David

Intr-una din serile trecute ma uitam prin muzicile mele ascultând, ca de obicei, întruna si-ntruna melodii care-mi plac de o vesnicie sau pe care le-am descoperit abia acum. De data asta a fost (iar) rândul lui Pink Floyd. M-am trezit gândindu-ma ce bine era daca nu se desparteau. S-ar fi întâmplat pâna la urma inevitabil anul trecut, o data cu moartea lui Rick Wright, dar am fi câstigat noi toti câteva zeci de ani de muzica. Ce-or fi avut de împartit? Doua sabii în aceeasi teaca? Prostii ! Orgoliul, asta este, dar al cui ? David sau Roger ? Nu se excludeau unul pe altul, dimpotriva. Unul era ghitara, uneori compozitorul si vocea lui Pink Floyd, celalalt basul, textele si tot vocea, dar total diferita de a primului.

Cunoastem cu totii glasul mângâietor al lui Gilmour, fara nici o stridenta, nici chiar în registrul acut. Despre ghitara lui, clasamente se fac cu sutele, dar este considerat de unii ca cel mai bun “jucator” pe Fender din toate timpurile, înaintea unor legende ca Hendrix, Clapton sau Knopfler. Iar David ca om, ce-ar mai fi de spus? Toata cariera lui l-a pretuit, i-a multumit, a compus pentru el, l-a omagiat pe Syd Barret, prietenul din copilarie cu care a descoperit ghitara si predecesorul sau în grup. Omul datorita caruia a ajuns la Pink Floyd. “Datorita” e un fel de-a spune. Gilmour a fost adus de Mason, tobarul, în 1968, ca sa fie gata oricând sa-l sustina pe scena pe Syd sau sa preia ghitara când îl apucau pe acesta din urma pandaliile. Si a facut-o, acceptând rolul de “rezerva” pâna într-o zi, când Syd si-a smuls în plin concert corzile si dus a fost. Exista vreo melodie mai frumoasa dedicata cuiva decât “Shine On You Crazy Diamond”? Initialele titlului, din doua în doua cuvinte, dau SYD.

Uitati-va la ochii lui care te sfredelesc si-ti patrund pâna în strafundul sufletului. Albastri, frumosi dar si fermi ca o lama de otel. La cuta de la radacina nasului sau la barbia împinsa voluntar înainte. Câte sute de ore de repetitii pentru un simplu plânset pur scos dintr-o singura coarda! Plânge pentru boala lui Syd, mereu pentru el si pentru toti cei ajunsi într-o fundatura a vietii din care nu vor, nu stiu sau nu mai pot iesi. Si pe urma, când totul este gata si perfect, ce zâmbet neascuns si multumit!

There's No Way out of Here
There's no way out of here / When you come in you're in for good / There was no promise made / The part you played, the chance you took / There are no boundaries set / The time and yet you waste it still / So it slips through your hands / Like grains of sand you watch it go / There's no time to be lost / You'll pay the cost so get it right / There never was an answer, there an answer / Not without listening, without seeing.

Cântec de leagan

Hai, noapte buna, despre Roger Waters vorbim data viitoare!