Ce mi-a fost dat sa primesc si sa citesc ieri într-un mail profesional :
"Comme chaque troisième vendredi du mois je vous confirme notre réunion mensuelle au PC A 9 H 00 CE JEUDI 16 MAI.
Cordialement, DOCTEUR X" – nu conteaza cum îl cheama iar majusculele nu sunt ale mele...
Intr-adevar, era nevoie de majuscule ca sa se vada mai clar idiotenia "cordiala" si de asemenea cine a facut-o, evident un fel de sef peste doctori. Acuma el o fi dictat aceste putine si cretine cuvinte secretarei, o pupincurista care n-a îndraznit sa-i spuna sefului ca ceva nu-i clar… Nu-mi pot imagina ca doi oameni normali au putut produce asa o perla. Iar daca totusi au facut-o înseamna ca…
Deci cum ar spune Banciu sau Caragiale (obligatoriu în ordinea asta), "Fra-hatilor, veniti ca de obicei vineri ca sedinta a fost joi ! "
Oare ce-o fi asta ? Gâga, Bula sau "din putul gândirii catavencilor" ? Pentru ca nu vreau sa cred ca ar putea fi intentionat, adica ca cu cât haosul e mai mare turma se conduce mai usor. In cel mai bun caz este lipsa de respect fata de destinatarii acestor secretii ale gândirii lor profunde, nu conteaza ce spui daca o faci într-un mod elevat.
Pentru ca lor le place teribil sa-si spuna "Dragi confrati si consurori" înainte de a-si trage un sut în c*r, neaparat pe la spate. E ca un fel de alifie…
ORFANI LA VOT
Acum 39 de minute
:)
RăspundețiȘtergereNu dispera, se poate şi mai rău!
Să nu uităm că "noi muncim, nu gândim"!
Nu sunt disperat, n-am nicio vina când altul e tâmpit. O sa-mi vina si mie rândul vreodata... Dar deocamdata cred ca nu e cazul si ma consuma chestia asta. Individul e doctor, evident francez, sef peste doctori si în meseria asta daca nu gândesti si nu le ai cu "relationalul", mai ales în psihiatrie, esti nul. Proglema dateaza de multa vreme si n-are leac (la el). Când esti la o întrunire de doctori si dai mâna cu toti, mai putin cu cei straini (pe mine asta ma doare, era vorba de Nana si m-a pus pe gânduri acum 18 ani, înainte de a o fi constatat personal cu altii), înseamna ca ai o "hiba"...
ȘtergereAi terminat formarea? Inca e închis la tine...
:)
RăspundețiȘtergereÎnţeleg.Păi îmi păreai exasperat. Pe mine m-a amuzat intâmplarea, dar în mediul vostru cred că atitudinea aceea e destul de supărătoare.
Ţie n-are cum să-ţi "vină rândul" la aşa ceva. Nu ti se potriveşte genul acesta de năuceală care ar permite să vobeşti de sedinţa de vineri care s-a ţinut joi.
Dap, am terminat formarea, dar n-am terminat altele...mai puţin plăcute sufletului meu, motiv pentru care tac. Dar, aşa cum am mai spus, atunci când închid blogul, el e închis pentru toată lumea. Inclusiv pentru mine. Caraghios, nu?! Adică să-mi trântesc propria uşă în propriul nas... :D Ei bine, chiar aşa obişnuiesc să fac!
Adevarat, e amuzant. Dar când asta se repeta aproape zilnic si vine din partea cuiva (medic psy) care se vrea / crede / impune ca cineva foarte riguros cu subalternii (din pacate secretare, infirmieri si unii alti medici care nu vor sa-si complice viata), devine dezgustator. Iar când individul aflat în fata sefilor lui (pentru ca are si el sefi!) începe sa-si ceara scuze si devine balos de "supus" si "regreta sincer" (nu stiu cât de sincer!) ce-a spus sau facut, atunci este chiar patologic, pentru ca a doua zi face exact la fel. Un doctor psy mai pervers decât pacientii lui, iata o problema!
ȘtergereN-as fi spus toate astea daca n-ar fi fost vorba de "noi", mai exact Nana mea care, sefa de serviciu fiind dar din pacate subalterna lui, refuza sa-l mai întâlneasca dupa ultima magarie, fara o a treia persoana de fata. Se pare ca asa ceva nu s-a mai întâmplat pe aceste meleaguri de iesmeni, pupincuristi sau "lèche-cul", în traducere exacta dupa dictionar "lingatori în ...".
- Imi pare rau, îmi cer scuze Doamna, a fost o neîntelegere, aveti mult mai multa experienta profesionala si clinica fata de mine, dar si eu am suferit...
- Asta nu este problema mea...
- Atunci eu plec...
- La revedere!
Asta întâmplându-se într-unul din birourile lui este ridicol. Chiar gretos, zic eu. Iar îmi vine în cap Eminescu...
"O, ramâi, ramâi la mine, / Te iubesc atât de mult! / Ale tale doruri toate. / Numai eu stiu sa le-ascult".
Mda, cunosc şi eu "modelul" de care vorbeşti. Indivizii aceştia sunt extrem de riguroşi cu ceilalţi (mă refer la subalterni) şi foarte îngăduitori cu erorile proprii. Chestie care ajunge să te exaspereze şi s-o percepi ca pe un abuz de autoritate.
RăspundețiȘtergerePe de altă parte, din ceea ce am observat şi eu, după o perioadă mai indelungată de activitate clinică, majorităţii psihiatrilor/psihologilor începe să le cam fileze o lampă. Probabil că e destul de dificil să-ţi păstrezi limpezimea minţii activând printre atâtea tărtăcuţe tulburate.
Eminescu...da... :)
Sper sa nu fie cazul si cu Nana în final de cariera. Dar te "încarci" fara sa vrei cu problemele altora, daca-ti faci meseria ca lumea.
ȘtergereDe aia e bine ca atunci când iesi din spital sa lasi toata zgura asta acolo.
E adevărat, însă uneori nu poţi să laşi totul la poarta clinicii.
ȘtergereŞtii, ăsta e un subiect de tipul "a vorbi de funie în casa spânzuratului" şi prin asta mă refer la mine, nu la dna. Nana. Dar la urma-urmei şi cei care poartă halatul alb sunt tot oameni. Poate-s mai "antrenaţi", mai căliţi, poate pricep mai uşor ceea ce se intâmplă şi au modele de autoechilibrare mai eficiente, dar nu-s cu totul imuni la a trece dintr-o tabără în cealaltă. E ca şi cum ai spune că un virusolog nu poate face herpes, că un chirurg nu poate ajunge la apendicită acută sau un gastro-enterolog să nu facă niciodată enterocolită. Ei bine, nimeni nu-ţi garantează asta.
eu i-as raspunde intr-o scrisoare asemanatoare, cu caps-uri pe ici/colo adica in partile esentiale, si sa ii confirm ca ne vedem, ca in fiecare vineri, numai ca joi nu e vineri.
RăspundețiȘtergereUn pic mai multa rautate ar fi sa ii lasi un plic, nesemnat, cu un calendar :)