici. Ar fi bine sa mâncati înainte, va fi greu de suportat.





14 comentarii:

  1. Deci aici e hotarul dintre mare si Dunare...
    Pentru mine n-a fost greu. Nu-s pofticioasa de fel. Mi-au placut ultimele doua fotografii! Avatul parea de aur!
    O seara faina sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, si eu credeam ca e ceva ca un fel de T, pâna aici e Dunarea, aici se varsa... Nu prea-i asa!
      Cu avatul mai trebuie si ambianta. Abia în farfurie cu distractie în jur vezi ce bun e!
      Noi ne mai vedem mâine sau duminica, seara frumoasa!

      Ștergere
  2. Imaginea îmi provoacă un sentiment greu de descris. E ca şi cum aş privi o margine de lume. Îmi aminteşte de marea dilemă a copilăriei mele: "dacă ajung la capătul pământului şi mai fac un pas după el, cad în gol?"
    :)
    Frumos de tot!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Greu de descris, dar usor de înteles pentru ca am fost acolo. E o margine de lume, acolo se termina tara si începe marea, dar nu vezi exact unde începe...

      Ștergere
    2. Nu vezi dar poţi să guşti, nu? Afirmaţia e fără urmă de ironie. Când am făcut-o m-am gândit că cele 2 ape - cea dulce şi cea sărată- se "aşează" în funcţie de densitate. Şi pot fi degustate.
      Sau spun prostii?

      Ștergere
    3. O sa te dezamagesc, iata de fapt un vis, un rai care se va face tandari: de la distanta totul este impresionant, stânci, imensitatea marii care se deschide ochiului, e chiar frumos. Dar apa este galbena, toate aluviunile si mizeriile pe care le aduna fluviul din toata Europa plutesc pe apa murdara. Nu este chiar ca un cocktail vodca, curacao si peppermint, straturi, straturi, cu gusturi si culori diferite.
      Plus ca apa este foarte miscatoare si periculoasa...

      Ștergere
  3. Are dreptate Elly, ultimele două fotografii sunt superbe!
    Cât priveşte avatul..... sunt alergică lapeşte, so...
    Weekend plăcut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Manânc eu si portiile voastre, ma sacrific!!!
      Distrati-va frumos!!

      Ștergere
  4. Te salut Dan !

    Locul respectiv nu-l ştiu deşi sunt tulcean însă despre pescuitul avatului , hmm , aproape aceiasi satisfacţie ca atunci când pescuieşti ştiucă . Ştiai că pescuitul avatului are o particularitate ? vânează la suprafaţă şi este extrem de rapid fapt ce face ca atunci când atacă să lase un val în urmă . Dacă eşti „pe fază” şi arunci linguriţa în direcţia în care se deplasează ai foarte mari şanse să îl prinzi spre deosebire de alţi răpitori care mai degrabă se sperie de momeala aruncată în calea lui .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In sfârsit am dat peste un cunoscator! Eu nu sunt pescar dar ce am povestit acolo sunt chestii vazute si mâncate personal!

      Ștergere
  5. fain moment! Dunarea inghitita de marea cea mare... Reflexii interesante ;)
    un weekend minunat iti doresc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am crezut niciodata ca-i asa!
      Weekend frumos si voua!!

      Ștergere
  6. noroc ca nu ma omor dupa peste ca altfel... :))
    un loc departe de oameni,departe in timp...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Altfel ce?
      Trebuie sa încerci, macar de pofta, e ceva foarte rafinat!

      Ștergere

Scrieti baieti, numai scrieti!