Charleville-Mézières

La 6 mai 1606 Charles de Gonzague, duce de Nevers şi de Rethel, decide crearea oraşului Charleville, capitala principatului său suveran d’Arches. Oraşul Charleville-Mézières a apărut în 1966, prin contopirea a cinci comune, dintre care cele mai populate erau Charleville şi Mézières. Acum este capitala departamentului Ardennes din regiunea Champagne-Ardennes.

Centrul oraşului este vestita Place Ducale. Vestită pentru că este sora geamănă a şi mai vestitei Place des Vosges din Paris. Ambele piete au fost construite de doi fraţi arhitecţi : Place Ducale în 1606 de Clément Métezeau iar Place des Vosges, inaugurată în 1612, de Louis Métezeau.

Peisajul Ardenilor este aici de o mare generozitate : o imensă oază de verdeaţă datorată unei clime umede se transformă pe la începutul lui octombrie într-o beţie de culori, de la galben până la roşu închis, pătată de verdele brazilor care străjuiesc pădurea fără capăt. La câţiva kilometri de oraş, lângă un sătuc, se află Abbaye de Sept Fontaines, un castel înconjurat de un domeniu de câteva zeci de hectare. In timpul războiului din 1914 castelul i-a găzduit pe mareşalul Joffre şi pe împăratul Wilhelm al II-lea, în funcţie de situaţia frontului… Iar mai târziu, chiar pe generalul De Gaulle. Castelul este azi hotel iar uriaşul domeniu a devenit un frumos şi căutat teren de golf.

Vorbeam de confrerii. Intr-un weekend de acum mai bine de o lună a fost la Charleville al 7-lea festival al confreriilor din Ardeni, din alte zone din Franţa şi chiar din Ardenii belgieni. Timp de două zile, în Place Ducale din Charleville vreo 40 de confrerii au defilat prin faţa miilor de vizitatori curioşi să le vadă şi apoi să "guste" din plin mai spre seară, sub un cort încăpător, din bunătăţile scoase la vedere.

O dată la trei ani în Charleville are loc Festivalul Mondial al Marionetelor. Ultima dată a fost în septembrie trecut. Tot aici este casa şi muzeul Rimbaud. Din cauza lui şi a celorlalţi "poeţi blestemaţi" nu se mai face în Franţa băutura lor preferată, absintul. Cu absintul este o poveste foarte lungă : e uimitor câte energii s-au consumat şi se mai consumă încă pentru interzicerea acestei băuturi, în trecut, sau pentru reintroducerea ei în "legalitate", mai aproape de zilele noastre. Merită să-i dedic un text separat, dar asta după încă o pauză publicitară.

Şi pentru că am vorbit de celebrităţi, tot în Charleville se mai află şi reşedinţa subsemnatului. Incă nu-i muzeu cu toate că are o cameră rustică românească pe care toţi invitaţii noştri vor s-o vadă.