sâmbătă, 31 iulie 2010

Vecinul meu 4 (2)



Dupa ce ne-am mutat în casa asta veneau la noi prieteni care-si lasau masinile în parcarile pictate pe caldarâm, inclusiv din fata casei lui, acelea fiind parcari ale strazii si strada nefiind proprietatea sa. La plecare, seara târziu, amicii îsi gaseau masinile încadrate cu infinita grija de masinile lui, bara la bara, ca sa nu se poata misca decât eventual în sus. Urmau batai la usa, complimentele de rigoare, dupa care puteau pleca multumiti ca si-au facut un prieten nou. Ba mai mult, într-o seara când la noi nu fusese nimeni, vecinul 4 a sunat la poarta pe la 2 noaptea somându-ne sa mutam o masina parcata în fata casei lui. Nefiind a noastra sau a vreunui prieten de-al nostru i-am explicat cu litere mari si desene ca as vrea dar nu pot. Pe la 4 dimineata adevaratul proprietar care fusese probabil la un chef prin vecini a vrut sa plece, dar fiindu-i aplicat acelasi tratament fata-spate, n-a putut nici el. A claxonat vreo zece minute si când a fost sigur ca a trezit tot cartierul a chemat un taxi. Dimineata l-am vazut discutând putin agitat cu noul lui amic, dupa care a plecat si el multumit.

Nedorind sa-i mai tocesc nervii cu alte gafe posibile am dat telefon la politie sa vad care sunt drepturile mele de cetatean care-si plateste impozitele. In cinci minute în fata casei mele au aparut doi politisti pe doua motociclete, ziceai ca-s Robocop 1 si 2. Costume de piele, casti, manusi pâna la genunchi si cizme pâna la cot. Au intrat în casa (la noi) si acolo a avut loc urmatoarea discutie : ”Da, suntem la curent. Domnul a facut la fel cu toti vecinii pe care i-a mai avut. S-a ajuns si la procese. Si procesele de voazinaj sunt foarte neplacute. Din pacate ati nimerit peste un tâmpit, dar are dreptate. Daca nu-i de acord, nu aveti dreptul sa intrati pe parcarea lui. E proprietate privata. In schimb el nu are dreptul sa blocheze masinile altora. Daca se mai întâmpla va rugam sa ne anuntati. O zi buna !”. La plecare vecinul 4 care privea din spatele perdelei a ramas foarte mirat ca am dat mâna cordial cu politistii si ca nu aveam catuse.

Câteva zile dupa aceea o fatuca a sunat la noi sa ne întrebe daca stim cine i-a blocat masina ca nu mai poate pleca. I-am aratat casa de vis-à-vis si în timp ce ea batea la usa balaurului, mi-am luat aparatul, am iesit la vedere si am facut ostentativ câteva poze cu personajele si cu masina blocata. Fata mi-a facut cu mâna iar vecinul nu mi-a mai facut nimic din ziua aceea.

Pâna într-o dimineata, când, vrând sa iasa din parcarea lui privata, bineînteles de-andaratelea, nu s-a asigurat ca sa vada ca exact în momentul acela treceam prin spatele lui si a intrat drept în mine. Nu stiu prin ce miracol masina mea n-a avut decât o mica zgârietura, în timp ce a lui s-a îndoit bine. Dupa cum se stie, apararea cea mai buna este agresivitatea. Daca la asta se adauga si o mica doza de prostie, nu multa dar suficienta, rezultatul este mirific. Ranit în amorul lui propriu de pilot de tâmpenia pe care tocmai o facuse mi-a spus ”Asta-i pentru ca sotia dumneavoastra nu-mi mai spune buna ziua”. ”Nici nu cred ca o sa va spuna vreodata. Acuma ma grabesc, cred ca-i clar cine-i de vina, scuze si vorbim diseara”. N-am vorbit nici în seara aceea, nici în zilele urmatoare. In schimb i-am trimis o scrisoare cu confirmare de primire în care evocam incidentul si-l invitam la discutii. Aici am învatat ca pentru orice, pardon, rahat trebuie sa te acoperi de hârtii. In ziua în care posta mi-a adus confirmarea cu semnatura lui, m-a sunat seara : ”Ce pretentii aveti ? Eu pot sa mai circul cu aripa îndoita, nu-i nimic urgent, dar daca dvs. aveti vreo reparatie de facut, îmi aratati factura si va dau banii”. ”Nu vreau nimic, decât o relatie normala”. De atunci un loc de parcare din fata casei lui este mereu liber pentru una din masinile noastre, eu fac din nou manevre pe parcarea lui de pe trotuar si a început sa ne salute sau sa raspunda la salut, depinde cine-i mai rapid.

Acum astept sa ne invite si la masa…

15 comentarii:

  1. Mi-au dat si lacrimile...
    N-o lasa asa, ca prea nu moare si nu se casatoreste nimeni la final. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Invita-l tu intii la masa cu sarmalute sau mici, bine inteles printr-o scrisoare cu confirmare de primire. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. N-as vrea s-o las asa, micii mei cu carnea lui ar iesi excelenti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am vrut să zic ceva inteligent despre pacea între popoare vecine, numai că m-aţi deturnat mişeleşte de pe traseu, pomenind despre sarmale, mici şi alte tărăşenii, aşa că, off-topic şi cu glas sfârşit te întreb: ai tu mici- mititei în Franţa? :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Ina. Vii la noi si la plecare iti daruim o sacosa cu mici de la patiseria romaneasca.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Ina
    Nu, nu am mici în Franta. Am retete, carne, gratar, lipseste secretul, acel "tour de main", fara care nimic nu este Dumnezeiesc! Am vorbit si cu "Cocosatul", nea' Sandu cu ochii rosii de fum la gratar, ne-a spus tot, dar nu chiar tot. Sper sa apuc sa aflu si acel mic detaliu!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Costel,
    De când am citit despre cofetăria ta cu mici am devenit melancolică:).

    Dan,
    Cum te înţeleg!
    Ai şi reţeta de mici de pe vremea lui nenea Iancu Caragiale? Dacă nu o ai, promit să o caut şi s-o postez zilele astea.

    RăspundețiȘtergere
  8. Relatiile de "voisinage" sint intotdeauna delicate. Ma si miram ca am scapat neatins atitia ani pina cind m-am mutat in apartamentul unde stau acum. La o saptamina dupa, m-am trezit mai intii cu sotia, iar apoi la vreo citeva zile chiar cu vecinul de dedesubt veniti sa ma ameninte pe motive de tapaj diurn ...

    RăspundețiȘtergere
  9. Le-a trebuit o saptamâna ca sa afle ca esti român. Daca erai francez nu venea nimeni.

    RăspundețiȘtergere
  10. Sa știi ca m-am gindit si eu la asta, mai ales ca țin minte ca într-o zi mi-am certat băiatul avînd fereastra deschisă tocmai pentru ca alerga prin casa, asta mai pe după amiaza.
    M-a amenințat ca e comisar de poliție (probabil ca era gardien de la paix), si ca mă are la ochi, etc.

    RăspundețiȘtergere
  11. Si probabil l-ai certat pe româneste = "maltretans". Putea sa iasa si mai rau. Vezi ca s-au pus astia pe români de câteva zile. N-am sa mai cânt în metrou un timp...

    RăspundețiȘtergere
  12. Am văzut. Nu știu ce fumigene sa mai inventeze.

    RăspundețiȘtergere
  13. Se vede ca nu mergi cu metroul 13, ca nu esti fata si ca nu stai în Saint Denis.

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!