luni, 12 iulie 2010

Emil Şfichi (2)

Intr-o vară a fost invitat la o întâlnire a profesorilor de engleză din Europa. Pentru vremea aceea era ceva deosebit şi foarte rar. Când am început şcoala toamna, câteva ore la rând am stat la poveşti. “Mai povestiţi-ne cum a fost în Anglia Dom’ Profesor!“. Atâta-i trebuia... Aşa am aflat că era numit de confraţii de acolo Mister Svici. Dar punctul culminant era când îi descria pe englezi şi pe ceilalţi colegi din vest şi mai ales când vorbea despre lipsa lor de etichetă. Şi ne-a arătat o dată cum stăteau tolăniţi în fotolii cu picioarele pe masă. M-aş mira să fi stat englezii chiar cu picioarele pe masă, dar mă rog, oricum momentul a fost savuros: când şi-a pus picioarele pe catedră pentru exemplificare, am putut admira în toată splendoarea ei rotundă o gaură din talpa unui pantof...

4 comentarii:

  1. Domnul profesor, era foarte impresionat de iarba din Anglia. Si daca tot veni vorba de moda asta a gazonului in fata caselor, mi-am amintit bancul unui amic bulgar:

    Cineva ii povesteste unui boschetar bulgar, istoria unui boschetar american care intr-o dimineata se aseaza pe gazonul Casei Albe. Presedintele John Kennedy il intreaba:
    - De ce maninci iarba?
    - N-am casa, n-am servici, ... n-am ce minca.
    Kennedy da dispozitie sa-l cazeze intr-o locuinta guvernamentala si-l inroleaza intr-un fond de ajutor social.

    Luminat boschetarul bulgar se aseaza in fata palatului presedintelui Bulgariei. Todor Jitkov:
    - Aduceti-l la mine.
    Agentii serviciilor de paza bulgare se conformeaza.
    - De ce maninci iarba?
    - N-am casa, n-am servici, ... n-am ce minca.
    - Asta-i iarba! Iti arat eu un loc in spatele casei cu iarba excelenta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Citind amintirile despre profesorii tai, ma intreb pret de cateva secunde daca nu cumva i-am cunoscut si eu. :)
    M-ai facut sa-mi amintesc de-ai mei si ma bate gandul sa-ti plagiez ideea. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Dai o bere si-ti dau copiraitul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Apropo de gaura din talpa unui pantof...Nu cred ca era oportun și necesar sa specifici acest amănunt...Prof.Emil Sfichi a fost o somitate in Iasullde atunci, la fel ca și prof. COLIBABA. Stiai ca cei doi profesori au făcut două facultăți importante? Prof. COLIBABA a absolvit întâi fac. De engleza, prof. SFICHI a absolvit facultatea de matematică. Erau doi prieteni...Apoi, prof. COLIBABA a absolvit facultatea de engleza, prof. SFICHI pe cea de matematică. În final, prof. Colibaba predat matematică, prima absolvita și prof. SFICHI engleza, tot prima absolvita și au facut-o cu "brio amândoi. Au fost propuși pt.titlul de profesori emeriti.Dar asta nu s-a mai întâmplat.. Iar apropo de accent, avea un accent deosebit fața de profesorii din acea perioadă.. Nu degeaba a fost selectat sa plece la OXFORD...Acum revin cu gaura din pantof! Stiai ca a avut 12 frati mai mici de care le-a avut grija? Stiai ca lunar trimetea bani mamei lui la tara, undeva in Bucovina si surorilor lui? Asa ca nu mai critica! A fost un om super destept,si foarte sufletist .Tatăl lui a fost primar de Adancata-suceava 20 de ani! Daca era un prost nu reușea.. Acolo sunt rădăcinile lui...

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!