Mâncarurile lunii septembrie

Nimic nou, clasice în Delta. Icre de icre adevarate, nu ”cu gust de…”, cu ceapa taiata marunt de tot, frecate-n sudori cu un linguroi de Roxana si care crantane-n dinti bob cu bob. Ciorba facuta cu pestisori mici de toate neamurile care dupa ce si-au dat duhul si tot gustul pe care l-au avut în zeama din oala se arunca la porci si se pun în loc apoi bucatile mari de peste. Saramura din burta de crap urias (o sa vedeti în viitorul apropiat ca povestile pescaresti sunt foarte adevarate) cu oase lungi, înecata câteva ceasuri în sosul amarui de apa cu sare si ardei iute pâna se face ca o gelatina, dar nu-i nimic, pentru ca mamaliga fierbinte o topeste. Plachia de peste cu legume care când e rece se face si ea ca piftia. Sau mâncarea de ”avat cu legume la cuhta”, cum îi spune Ivan Patzaichin, cu oasele topite de fierbinteala aburului. O sa mai vorbim de mâncarea asta când o sa fie si vremea ei. Si invariabil, la orice masa, la orice ora, respectând deviza giulestenilor ”Nicio masa fara peste – nu-i nici peste ca guvidul, nici echipa ca Rapidul”, nu, nu guvizi ci carasi, multi carasi, sute de carasi pe zi, prajiti în tigaie dupa ce au fost tavaliti prin faina ca sa-i albeasca de fostele pacate si stropiti cu mujdeiul ca o spuma frecat temeinic de un zdrahon de prin partea locului suparat pe nevasta. La sfârsit veneau scovergile facute de tanti Nina, chinuita de o durere de burta pentru ca stapânul nu-i daduse voie sa bea decât o vodca împreuna cu noi si pepenii cumparati zilnic doar de priceputa Ileana ca sa ne mai spalam rinichii, de parca berile nu erau de ajuns.
Doar doua exceptii am facut. Prima, cu o zi înainte de plecare am propus, cumparat si facut putina fasole cu afumatura, dar fara sa exageram, doar cu ciolan, cârnati si costita, mâncata cu covrigi calzi cu mac si susan, ca sa ne pregatim pentru cotidianul bucurestean anost în care urma sa reintram a doua zi. Si a doua, fiind noi în Tulcea pe faleza dupa o rapida calatorie cu vaporasul zis ”Racheta” si asteptând autocarul cu care am revenit în ”lumea civilizata”, parizer ca pe vremuri cu pâine si mustar si cârnati de bere cu… ce altceva decât bere. Despre toate astea, va urma…