joi, 15 octombrie 2009

Hai sa mai mâncam ceva...

O garnitura pe care o s-o punem în jurul unei fripturi. Nu sunt nici vesnicii cartofi, (care totusi nu-s rai când îi fac eu), nici orezul care nu-i bun decât la restaurantele chinezesti, cel cantonez. Azi o sa fie telina si ciuperci, ceva mai multe ciuperci decât telina pentru ca scad, iar în farfurie trebuie sa fie în cantitati egale. Cât anume puneti din fiecare depinde de câti credeti ca vor avea curajul sa manânce. Deci luati o telina mai mare, cam cât un grapefruit mai mic si o curatati de coaja fara prea multa risipa, important e sa fie bine spalata. Pe urma o taiati în cubulete de marimea unei taste de calculator. Ciupercile sunt ciuperci banale, albe, de crescatorie. Ar fi mai comod sa fie marisoare, cum erau ciupercile de lemn pe care cârpeau bunicile ciorapii. Le curatati de pielita (eu o data nu le-am curatat si n-am simtit nici o diferenta, nici ceilalti n-au mai apucat sa-si dea seama) si le taiati si pe ele în bucati, dar dublu de mari fata de telina, aveti dreptate, pentru ca mai scad.

Puneti întâi telina într-o cratita, adaugati cam o jumatate de cana de apa si o lingurita de unt. Daca într-un sfert de ora nu se întâmpla nimic, înseamna ca ati uitat sa aprindeti aragazul. Daca se întâmpla ceva, de obicei se întâmpla dupa vreo cinci minute, adica începe sa forfoteasca. Intre timp adaugati sare, ha, ha, “dupa gust“ si un praf de piper si mai întoarceti din când în când cu o lingura de lemn ca sa iasa deasupra bucatile care-au suferit mai mult de caldura. Regula spune ca ar trebui sa va opriti înainte sa înceapa sa miroase a unt ars. Ca-n bancul cu olteanul care-l întraba pe un coleg de compartiment “Va rog, unde trebuie sa cobor pentru Marasesti ? “. “Fii matali atent undi ma dau eu gios şî cobori o staţií mai divremi“. Deci ar mai trebui sa fie zeama înauntru, telina sa fie ferma, sa fi început puuutin sa-si schimbe culoarea si sa-si lase sa iasa odorul ei amestecat cu mirosul usor piperat de unt cald.

Acuma vine si rândul ciumpercilor. Ele nu suporta multa vreme caldura, scad si îsi lasa sucul repede. Doar cât încep sa se certe cu telina, deja stapâna locului, mai dati de câteva ori cu lingura sa se aseze în pace, o ciupearca, o telina, mai adaugati (daca trebuie) un pic de sare si musai înca un praf de piper ca sa stranute si ele si gata. Sunt bune cât n-au apucat sa se blegeasca si sunt înca tarisoare, amândoua, sa crantane între dinti. Eu unul sunt adeptul gustatului din când în când, una ca mi se face pofta când vad ce-i acolo si doi, asa pot vedea cum evolueaza situatia. Puneti cratita în cuptorul care înca este cald dupa ce ati scos friptura, exact cât va trebuie s-o taiati felii. Dar nu prea mult ca dispare sosul, doar ca sa ramâna la adapost, nimic nu este mai neplacut decât gustul de unt care începe sa se sleiasca. Cum n-ati scos friptura ? Aaa, nici n-ati pus-o ! Pai importanta era garnitura, cu friptura-i mai simplu.

Luati Domniile voastre o bucata de pulpa rasucita în jurul osului care-a fost odata si legata cu niste ate ca sa stea cuminte. O împanati cu usturoi si costita afumata si o junghiati de doua ori în mijloc pe toata lungimea ei: sa fie cutitul o data vertical si a doua orizontal ca sa încapa în locul astfel deschis o frumusete de cârnat bine afumat, putin picant, cât trebuie de lung si destul de tarisor, din care puteti mânca eventual si la începutul mesei, la o tuica. Mirodenii, sare, un pic de ulei, vin chiar de mai multe ori, ma rog, astea-s deja detalii pe care le-am mai spus. Numai ca acolo era miel pentru Pasti, acuma-i porc pentru Craciun. Important e sa nu ramâna pe uscat, nici porcul si nici, evident, bucatarul. Nu strica nici putina apa la început, aburii fac carnea mai tandra. Cred ca nu se supara nimeni daca puneti de jur-împrejur niste cânaciori oltenesti pe care oricum i-ati fi prajit în tigaie. Odata ajunsa la fierbinteala carnea se strânge în jurul bietului cârnat si-l obliga sa scoata din el tot fumul pe care l-a înghitit la facere. Ii da în schimb destul suc sa-l fragezeasca. Usturoiul îl puneti, o parte catei întregi împrastiati pe unde mai au loc, cealalta parte striviti cu ciuda peste rumeneala carnurilor. Neaparat la sfârsit, sa ramâna aroma întreaga. Mirarea vine când taiati toata minunea asta cu un cutit bine ascutit si dupa ce ati scos atele. Lasati cutitul sa alunece aproape fara sa apasati, altfel carnea se rupe si se sfarâma. Conteaza si estetica. Fiecare felie este ca un medalion din mijlocul caruia va face cu ochiul bucatica aceea de cârnat. Nu uitati: “… cu legumele sale“ ! Daca ati uitat, sunt în cuptor.

18 comentarii:

  1. Abia astept sa intru in bucatarie! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ei, lasa si tu acuma, mâine. Oricum untul e greu seara!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dar de ce nu apar si "Păréri "-le mele. ?

    RăspundețiȘtergere
  4. @Mihaela
    Eu nu moderez comentariile. Inseamna ca n-au ajuns aici, mai zi-le o data, chiar daca ma critici!:)

    RăspundețiȘtergere
  5. E vorba despre ultimul titlu, e drept l-am sters ,pe urma l-am scris iar/ dar vad ca la tine nu mai apare deloc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca nu ai un carnat la indemana, se
    poate utiliza un castravete murat?
    (medalionul ar fi mai colorat!)

    RăspundețiȘtergere
  7. @Mihaela
    Ultimul tau titlu, citate din Eliade, vad ca apare.
    @Cronin
    Ma ambitionezi, am s-o încerc si pe asta, n-are ce sa fie rau. Te pun în bibliografie. Dar chiar sa se fi terminat cârnatii afumati în România?

    RăspundețiȘtergere
  8. Si totusi când deschid blogul tau sunt acolo, la zi.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Dan Cred ca s-a infaptuit
    o noua minune a "Cuvioasei": pozele
    cu ICOANE SFINTITE de pe cele doua
    bloguri sunt la momente diferite; asta da hyperlink-are!

    RăspundețiȘtergere
  10. Maître, la nivelul la care lucrez eu n-am nevoie de sort. Iti spun ceva mâinile acelea harnice la aranjat?

    RăspundețiȘtergere
  11. @Cronin
    E scris adânc, onorabile! Care icoane sfintite domnule? Poti sa ma omori, dar nu m-am prins... Raspunsul trebuie sa fie banal de simplu, da' uite, recunosc: nu-l stiu!

    RăspundețiȘtergere
  12. Sorry…Da, e simplu: am dat click pe “21 de grame”, apoi am marit poza albastra si acolo se poate citi clar: ICOANE SFINTITE. Imaginea spune multe despre caderea in derizoriu a intregii semnificatii… La intoarcerea pe blogul tau, am observat ca baba din poza, care admira “oferta”, era cu spatele… si apoi am scris. Comentariul era doar ironic si nu adinc. Iar ironia este igiena mintii, dupa cum se stie. Imi pare sincer rau, ca esti mai suparat, asa cum rezulta din ultima postare. Sper sa nu te referi si la mine acolo. Si, daca tu spui, eu ma retrag oricind, si nu mai comentez. Pot chiar, sa nu mai citesc, desi ar fi pacat...

    RăspundețiȘtergere
  13. Ai fixat, pe cloana din dreapta - adresa URL, a postarii/ nu a blogului: asa se explica cum o fotografie inlocuita de mine acum 4 zile, inca mai apare ca imagine pentru elementul cel mai recent.

    RăspundețiȘtergere
  14. @Cronin
    Dragul meu (nu stiu cum sa-ti spun), de când port mai multi ochelari pentru tot felul de vederi, nu mai vad detaliile, desi uneori as vrea... Ai dreptate. Când nu întelegi din prima ti se pare adânc. Daca o fi asa cum spui tu, mi-a placut întotdeauna sa am o minte curata. Desi sunt si aici riscuri, dar pe care trebuie sa le accepti cu “sportivitate”: poti da peste unul mai ironic decât tine si trebuie si chiar vrei sa-i strângi mâna. Uneori intuitia mea masculina îmi spune ca parca ne-am cunoaste. Desi mi-ar parea rau : daca nu ne cunoastem înseamna un prieten în plus.

    Ultima postare, cea despre... digestie? Este o continuare la primul tau comentariu la postarea precedenta a lui Costel, cea cu Pro TV-ul. Dupa parerea mea comentezi chiar prea rar, dar chiar asa fiind, multumesc. Nu stiu daca eram suparat, mai mult dezamagit. Deci Doamne fereste, nici vorba de tine, este vorba despre acel delicat articol vestimentar care..., desi uneori vad ca se poarta si pe cap. Uita-te la lista mea de bloguri sau / si scrie-mi la dvaideanu@ch-belair.fr si mai vedem noi...

    RăspundețiȘtergere
  15. @Mihaela
    S-or fi resetat niste parametrari. Cum postarile tale au fost la zi pâna acum, ar trebui sa fie si în continuare. Am sa verific, eventual te sterg si te pun iar în lista.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Dan: Friends! (din pacate, scriu greu)
    @Mihaela: Scuze, pentru "baba animata" din comentariul meu, dar sa recunoastem ca ea a ajutat sa depistati (si, in viitor, sa rezolvati) problema.

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!