Framântari etimologice…

Ajuns acasa din vacanta cu retina si cortexul puternic impresionate de legende si realitati, am meditat, nu prea mult, si m-am întrebat daca o fi vreo legatura între mitologie si mitomanie. Ia sa vedem:

“Mitologia este un ansamblu relativ coerent de mituri…”. Remarcati sintagma “relativ coerent”. Cuvântul provine din greceste (normal!) prin alaturarea cuvintelor "mythos" si "logos". Se mai spune ca daca legendele se întâmpla sa mai aiba si ceva adevar, miturile sunt total imaginare. Cum spunea si ghidusa noastra: “Ce a fost înainte de Hristos sunt mituri, dupa aceea se mai poate si dovedi”.

“Mitomania este tendința de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate”. Bun, pâna aici nimic grav. Provine din grecescul “mythos” – mit si “mania” – nebunie. “Boală psihică caracterizată prin tendința de a…”. Se complica treaba… Si atunci cei care povestesc miturile? Sunt ei mitomani?

Inseamna ca e minciuna tot ce stim despre frumosul taur alb trimis de Poseidon, sau Pasiphae care s-a îndragostit de el dând apoi nastere Minotaurului? Cum a procedat? Pai pe lânga ea împarateasa Ecaterina a fost o fecioara neîntinata! Amicul Dedal i-a facut o vacă de lemn, un fel de vaca troiana, acoperită cu piele, cu coarne si toate celelalte şi goală pe dinauntru. Regina a intrat la fel de goala înauntru şi va dati seama ce-a fost acolo… Astfel a fost zamislit Asterius (cel strălucitor) sau Minotaurul. Copil dragut când era mic dar care s-a transformat în monstru, zic unii, cu corp uman şi cap de taur, dar totusi bine facut dupa cum îl arata statuile. Lucrare în care se spune ca si-a bagat coada însasi frumoasa Afrodita. Frumoasa, frumoasa, dar i-a cam stricat casa lui Minos… Minotaurul a fost arestat la domiciliu de DNA în Labirint si lichidat acolo de un sniper pe numele lui Tezeu, fiul lui Egeu (de unde si marea…) cu ajutorul Ariadnei, cea cu sfoara. Intre timp Hercule capturase si el taurul ca sa dispara orice tentatie, asta fiind una din cele 12 sarcini de serviciu ale sale.

Sau ce sa mai spunem de Hera, în ordine cronologica sora si apoi sotia lui Zeus, sau toate muritoarele care s-au încurcat cu el ca deh, era sef si au nascut dupa aceea semizei, unul din ei fiind chiar Hercule… Ce îmbârligatura! Si ce vremuri! Se mai întâmpla azi asa abuzuri bazate pe interese? Numai grecii au fost în stare de asemenea grozavii…

Bine macar ca m-am lamurit cu mitologia si mitomanía! Dar abia ma linistisem putin si am mai avut o sclipire, si asta scurta, când mi-a venit în minte cuvântul mitocanie. Ce este un mitocan? Un mitocan este cel care locuieste într-o manastire izolata (mitoc sau metoc), subordonata unei manastiri mai mari. Departarea de oameni si traiul în codru i-au facut sa-si piarda obisnuinta de a se purta frumos, dar fara intentie, ci pentru ca acolo unde traiesc ei, “singuri cu Dumnezeu”, nu au nevoie.

La început mitocanii erau deci oameni cu frica lui Dumnezeu. Iti inspirau chiar mila. Astazi? Isi fac cruci mari, traiesc “ca” în codru, izolati în humea lor, n-au maniere si nu le pasa de ceilalti. Si mai scrie acolo: “Izolarea îi face si pe mujic si pe metocan să fie nerafinati, nespilcuiti, nedichisiti, nestilati, fara grija de a placea celuilalt, badarani, neciopliti, prosti în felul lumii, simpli, grosi, dintr-o bucata”.

Chiar asa o fi?