Inapoi acasa

A mai rămas deci de făcut turul Ardenilor francezi. Aici trebuie să fiu foarte convingător, din patriotism local şi pentru că merită. Simbolul Ardenilor de pretutindeni este mistreţul. Este patria lui. In plus în Ardenii noştri se află cel mai mare monument din lume "închinat" acestui animal. Pe autoruta care duce de la Charleville la Reims, cam pe la jumătatea distanţei, se poate vedea de la câţiva kilometri o statuie imensă, de câteva zeci de metri, reprezentând bestia. Mi se pare îndoielnică privită ca operă de artă, ca performanţă tehnică însă merge. La urma urmei e un simbol.

"De la porc se mănâncă totul", spun ardenezii. Cu atât mai mult de la mistreţ. Pe lângă ce ştim noi că este comestibil, jambonul fiind chiar comparabil cu "nume mari" în domeniu (Bayonne sau Aoste), se mai fac aici tot felul de pateuri, terine sau cârnaţi cu nume şi gusturi locale. Deloc rele. Faimos şi foarte bun este un cârnat numit "boudin" de Rethel (un orăşel de prin partea locului), mai ales cel "noir", un fel de sângerete. La fel de faimos dar oribil este "andouille", tot un cârnat, făcut însă din ce rămâne nefolosit din abdomenul bietului porc. Iţi mută nasul din loc. Dar când te gândeşti ce brânzeturi se mănânca aici, unele care "mişcă" la propriu, totul devine explicabil. In argou, când zici despre cineva ca este "andouille", asta înseamnă ceva între bleg, tâmpit şi cretin.

Rămânând în aceeaşi zonă de interes, trebuie spus că în Ardeni sunt o mulţime de confrerii : Confrérie des amateurs de boudin noir de Saint-Germainmont, Confrérie de la bière Godefroy de Bouillon, Confrérie du boudin blanc de Rethel, Confrérie de la cacasse à cul nu, Confrérie de la galette à suc’ et du gâteau mollet, Confrérie du jambon sec d’Ardennes, Confrérie de la salade au lard şi altele asemănătoare. După cum vedeţi, toate legate de o anumită activitate umană antică şi foarte agreabilă. De departe cea mai pitorească este Confrérie de la cacasse à cul nu. N-am reuşit să aflu printre localnici ce înseamnă cuvântul "cacasse" de sine stătător. Dar cacasse à cul nu înseamnă "mâncarică în curu’ gol", asta vrând să spună că nu are nicio bucăţică de carne, nici măcar un zgârci acolo… Poate (sigur) o să vă povestesc despre această mâncărică tradiţională ardeneză într-un text viitor, după altă pauză publicitară.