Pulpa de miel la cuptor

Tocmai am pus o pulpa de miel (ma pregatesc de Pasti si ma antrenez!) la cuptor. Dar stiti cum? Impanata cu ... usturoi, normal, era de asteptat. Am pus o capatâna deja si mai am una pregatita. Prima cu cateii dezbracati la pielea goala pe care i-am insinuat adânc în carne, a doua îsi asteapta rândul spre sfârsitul coacerii. Daca se poate, mai puteti pune si câteva bucatele mici de gingimbru, da un gust bun si se spune ca este foarte bun pentru fete daca îl manânca baietii. Sare, un "praf de piper" dupa gust deasupra, eu am mai pus cumin si niste mirodenii din Guadelupa (merge si curry, în functie de asta se schimba doar numele produsului final: "Agneau au cumin et ses legumes" sau "au curry...", chestia asta cu "legumele sale" nu pot s-o înteleg, dar suna frumos). Deocamdata las pulpa împanata sa zaca într-o solutie de ulei plus apa si când cred eu ca e pe la jumatatea chinului, înnec totul cu vin alb putin dulce. Din timp în timp scoateti tava si cu o lingura mai domoliti fierbinteala carnii cu sosul în care se scalda. Atentie, animalul nu trebuie sa ramâna nici o secunda pe uscat, uleiul dispare ultimul si se arde, aburii de apa si vin intra însa în el pentru tot restul vietii. Cand se rumeneste bine pe o parte o puteti întoarce si pe partea cealalta ca sa fie bine prinsa peste tot, stiti voi. Acopar pulpa cu felioare subtiri de piept afumat de porc si deasupra pun ardei rosii, galbeni si verzi curatati si taiati în sferturi, neaparat în ordinea asta, pentru estetica si ca sa fereasca feliile de costita sa cedeze prea repede la dogoarea focului. Pun cateii de la cealalta capatâna de usturoi, dar nu dezbracati de tot, ci pâna la ultima coaja, cum ar fi în slip si t-shirt, în sosul în care se balaceste pulpa deja bine prinsa de caldura (sa vedeti ce buni sunt la sfarsit, ca o pasta si nici nu mai miros asa tare, puteti sa va si... vorbiti mai de-aproape). Mai arunc cu oarecare dispret cartofii taiati mare (de exemplu un cartof ca un ou taiat în sferturi) de jur împrejur, las sa ninga un pic de sare si pe cartofi si pun iar comoara asta în cuptor. Adaugati din timp în timp acelasi vin alb dupa cum am mentionat mai sus, dar pe coapsa mielului si lasati-o pe ea sa decida ce lasa sa curga mai jos. Eu am pus si putin suc de portocale si deja mirosul m-a zapacit de tot! Ce se mai vede dupa toata manopera asta, daca este bine aplicata, sunt cartofii si ardeii care acopera rusinea pulpei. Ei bine, când coaja ardeilor începe sa se întunece la culoare si cartofii se auresc ca verighetele, înseamna ca e gata. Bineînteles ca în tot timpul asta bucatarul (masculin obligatoriu, maître deci) trebuie sa aiba la dispozitie un (sau mai multe) Bloody Mary.

Asteptând sa se termine ce am pus eu la cuptor, manânc o musaca grozava facuta de Nana care a plecat iar la Paris la Andreea.

PS Dupa musaca si o cafea, plus niste ciocolata, între doua meciuri de rugby, am gustat ce-a iesit: IESTRAORDINAR, nu ca am facut-o eu, ca sunt si modest pe lânga celelalte calitati, dar merita efortul, care nici nu-i prea mare la o adica, doar ca trebuie sa te mai uiti din când în când ce se întâmpla în cuptorul ala!