Interludiu parizian – Expoziţii

Remarcabilă inspiraţia organizatorilor de a găsi teme interesante pentru expoziţii. Şi de-a dreptul impresionantă lista “partenerilor”, pentru că fără bani nu s-ar putea aduce nici măcar o ramă de la Tokyo Fuji Art Museum, de acolo de unde vine de exemplu Helvoetsluys, tabloul lui Turner. In prospecte se poate citi “Cette exposition bénéficie du mécénat de la Fondation Total, GDF SUEZ et Gazprom“, “En partenariat avec Air France et Thalys“ sau “En partenariat média avec France Info, France Culture, La Tribune et GEO“.

Thalys este o întreprindere care controlează traficul feroviar de mare viteză între Franţa, Belgia, Germania şi Olanda, GDF SUEZ este un grup francez, al 3-lea mondial pe piaţa energiei, GEO este un mare periodic lunar de fotojurnalism, iar La Tribune un cotidian economic şi financiar, fostă filială a lui LVMH Moët Hennessy Louis Vuitton. Iar când vezi Total, Gazprom sau Air France parcă auzi zornăitul hârtiilor de zeci de miliarde.

Ce se poate face cu atâţia bani?

Ia să vedem ce scrie în alt pliant: ”Casa lui Victor Hugo se deschide astăzi către Orientul visat de poet pentru o expoziţie inspirată de culegerea sa de poeme Les Orientales… Vor fi expuse aproape o sută de opere în jurul desenelor sale : Boulanger, Delacroix, Géricault, Devéria, Girodet, Decamps, Chasseriau, Vernet. Lucrările provin de la Luvru, Muzeul Orsay, Biblioteca Naţională a Frantei, British Museum, Narodni Galerie, Galeria Naţională din Atena, Muzeul din Charleroi şi din colecţii private”.

In altă parte citesc ”In cadrul anului Franţa - Rusia expoziţia Sfânta Rusie oferă privirilor 400 de lucrări despre istoria Rusiei creştine de la origini până la Petru cel Mare, trecând prin Basile III şi Ivan IV le Terrible” (sună… teribil, nu?), primul cneaz moscovit autoproclamat ”tsar” al Rusiei.

Ar mai fi de văzut în 2010 la Orsay expoziţia Crimă şi pedeapsă organizată la ideea Ministrului Justiţiei care a abolit în 1981 pedeapsa cu moartea în Franţa (dacă-mi amintesc bine, pe vremea lui d’Estaing, asupra vinovăţiei unuia dintre ultimii executaţi existând şi azi unele dubii), pentru a ”pune iar şi iar problema Răului şi a neliniştii metafizice” şi dacă ne mai rămâne timp expoziţia cu 160 de lucrări ”Asta-i viaţa. Vanităţi de la Caravaggio la Damien Hirst” (ultimul fiind laureat al Premiului Turner, mă rog, pe mine unul mă cam de(s) gustibus…), pentru că… ”vanităţile sunt la modă”, nu-i aşa?…