Vizita medicala româneasca

Pe vremea când îmi completam dosarul pentru o viza de ”long séjour” în Franta, trebuia sa fac o vizita medicala foarte amanuntita. Printre alte examene era nevoie si de o radiografie pulmonara recenta. M-am dus deci lânga mine la Spitalul Grivita unde cunosteam destula lume si am vorbit cu cineva care mi-a facut o programare. Cu trei zile înainte de data planificata n-am mai fumat nicio tigara, preventiv.

In dimineata respectiva am deranjat cu parere de rau doua fete care fumau si beau cafea, iar ele m-au lasat sa astept, probabil fara nicio parere de rau, vreo trei sferturi de ora. Dar nu te poti plictisi în cabina aceea minuscula de un metru patrat, cu un taburet si niste cuie batute în perete pe care-ti stau atârnate hainele. Mai lipsea o bucata de funie si sapunul în caz ca ele aveau ceva urgent de dezbatut mai multa vreme. Dar trei sferturi de ora nici nu e mult. Dupa aceea am facut poza si asteptam rezultatul. Tot acolo, dar de data asta îmbracat. Dupa înca vreo juma’ de ora vine una din fete si-mi spune senin ”haideti s-o mai facem o data ca e o problema”. In mine au început sa sune toate alarmele si ceasurile desteptatoare posibile. Cu ultimele forte m-am dezbracat din nou si m-am târât pâna la aparatul pe care începusem sa-l urasc si am mai facut una. Dupa alta juma’ de ora în care am revazut de câteva ori filmul vietii mele pe scurt si alb-negru, cu satisfactii si unele regrete, duduia mi-a adus clasicul plic mare portocaliu pe care scria, printre alte chestii ”ITN” (imagine toracica normala). ”Dar… prima data ce-a fost, ce problema era ? ”, îndraznesc eu timid, începând sa-mi revin si sa ma îmbrac. ”Aaa, nimic grav, era supraexpusa si nu se vedea nimic, filmul era negru” zise ea putin plictisita ca-si pierduse aproape doua ore cu mine. In gândul meu, ”deci filmul a fost supraexpus, noroc ca nu eu. Dupa ce ca m-a iradiat de doua ori, prima data a durat si de câteva ori mai mult decât era normal. Scuzati fetelor, asa-mi trebuie daca am nimerit la o ora nepotrivita. Daca stiam ca m-ati invitat la o cafea, veneam si eu cu o gustare ceva, o maslina, o dulceata…”.

Drept pentru care am intrat în prima tutungerie si mi-am luat un pachet de tigari. Trecuse pericolul.

Câteva zile dupa aceea televizorul meu înca mai avea paraziti de câte ori ma apropiam de el.