Doar nobili, fǎrǎ Nobel

Existǎ însǎ şi reversul medaliei. Oameni oneşti, deschişi, prietenoşi. Şi profesionişti ai cuvântului în faţa cǎrora te înclini. Acum mai mult de cinci ani a fost anunţatǎ pe canalul Arte o lungǎ emisiune 24 de ore la Bucureşti. De sâmbǎtǎ pânǎ duminicǎ dupǎ-masǎ. Mǎrturisesc cǎ am avut emoţii şi mǎ gândeam cu groazǎ cǎ va fi iar o emisiune plinǎ de gunoaie şi aurolaci, numai cǎ mai lungǎ. Şi cǎ voi fi iar obligat a doua zi la birou sǎ explic, sǎ mǎ simt stânjenit şi vinovat şi sǎ încerc sǎ repar, dacǎ se poate repara ceva. Emisiunea a fost fǎcutǎ de Frédéric Mitterrand, cunoscut om de culturǎ şi personalitate în audiovizualul din Franţa. Nepot al fostului preşedinte socialist, el însuşi cu vederi de stânga, acum este Ministru al Culturii într-un guvern de dreapta. Se poartǎ şi la case mai mari... Ei bine, nu-mi venea sǎ cred! Tot ce este urât în Bucureşti, aşa cum urâtul existǎ în toate marile oraşe, a fost cu grijǎ ocolit. Chiar dacǎ a filmat bisericile sau casele trase pe şine în spatele blocurilor, a fǎcut-o ca sǎ sublinieze performanţa inginereascǎ. Iar interviurile, toate în francezǎ cu fel de fel de lume m-au uns la suflet. De la oameni politici pâna la gospodinele din piaţǎ, trecând prin jurnalişti, studenţi, profesori, elevi şi preoţi, toţi vorbeau franceza, mai mult sau mai puţin cursiv. Nu neapǎrat oamenii politici cel mai bine... Emisiunea s-a terminat cu un “Châpeau!” de ambele pǎrţi.

Şi a mai fost o emisiune, fǎcutǎ de Bernard Pivot, membru al Academiei Goncourt, supranumit în Franţa şi “le maître du verbe”. Spirit enciclopedic, de formaţie jurist, practicând apoi pentru un timp jurnalismul, Bernard Pivot animeazǎ de câteva zeci bune de ani rafinate emisiuni culturale: Deschideţi ghilimelele, Apostrofuri sau Bouillon de culture. Am spus numele în francezǎ pentru a savura mai bine neaşteptata alǎturare de cuvinte. In fond supa sau bulionul nu sunt altceva decât “concentrate”. Este renumit în Franţa şi pentru celebrele Campionate naţionale de ortografie, care au devenit apoi Campionate mondiale pentru francofoni. De aici a ajuns la temutele Dictǎri Pivot, adunate azi într-o carte repede epuizatǎ, texte scurte dar pline de capcane chiar şi pentru cei mai subtili vorbitori de francezǎ. Din 2002 pleacǎ prin lume sǎ întâlneascǎ oameni care “au ales sǎ adauge cultura şi limba francezǎ culturii lor proprii”. Aşa a apǎrut emisiunea Double je pe care a animat-o timp de patru ani. Unul din popasuri l-a facut la Iaşi. Imi aduc bine aminte: în 2004 am fost la Iaşi la întâlnirea de 35 de ani a promoţiei de la Liceul Internat. Am stat de vorbǎ cu fosta noastrǎ profesoarǎ de francezǎ. Intors acasǎ, dupǎ câteva sǎptǎmâni am vǎzut emisiunea fǎcutǎ de Pivot. Era acolo şi un interviu cu profesoara noastrǎ care spunea cǎ a predat franceza toatǎ viaţa, şi-a încheiat cariera la un liceu faimos, dar n-a fost niciodatǎ în Franţa. Dupǎ alte puţine sǎptǎmâni aveam sǎ aflu cǎ se prǎpǎdise...

N-am sǎ uit niciodatǎ mirarea lui Bernard Pivot când, stând de vorbǎ cu un copil dintr-o clasǎ cu limba de predare francezǎ de la Liceul Naţional, acesta îi spunea cǎ citea în acel moment un scriitor marocan. “Cum, ai auzit tu de ...? E tradus în româneşte?”, “Nu, am o ediţie originalǎ, îl citesc în francezǎ”. Iar ajung la cuvântul perplexitate. Bernard Pivot, stând într-o bancǎ a unei şcoli din România, se uita zâmbind neîncrezǎtor când la profesoarǎ, când la copilul acela minunat, când la ceilalţi copii. Cu multǎ delicateţe, fǎrǎ sǎ parǎ cǎ ar vrea sǎ verifice, au început sǎ discute despre autor şi cartea respectivǎ. Si zâmbetul a devenit apoi amical şi apropiat, zâmbetul sincer şi destins a doi oameni care stau la o şuetǎ. Un copil din Iaşi vorbea într-o francezǎ perfectǎ de la egal la egal cu marele Pivot...

Voiam doar sǎ spun cǎ se poate şi aşa, se mai întâmplǎ şi asta azi pe la noi.