luni, 12 iulie 2010

Emil Şfichi (2)

Intr-o vară a fost invitat la o întâlnire a profesorilor de engleză din Europa. Pentru vremea aceea era ceva deosebit şi foarte rar. Când am început şcoala toamna, câteva ore la rând am stat la poveşti. “Mai povestiţi-ne cum a fost în Anglia Dom’ Profesor!“. Atâta-i trebuia... Aşa am aflat că era numit de confraţii de acolo Mister Svici. Dar punctul culminant era când îi descria pe englezi şi pe ceilalţi colegi din vest şi mai ales când vorbea despre lipsa lor de etichetă. Şi ne-a arătat o dată cum stăteau tolăniţi în fotolii cu picioarele pe masă. M-aş mira să fi stat englezii chiar cu picioarele pe masă, dar mă rog, oricum momentul a fost savuros: când şi-a pus picioarele pe catedră pentru exemplificare, am putut admira în toată splendoarea ei rotundă o gaură din talpa unui pantof...

3 comentarii:

  1. Domnul profesor, era foarte impresionat de iarba din Anglia. Si daca tot veni vorba de moda asta a gazonului in fata caselor, mi-am amintit bancul unui amic bulgar:

    Cineva ii povesteste unui boschetar bulgar, istoria unui boschetar american care intr-o dimineata se aseaza pe gazonul Casei Albe. Presedintele John Kennedy il intreaba:
    - De ce maninci iarba?
    - N-am casa, n-am servici, ... n-am ce minca.
    Kennedy da dispozitie sa-l cazeze intr-o locuinta guvernamentala si-l inroleaza intr-un fond de ajutor social.

    Luminat boschetarul bulgar se aseaza in fata palatului presedintelui Bulgariei. Todor Jitkov:
    - Aduceti-l la mine.
    Agentii serviciilor de paza bulgare se conformeaza.
    - De ce maninci iarba?
    - N-am casa, n-am servici, ... n-am ce minca.
    - Asta-i iarba! Iti arat eu un loc in spatele casei cu iarba excelenta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Citind amintirile despre profesorii tai, ma intreb pret de cateva secunde daca nu cumva i-am cunoscut si eu. :)
    M-ai facut sa-mi amintesc de-ai mei si ma bate gandul sa-ti plagiez ideea. :)

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!