Se spune ca dusmanii doctorilor sunt toti pe lumea cealalta. Fals ! Exista o categorie de doctori ai caror pacienti vii le sunt (ma rog, aproape toti, mai putin eu) inamici. Da, ati ghicit, sunt dentistii. Si totusi eu pe-al meu îl simpatizez deosebit.

In primul rând ca nu m-am dus la el ca ma durea maseaua, nu ma durea decât spatele. M-am dus pentru ca a vrut el sa ma vada. Pentru asta m-a invitat sa facem Pastele la el acasa si atunci i-am dat un randevu la el în cabinet când ma întorc din vacanta. A fost foarte multumit si am baut un pahar împreuna, el care nu prea bea. Ei bine, m-am întors din vacanta. N-a pus mâna pe cleste, nici pe ciocan si n-am sarit nici pâna-n tavan. Daca vroiam sa-i spun ceva, îi faceam doar un semn, îmi scotea pickhammer-ul din gura si ma asculta. Imi da voie sa manânc orice si-mi ofera el mie un whisky sau ce vreau eu. Mi-a reparat o plomba, nu ca nu mai era buna, dar în 20 de ani se mai colorase de la cele câteva tigari fumate si nu mai era estetica. Cu ocazia asta m-a rugat sa ma las de fumat. Poate, mai vedem… Norocul lui ca m-a vazut, dupa ce mi-a facut vreo suta de radiografii m-a anuntat cu infinite precautii ca pe la toamna, când o sa pot eu, sa merg la el sa stau câteva zile ca s-ar putea sa am un chist care trebuie operat, ca altfel se strica radacina si trebuie sa-mi faca un implant. O sa ma duc, ce sa fac, nu pot sa-l las pe om asa încurcat.

A, era sa uit, e varul meu, în situatia actuala mai degraba eu al lui. Merci Tudorele !