Vizita medicala frantuzeasca

Feel like someone's trying to teach me
What is wrong from what is right.

Mai recent, pe la începutul lui iunie am fost chemat la Medicina Preventiva pentru vizita medicala anuala. Este un sentiment extraordinar sa te simti ocrotit si asistat, sa stii ca nu ti se poate întâmpla nimic grav pentru ca statul are un ochi pe tine mereu si e gata sa-ti sara în ajutor, chiar daca nu ai nevoie. Suntem peste 800 de oameni ai muncii aici, iar doctorita petrece cam jumatate de ora cu fiecare persoana convocata. Exista o programare, fiecare primeste invitatia semnata de director cu câteva luni înainte, deci trebuie sa ai un motiv foarte valabil ca sa nu te duci. Vizita este de fapt o discutie libera cu d-na doctor pe probleme de sanatate în care tu trebuie sa fii sincer si sa spui ce te doare. ”Vad ca nu sunteti la zi cu vaccinarile”, ”Nu, si nu cred ca am sa fiu vreodata, stiti, eu am o problema cu vaccinarile, din principiu nu-mi plac si nu le fac decât pe cele obligatorii”, ”Adica ?”, ”Adica am facut de exemplu vaccinul antihepatic acum zece ani pentru ca altfel nu eram angajat, dar dupa aceea nu am mai facut niciun rapel”, ”Si medicul dvs. de familie ce spune ?”, ”Spune la fel ca nici lui nu-i plac”, ”Cine este medicul dvs. tretant ?”, (a dracului sa fii tu ca nu-l cunosti, doar sunteti colegi de spital, încep eu sa ma enervez si sa vorbesc singur în gând), ”Este sotia mea si în probleme de sanatate a familiei ea decide, nu prea am argumente s-o contrazic”, ”Aaaaa, ar fi trebuit sa-mi dau seama” spune uitându-se la numele meu de pe fisa (dar nu ti-ai dat, desteapto !), ”Asta înseamna ca nici doamna nu le face ?”, ”Asa este, nici ea nu le face si nici nu se îmbolnaveste” etc. Bineînteles ca toata discutia asta s-a desfasurat cu cel mai sincer, neipocrit si fermecator zâmbet pe toate cele patru buze ale noastre.

Dupa aceea a urmat un sumar examen de suprafata : ciocaneli, palpari, masurat, cântarit si în timp ce ma îmbracam la loc, câteva concluzii. Nu sunt riscuri de obezitate (ia uite, chiar ma temeam de asta !), mobilitate cervicala redusa si o usoara asimetrie a coloanei probabil din cauza ca am un picior ceva mai scurt ca celalalt, chestie dealtfel foarte frecventa (asta îi spusesem eu cu cinci minute înainte iar cu coloana stiam, doar am probleme de 30 de ani din cauza buselilor de la sport), s-ar putea ca si în talpi sa am ceva deci ar trebui sa ma vada un podolog, muschii nu sunt foarte elastici pentru ca nu fac destul sport (ce vorbesti madam ?), în fine, intrasem la ea bine dispus si deja simteam ca n-o sa pot pleca de acolo decât într-un carucior cu rotile.

Ne-am asezat din nou la birou sa mai discutam. ”Stiti ca dupa 50 de ani la barbati este foarte frecvent cancerul de prostata”, (ba tac-tu-i prost, puschea pe limba ta, banuiesc ca procentul este ceva mai scazut la femei, dar m-am abtinut si de data asta), ”… si trebuie facute controale foarte dese, ma mir ca sotia nu s-a gândit la asa ceva”, (nu te mai mira atâta, o fi stiind ea de ce nu s-a gândit, vorbi iar dracusorul din mine). ”Dozajul PSA este o analiza care depisteaza tumorile în orice stadiu si daca-l depistati devreme se mai poate face ceva”, mi-a spus ea confidential marea noutate pe care n-a aflat-o înca toata lumea, eu fiind printre putinii fericiti care o stie (fa-ti tu PSA-ul, s-o iei din pripa, m-am abtinut eu din nou). ”Oricum cancerul de prostata evolueaza mai lent iar la vârsta dvs. si mai lent” m-a mai linistit ea (merci hoasco ! îmi spusese ca avem aceeasi vârsta), dar deja simteam metastazele cum încep sa umble prin mine în toate directiile. De fapt nu dorea decât sa ma faca fericit si sa am o batrânete lunga si linistita...

Am plecat de la ea cu formula salvatoare ”nu exista contraindicatii medicale pentru exercitarea functiei”, dar eu ma simteam deja condamnat.

Ieri am cedat insistentelor medicului meu de familie si mi-am facut analizele, toata bateria, numai numele lor umpleau o pagina. Ultima data le facusem cu aproape trei ani în urma. Asta am aflat-o la receptia laboratorului când s-a uitat doamna pe calculator. Eu uitasem. M-a mai întrebat de ce nu le fac anual, ca doar sunt suportate de securitatea sociala. Si iar m-am simtit protejat si purtat pe brate de îngerul meu pazitor. Cu o zi înainte nu mâncasem gras, dulce, sarat si n-am baut nici macar o bere, sa mai salvez ce se putea salva. Asistenta draguta care ma tinea de vorba în timp ce mi-a prins vena din prima mi-a luat o bardaca de sânge pe care l-am înlocuit urgent aseara tot cu un lichid rosu si gros, dar dupa ce am primit rezultatele… toate în limite normale si chiar mai bune ca alea de acum trei ani. Inclusiv PSA-ul.

Am scapat si de data asta…