Mai departe, la drum

Cred ca ar fi trebuit sa încep asa : “Ardeni (limba celtă: Arduenna = podiş, în franceză: Ardennes, în germană: Ardennen) este o zonă de podiş hercinic care se învecinează în partea de est cu Masivul Şistos Renan. Partea cea mai mare a regiunii se află în sud-estul Belgiei, în rest se întinde şi în Luxemburg şi Franţa (Departamentul Ardennes). Regiunea are un relief deluros împădurit delimitat de râurile Moselle şi Meuse care de la nivelul râului Sambre trece treptat în câmpia Flandrei. Altitudinea medie a regiunii este de 550 m punctul cel mai înalt a regiunii se află în nord la „Baraque de Fraiture” (652 m) situat în provincia valonă Luxemburg din Belgia“.

Ma rog, acuma, daca am lamurit chestiile astea absolut indispensabile, putem merge mai departe. Adica în Belgia. E mai bine sa mergem în Belgia duminica. In weekend Franta este moarta sau în cel mai bun caz în coma profunda. Belgienii din Ardeni însa, valoni, sunt mai deschisi si au mai mult umor. Restaurantele si terasele sunt invadate, iar strazile pline de plimbareti. O bucatica de tara, Belgia stie sa speculeze la maximum o zona frumoasa, chiar daca Franta este patria turismului. Iar Ardenii sunt o zona frumoasa.
Pentru cei mai obisnuiti cu capcanele limbii franceze, pozele 4 si 5 au semnificatii profunde. Va puteti imagina deci lupta care s-a dat în mine între jena si pofta de a gusta faimosul cârnacior. Pâna la urma pofta a învins si am avut urmatorul dialog sfios cu o frumoasa si fara inhibitii juna de vreo 20 de ani din spatele galantarului, evident alta decât cerberul din fotografie :
- Imi puteti da va rog o pipa ?
- Da, domnule, de care ati dori mai mult ?
- Uriasa…
- 5 euro va rog…

Altfel în Belgia, mai ales la tara, constructiile sunt dupa cum se vede mai solide dar nu lipsite de farmec. Poate liniile nu sunt asa de zvelte, dar îti dau senzatia de siguranta si trainicie. Bere este pentru orice sete si pentru toate gusturile. Belgienii fac vreo 300 de marci de bere, multe dintre ele la manastiri. Preferata mea este cea de Orval unde calugarii mai fac între rugaciuni si alte activitati curente si câteva soiuri de brânza (suntem totusi aproape de Franta, nu ?), un cârnat afumat “cu bere“ si o grozava si rumenita pâine rotunda si cu coaja groasa. De altceva nici n-ar mai fi nevoie ca sa te simti bine… Si totusi tot aici se pot mânca cele mai minunate scoici si faimosii cartofi prajiti belgieni. Nicaieri nu sunt mai buni. Secretul este ca nu sunt facuti în ulei ca prin alte parti ci în seu de vita.

Dupa asa o masa si dupa ce te-ai delectat privind lumea de pe trotuare, poti sa-ti arunci ochii spre cer si sa-ti imaginezi tot felul de lighioane închipuite de nori. De exemplu un catel alb si flocos cu botul pe labe.