M-am întrebat mai demult cât o fi de bine sa faci bine? La întrebarea asta simpla, ca toate întrebarile, înteleptii au dat mai multe raspunsuri pline de bun simt:
“Pentru ca răul să învingă pe pământ este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic“ (Edmond Burke)
“Nimic nu ne face mai necesari în lume ca iubirea ce-o avem pentru semenii noştri“ (Goethe)
“Omul trebuie să facă bine celui ce i-a făcut bine, căci de vei face bine, vei găsi tot bine“ (Esop)
“Învaţă-ţi inima către facerea de bine. Invaţă-o neîncetat şi te vei umple de bucurie“ (Buddha)
“Trebuie să iubim oamenii şi să avem încredere în ei, ca să nu ne transformăm viaţa într-un haos“ (E. M. Forster)
“Pentru oamenii de bun simţ nimic nu-i nefolositor“ (La Fontaine)
“Nu-i de ajuns să faci bine, mai trebuie să-l faci şi bine“ (Diderot)
“Cato prefera să fie bun, decât să pară“ (Sallustius)
“Bine faci, bine gasesti“ (Un român)
“Grija pentru nefericirea celuilalt ne face nefericiti pe noi însine“ (Gabriel Liiceanu)
“Facerea de bine, … de mama“ (Alt român)
O sa vedeti cât de sus te înalta facerea de bine… Ma documentez câteva zile si pe urma va spun restul.
Eric Clapton - To make somebody happy
Să așteptăm...
Acum 17 ore
Eu as mai completa cu ceva:
RăspundețiȘtergere"Niciun bine nu ramane nepedepsit"
Degeaba le cam aplic eu pe toate celelalte, cele amintite de tine... :(
Sa dai mereu de pomana cuiva e mai degraba un rau, inclusiv la nivel macro. Il "înveti" sa nu faca nimic pentru ca-i vine totul de-a gata. Si asa se ajunge la un popor de "asistati".
Ștergeree bine sa faci ce simti pentru cine simti ca poti face ceva...
RăspundețiȘtergerein schimb,maestrii reiki spun ca nu e bine sa intervi in viata cuiva ajutandu-l...
concluzia?
greu de tras...
Eu am "simtit" de câteva ori, dupa cum se va vedea în povestile urmatoare, dar ai dreptate, chinezii spun "decât sa-i dau un peste, mai bine-l învat sa pescuiasca".
ȘtergereDa, s-a demonstrat la nivel de premiu Nobel pt economie pe 2002, ca nu e bine sa actionam sau chiar sa efectuam o alegere decisiva in urma a ce simtim sau chiar intuim, (cu exceptia de daca intuim ca trebuie sa o luam la goana pt ca e risc de vreun pericol real, deoarece acest "radar" chiar e implantat in noi + alte animale de la mama Natura tocmai pt supravietuire de specie), pt ca in mod real efectiv exista risc imens de eroare de calcul umana, asta chiar in afara de riscul de perceptie eronata cum ca tindem, ca oameni, sa ne auto-evaluam pozitia + conditia noastra la nivel exagerat de optimist relativ la pozitia altora, pe care tinem sa ii vedem mai deficitari sau chiar mai nevoiasi decat sunt, (si si asta se presupune ca face parte tot de la mama Natura pt a facilita inter-cooperarea si intrajutorarea in cadrul unui grup, ca sa nu ne decimam total unii pe altii si sa ne putem asocia in triburi, sau macar la nivel minim util social, sa ne tinem cuminti de mana asa frumos si cuminti, intr-un sir ordonat, 2 cate 2).
ȘtergerePlus acelasi tip care a luat Nobel-ul in 2002 chiar a fost interview-at recent, (fiind considerat un guru totusi reputabil, avand studii serioase atat pe matematica cat si pe psihologie, ca altfel ar fi fost si imposibil sa nu ajunga economist serios la nivel de alegere de cariera pe minim ultimul sfert de secol 20), si a fost si intrebat ce ar fi facut el cand era mai tanar ca sa isi atinga potentialul maxim optim pt Fericire, (stiindu-se totodata ca acesta e genetic pre-determinat la mai toti), si el a zis ca pur si simplu ar fi ales atat pe plan personal cat si pe cariera/serviciu, sa faca alegeri care l-ar fi ajutat sa petreaca cat mai mult timp posibil cu oameni care ii plac, (si care il si plac si pe el, pt ca s-a aratat si ca oamenii care ne plac noua cel mai mult sunt de fapt cei si carora le place cat mai mult de noi si au o parere ff buna despre noi, si in general asta inseamna de fapt oameni cu care ne asemanam totusi chiar destul de mult, fie pe afinitati, fie pe clasa economica si sociala, chiar efectiv si la mutra de ff multe ori, preferabil chiar pe mai multi parametri, nu doar unul, desi asta o suna cam dur, si cam anti- petrecut prea mult timp pt ajutorat leprosi in mod deosebit de altruist caritabil, dar desigur alocand si pt acei 1/2 soul-mates cu adevarat complementari teoretici + alte posibile pasiuni extraordinare, ca, desi trebuie sa tinem cont ca NU intotdeauna cei de care ne indragostim fac neaparat parte din aceeasi multime de oameni care ne plac, totusi de pasiunile astea poate unii chiar nu pot scapa, si unii chiar le cauta si cu lumanarea pt ca multor oameni chiar le plac activitatile mai thrilling sau noutatile exotice cu orice pret si unii chiar si sunt mai gambleri din fire sperand sincer entuziast sa castige la loterie si chiar le si place sa tot joace chiar si daca pierd pt ca le place jocul).
ȘtergerePer total, am tras concluzia, (posibil eronata, deoarece eu NU sunt de loc bun la logica, si de fapt nici la matematica, nici la psihologie, iar de ASE chiar m-am lasat in mod total impulsiv ca un dobitoc pt ca efectiv nu simteam ca am vreo afinitate cu colegii/colegele de clasa, in ciuda sfaturilor ff bine intentionate ale intregii mele familii formate chiar din multi oameni seriosi economisti sau chiar, la nivel de bunici si strabunici, cu inclinatii si aptitudini reale pt activitati legate de economia practica si teoretica), ca angajamentul in activitati caritabile facute fie la intamplare, fie chiar in mod altruist mai organizat insa fata de oameni total straini despre care nici nu stii mare lucru asa la nivel minim realist cultural ce obiceiuri au in legatura cu altruismul si caritatea, chiar si cu ospitalitatea si atitudinile fata de diversi facatori de bine, (ca DIFERA ffff mult la nivel cultural chiar si in cadrul aceleiasi regiuni cu o posibila limba comuna), este de fapt ca un gambling real, asa ca de aia eu personal ma cam feresc, deoarece eu sunt in mod real advers la riscuri si nu sunt gambler din fire.
ȘtergerePe de alta parte pretuiesc principiul incurajarii "faptelor bune", insa mai studiez, tot studiez de ani de zile ca sa vad cum il pot aplica in mod autentic just + benefic pt toti cei implicati. Daca nu ma lasam de ASE, nu mai trebuia sa ma chinui sa studiez atata, pt ca as fi reusit sa inteleg mult mai bine si mai usor si mai util pt mine insumi de ce au luat ultimii castigatori premiul Nobel pt Economie, care l-au luat pt niste studii complexe care pot fi aplicate in cazul matching-ului listelor de donatori de organe cu listele de primitori de organe, sau alte aplicatii practice legate de diverse match-uri, sau imperecheri de donatori si ofertanti de piata si nu numai de piata, chiar si de alt gen de activitati, care sa fie in mod realist atat juste, echitabile, fair, cat si utile pt toti cei implicati + posibil chiar mai larg social.
Eu sunt pro facut sau oferit fapte bune daca NU e ceva organizat si planificat expres ca fapta buna, sau program de fapte bune pe o anumita tema sau de ex in fiecare joi, adica daca exista o componenta de hazard, atat cu ocazia respectiva ivindu-se in fata ta, cat si cu cheful tau de a face ceva in legatura cu aceasta ocazie sau nu, adica per total sa se nimereasca intr-un mod cat de cat coincidental fericit, gen serendipity. Daca devine ceva total organizat, creste si riscul de eroare umana, ca in orice activitate umana.
RăspundețiȘtergereChiar in cadrul profesiilor asa zise de tip caritabil, de ex educator sau ingrijitor de oameni, e mai bine (pt toata lumea) sa NU le alegi pe motvul principal deosebit de vag ca vrei sa ajuti oamenii sau sa "faci bine" la oameni, ci din oricare alte motive principale, si facutul de bine trebuie sa fie un motiv total secundar, daca se nimereste sa faci chiar si un bine din cand in cand, (in afara de a actiona corect cf diverse standarde cu riscul de eroare umana deja cunoscut si acoperit), asa cam in maxim maximorum 15 %, e OK.
Eu, de ex mi-am facut probleme etice personale ff mari in legatura cu activitatea mea relativ organizata de a avea un blog TOCMAI ca sa reduc cat pot de mult riscul de a deveni ff des educativ sau distractiv pe blogul meu, sa NU cumva sa cad in acest fel de risc sporit de eroare de a face bine prea des la oameni, chiar si din greseala.
ȘtergerePai pe blog e bine sa nu fim "educativi".
ȘtergereSa lucrezi în "umanitar" nu stiu, sunt si alte interese, nu depinde doar de tine care dai si de cel care primeste si nu se stie unde ajung "darurile" tale...
muzica GENIALA !!!!!
RăspundețiȘtergereiar despre ce e bine, cum e bine, cui sa-i facem bine..ramane la latitudinea fiecaruia sa faca ce simte...intelepciunea populara zice "dupa fapta si rasplata", eu parca pe aceasta as prefera-o..la care as mai adauga "virtutea poarta in sine rasplata sa"...
Stau bine la muzica. Avem pentru toate ocaziile, spuneti si se rezolva...
ȘtergereLa bine nu prea stau bine ca am facut bine cât am putut / avut si nu s-a întors numai bine, ca sa spun asa.
Pe astea doua ziceri de la tine le uitasem, da' tot acolo duc. Pâna acum dreptate are Liiceanu si ala care a spus-o pe aia cu mama...
eu zic ca are dreptate Elly; lucrurile s-au mai schimbat de la Buddha, Sallustius sau Diderot incoace; acum e vremea lui “intinde un deget si ti se va lua toata mana”; sau “fa bine unei persoane si maine se vor gasi douazeci care sa te injure ca i-ai nedreptatit.” sau “un bine facut si azi si maine si poimaine va deveni obisnuinta si va inceta sa mai fie un bine” sau “daca faci un bine ti se va cere sa continui, daca primesti un bine ti se va cere sa-l restitui” si tot asa…
RăspundețiȘtergereVa fi o continuare care contrazice cele spuse de Buddha & Comp, sigur aveti dreptate si Elly si tu. Nu m-am gândit la cugetarile tale (e de mirare - oare? - ca sunt mai multe astea decât cele "decente" din antichitate), dar completeaza de minune ce spun în ultimele doua Liiceanu si "alt român".
ȘtergereOare de ce ma numesti inteleapta? Te-am suparat?
RăspundețiȘtergereNici pomeneala Duduca, doar sunt si eu pe-acolo si uite ce companie selecta avem!
ȘtergereAi scris despre asta, ca si mine de altfel si vreau sa-ti spun ca exemplele s-au înmultit, sau oamenii s-au înrait, sau toleranta noastra a scazut. Dar vorba cântecului "Foaie verde si-un dudau / O sa fie si mai bine".