Fête antillaise

Cu doua week-end-uri în urma am fost la petrecerea anuala a Societatii antileze din Charleville. Din experienta anilor trecuti stiam ca o sa fie frumos. Nu vremea conteaza, dimineata a plouat, dupa-masa a fost soare. Veselia lor, bucuria de a da si altora ce stiu si simt ei nu tine cont de vreme. Am printre antilezi colegi si prieteni care-au fost la noi si ne-au invitat la ei. Cum sunt acasa, asa sunt mereu. De o bunadispozitie molipsitoare (ce râs au, Dumnezeule!, iar dintii aia albi parca lumineaza totul în jur), oameni frumosi, interesanti, inteligenti, perfect integrati, fara sa poarte nimanui ranchiuna pentru trecutul insulelor de unde au venit în metropola. Sunt excelenti dansatori, de zouk mai ales, ei si când iubesc danseaza si râd. Este dansul acela în care picioarele avanseaza centimetru cu centimetru însa de la genunchi în sus totul freamata : mâinile, torsul, bazinul, dar fara nimic vulgar. Pregatesc niste mâncaruri, gratare, bauturi si înghetate cu mirodenii numai de ei stiute si cu meticulozitatea cu care fac probabil si biberonul unui prunc. Au ceva din clarul si adâncimea oceanului care le-a scaldat copilaria si a cerului sub care petrecerile lor se tin lant. Am mâncat deci fara retinere si am baut cocktail-urile lor antileze periculoase facute cu rom de trestie si tot felul de fructe exotice macerate cu multe zile înainte. Da, periculoase, pentru ca sunt atât de bune si parfumate încât efectul lor se simte când este deja prea târziu. Eram avertizat din experientele trecute, fiind curios din fire si mai ales în astfel de situatii, asadar nu mi-am asumat riscuri inutile, doar utile. Drept pentru care am jucat fotbal în loc de desert si m-am ales si cu o întindere. Deci totul a fost chiar peste asteptari. Merci Alain, mon Président, saru’mâna pentru masa François!

Barbatii sunt placuti, cu o usurinta extraordinara de a se apropia de oameni, directi, fara prejudecati, falsa pudoare sau ascunzisuri. Nu mai este astazi de mirare, dar ei sunt cei care exceleaza prin imaginatie si rafinament în bucatarie.

Fetele si femeile, ei bine, le-am lasat la urma pentru ca-i mai mult de spus aici. Sunt mai retrase desi energice, dar amabile si zâmbitoare când te apropii de ele. Nu e greu de ghicit ca acasa ele sunt “seful”. Frumoase (nu neaparat surorile Afroditei) si trupese, au pieptul semet privind cu încredere spre viitor. Sunt foarte sensibil la aceasta podoaba, generoasa sau mai putin, nu asta conteaza, important este sa fie amândoi la fel. Imi aduc aminte de un cântec :

Nu conteaza cât de mari ai sânii,
Important e când si cum îi porti.

S-ar putea sa fi uitat sau schimbat din greseala câteva din cuvintele originale dar zau ca nu mi le mai amintesc, cred ca si Motu Pittis ar fi de acord cu mine.

Ia ascultati ...


Fruit de la passion