Este posibil …

… sa fii fascinat ca autor de personajele tale ? Si sa spui : « Mi-era peste putinta sa ma impotrivesc destinului implacabil, care hotarase de mult, fara stirea mea, sa-i piarda ». Sau : « …avusesem buna inspiratie sa las soldatul de plumb sa-si aminteasca in deplina libertate aventurile si coexistentele lui. »

Ca si cum eu, vazand acum o fata frumoasa, as fi fascinat de frumusetea ei, de glasul ei, de felul in care merge, priveste, respira, ma asculta. Si orice lucru nou pe care-l vad la ea, pe care mi-l descopera, ma mira si ma subjuga. Pentru ca este neasteptat si vine parca din alta lume. Este uman, este real, normal si de inteles. Dar un personaj de roman ? Pe care tu, scriitor, il creezi, pe care tu il faci sa traiasca, tu ii decizi viata, fericirea, pacatele si tot tu moartea. Cum te poate fascina, ce te mai poate mira la o creatie a ta ?