Ziua de pescuit s-a terminat. Barbatii se întorc acasa cu sfârseala si racoarea marii adunate în oase vreme de o saptamâna. Unii îngâna un cântec uitat ... ne întoarcem acasa ... marea si cerul se bucura o data cu ei... Parca si clopotul bate rar sau doar mi se pare mie? Picioarele calca greu prin nisip. Se aud valurile obosite care-si termina scurta calatorie sfarâmându-se de pietre ... si undeva, departe, zgomotele obisnuite ale serii în sat.
Batrânul la cârciuma îsi cânta iar si iar aceleasi dureri nestiune decât de el, refren tânguit obsedant de un burduf spart de armonica. Iar muzica lui se înalta si e cântata mai departe de îngerii care îi stiu povestea. Si coboara iar pe pamânt la el si-i mai da viata.
Si deodata vântul aduce zvon de veselie: muzici, o vioara si alta armonica mai vioaie, tobe, un pian dogit, tropait si chiote. Undeva, într-o curte, se petrece o nunta.
Vorbeam odata de asemanarea cu Castellorizon din "On An Island" al lui Gilmour - 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scrieti baieti, numai scrieti!