marți, 2 iulie 2013

Revin la Rockhal...

... acolo unde vine de obicei Mark Knopfler când ajunge prin partea asta a Europei. E cea mai mare "sala de rock" din Luxemburg, de fapt un mare complex dedicat muzicii, sustinut si suportat din toate punctele de vedere de stat. Constructia este în vecinatatea unor furnale dezafectate, pare ciudata ideea dar locul este foarte pitoresc.

Pozele sunt de pe net, cautati "rockhal" si gasiti sute...



Este deci ultimul album (primul dublu) din cele sapte în total din cariera solo. Am avut norocul sa vad la Rockhal concertele de lansare ale ultimelor trei: Kill To Get Crimson (2008), Get Lucky (2010) si Privateering. In 2010 era bolnav si doctorul l-a obligat sa stea tot timpul pe un scaun, ceea ce nu prea se întâmpla de obicei.

Si daca tot a spus Sorin ca azi e muzica, sa fie si muzica:

Privateering

16 comentarii:

  1. Nu ne iei şi pe noi la Rockhal??
    :)
    Ştii că te invidiez "umpic"? (Iar!!) Din motive de Mark şi Luxembourg.

    Postarea asta echivalează cu "have two bananas!" :)) Să mai scrii d-astea, că-mi plac.
    Thank you

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mark a fost si în România, de fapt turneul promotional acolo a început! Pe 28 august vine si Waters la Bucuresti si abia pe 21 septembrie îl vad si eu la Paris.

      Mai pun, albumul e dublu, are 20 de melodii, daca pun câte una în fiecare marti, mai plec si în vacanta, o tin asa pâna pe la iarna...

      Ștergere
    2. Ştiu că a fost. O să încep să merg singură la astfel de concerte. Că altfel nu se mai poate.
      (Trec de subiect, că iar mă apucă nervii!! )
      Tu şi povesteşti câteceva despre autori/interpreţi. De aceea muzica ascultată pe aici e precum friptura cu garnitură.
      Da' cu ce ne deranjează că o ţii aşa până la iarnă?! Pentru muzica bună şi lucrurile frumoase avem tot timpul din lume. Şi dacă n-avem, ne facem!

      Ștergere
    3. OK, asa facem!
      Te-ai rebotezat? Si cine-i balaurele?

      Ștergere
    4. :))
      It's a deal!
      Da, m-am rebotezat. Noul nume e unul care mi se potriveşte mai bine în această perioadă. "Da e-n Iris"
      Întrebarea ta conţine şi răspunsul.
      "Ba Laur, el e"
      Ai aici toate răspunsurile!

      Spune-mi te rog, tu te joci cu-cuvintele (sau cu codurile cuprinse în ele) în cunoştinţă de cauză, sau e doar o intâmplare?

      Ștergere
    5. Câteodata îmi place si o fac intentionat. Dar se mai întâmpla sa vina cuvintele la mine si sa mi se para ca-i întâmplator.
      Uite ce-am patit acum vreo trei ani, vezi si comentariile:
      http://danvaideanu.blogspot.fr/2010/10/faimoasa-fasole-de-post.html

      Ștergere
    6. :)
      Uluitor, nu?!

      Mentalul nostru e programat prin cuvânt. Mecanismul e inconştient, dar câteodată devenim conştienţi de sensul care se ascunde după cel standard al frazei, adică de ceea ce Inconştientul nostru receptează. Ell nu emite judecăţi de valoare, nu filtrează nu...nimic, ci preia totul aşa cum primeşte şi pe urmă ne trezim că habar-n-avem de ce am acţionat/reacţionat într-un anume fel, la un anumit moment.
      Cred că in pofida puzderiei de "nu ştiu cum", ai fi ştiut să prepari ştiuca aceea.Dar probabil că te-ai programat să nu ştii s-o găteşti, chiar dacă in urma experienţei tale culinare CU SIGURANŢĂ că ai fi găsit metodele ca s-o faci delicioasă.

      Ștergere
    7. Şi apropos, pe mnealui îl cheamă Laurenţiu.
      :))))))))
      Iar "gluma" asta cu balaurele are o grămadă de alte caracteristici pe care le bunghesc şi mă minunez. Ca să mă exprim metaforic, încep să cred şi eu că nunţile se fac în Cer, iar numele de botez se leagă acolo.
      Cu alte cuvinte, codul numelui are influenţe majore asupra progamului de viaţă al individului.Repetarea lui, încă de la naştere, îl fixează în toate nivelurile psihice şi de aici, orice legătură cu sensul sau simbolul respectiv poate influenţa individul fără ca el să aibă habar. Asta explică de ce anumite popoare şi culturi sunt foarte atente când vine vorba de alegerea numelui copilului. :)

      Dacă mă gândesc mai bine, toată epopeea mea din ultima vreme e o poveste înscrisă în simbolurile care ne-au însoţit toată viaţa. Doar că abia acum sunt conştientă de ele.

      Ștergere
    8. Daca dupa comentariul cu balaura îmi spui ca si pe tine te cheama Laura, ma las de blog!
      Am vazut undeva o scriere serioasa despre prenume si personalitate: literele care-l compun, câte vocale sau consoane, cu ce litera începe etc.

      Ștergere
    9. Nu mă cheamă Laura. Pe mnealui il cheamă Laurenţiu.
      Dar eu mă amuzam de următorul joc de sensuri:
      -Cine e balaurele? ai intrebat tu.
      Şi eu am asociat, în urma felului în care v-aţi editat numele:
      -Sorin-e (?)
      -Dan-e (?)
      -Ba Laur. El e ! (balaurele)
      Acu cre'că am explicat mai clar.

      Da, e necesar să fim foarte atenţi în comunicare! Că iote ce poate ieşi. Nu degeaba se zice că gura păcătosului adevăr grăieşte. Mai ales dacă reuşeşti să citeşti printre rânduri!

      Ștergere
  2. Te salut Dan-e !

    Te poţi considera un norocos , cred , cât nu ai fi un fan şi tot ai îndrăgi o aşa atmosferă . Te felicit şi da eşti un pic (sau poate chiar mai mult) de invidiat :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Servus Sorin-e!!
      Sunt fan, daca ar fi dupa mine as da toti banii numai pe spectacole!

      Ștergere
    2. Ca să fac o glumă, apropos de discuţia cu numele (Dan-e, Sorin-e) şi simbolistica conţinută de ele, atunci Amândoi-sunteţi!
      :))))))))

      Ștergere
    3. Trebuie sa fim foarte atenti cum vorbim Sorin-e!

      Ștergere
  3. sa va fie de bine!! pozele sunt deosebite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De data asta nu le-a facut fotograful familiei!

      Ștergere

Scrieti baieti, numai scrieti!