Vecinul meu 4 (1)…

… sta peste drum si este o persoana speciala. Cred ca este angrosist de carne, dupa furgoneta parcata uneori în fata casei pe care este pictat numele lui alaturi de un cap zâmbaret de porc. In tinerete a fost si pilot de raliuri. Cu el m-am înteles bine chiar de la-nceput. Nevestele noastre si-au descoperit una alteia origini poloneze dupa care el a început sa nu mai raspunda la salut, indiferent de la care din noi venea, pâna în clipa când n-a mai venit de la niciunul. Atunci n-a mai raspuns pentru ca n-a mai avut la ce. Intr-o zi mi-a facut chiar onoarea sa-mi vorbeasca. Ce se-ntâmpla. El are un garaj de doua masini, plus un loc de parcare privat pe trotuar, între casa lui si a unui vecin. La început aveam bunul obicei sa fac o manevra scurta în timpul careia îi violam temporar parcarea privata ca sa-mi pot baga masina mai usor cu spatele în garajul meu. Asa am vazut ca fac si altii. Pentru ca am prostul obicei sa bag masinile cu spatele seara ca sa le pot scoate cu fata a doua zi dimineata (când toti se grabesc), mai rapid, mai usor si mai prudent. El este pe dos, stare dealtfel permanenta : intra cu fata si dimineata iese cu spatele, fara sa vada nimic dar si fara sa-i pese, mizând pe faptul ca nimeni nu-i suficient de tâmpit sa-si buseasca masina cu buna stiinta chiar stiind ca are dreptate. Asa ca într-un singur minut se opresc vreo 20 de masini apatice care asteapta sa iasa el si care nici nu înjura, nici nu claxoneaza. Intr-o seara deci, în timpul manevrei mele, am auzit un scrâsnet de roti si i-am vazut masina oprindu-se ca-n filme în spatele meu, blocându-mi retragerea. A coborât val-vârtej, mi-a batut politicos în geam si când credeam ca vrea sa ne invite la cina sa mâncam si noi carne adevarata, m-a anuntat taios ca-mi interzice sa mai calce picior de masina de-a mea pe parcarea lui. Am înteles si l-am rugat sa ma lase totusi sa continui sa merg la mine-acasa, cu regretul ca renunt la o conversatie asa de interesanta. I-am mai spus ca discutia noastra prieteneasca dureaza oricum mai mult decât manevra mea obisnuita si ca nelasându-ma sa plec, nu face decât sa ma oblige sa persist în greseala si sa-i uzez si mai mult parcarea lui cu rotile mele din fata.

Asta l-a convins.