sâmbătă, 11 decembrie 2010

Ieri Mogador…

… azi Essaouira.

Altadata era popasul obligatoriu în calatoria spre Capul Verde si Ecuator, locul unde se facea sarea din apa de mare si purpura din cochilia unei scoici si multa vreme portul ”european” cel mai avansat si mai important din Maroc. Având origini feniciene, dar si portugheze si marocane, a fost tinta multor invazii, portughezii si francezii încercând sa se stabileasca aici dar renuntând din cauza ”lipsei de ospitalitate” a localnicilor.

Asta pâna în sec. al XVIII – lea când sultanul Mohammed Ben Abdallah a cerut arhitectului militar francez Théodore Cornut sa-i construiasca acolo un oras nemaivazut. Zis si facut ! Spirit practic si foarte expeditiv Cornut a construit Essaouira dupa planurile simple si ”drepte”, aparent severe ale orasului francez Saint-Malo. ”Es Saouira” asta si înseamna, ”bine desenat”.

Cu mai multe rânduri de remparts, cu turnuri de paza si ziduri fortificate de unde gurile tunurilor mai pândesc înca pericolele care pot veni dinspre ocean, Mogador – Essaouira a continuat sa prospere devenind un mare port comercial dar si pescaresc, fiind supranumit si ”Regatul Doamnei Sardine”. Inflorirea economica a Essaouirei nu poate fi disociata de existenta unei numeroase si bogate comunitati evreiesti care numara la un moment dat 17 000 de evrei pentru 10 000 de musulmani.

Astazi Essaouira este cunoscut ca orasul care a fost construit în trei etape, care are deci trei rânduri de fortificatii, cu trei culori predominante si unde traiesc în liniste, pace si respect urmasi a trei popoare cu trei religii diferite. Orasul cu strazi înguste si mereu racoroase. Unde pe malul marii restaurantele nu au nume ci numere si unde manânci cele mai proaspete pescarii prinse la doar câteva zeci de metri alaturi.

Si daca Théodore Cornut a fost pe vremea lui Louis XV discipol si admirator al lui Vauban, alt arhitect francez, alt geniu militar, constructor de fortificatii si cel care a construit Saint-Malo în timpul Regelui Soare, ar fi foarte normal ca astazi aceste doua orase sa fie înfratite. Si sunt…

* Trecând prin fata unei pravalii din medina Essaouirei, un negustor mai batrân care statea de vorba cu unul tânar îmi spune : ”Baiatul asta o asteapta de 20 de ani pe gazela ta sa cumpere ceva de la el”, la care gazela mea pune punctul pe ”i” : ”Trebuie sa mai astepte înca macar 5 ani, e prea tânar”.

5 comentarii:

  1. :) Imi place doamna ta, are replica buna.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie-mi spui? Ba e prea devreme, ba prea târziu...

    RăspundețiȘtergere
  3. Se va sinucide tânărul în cinci ani :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Catalin
    Eu am rezistat mai mult, peste 31. Si înca ma tin zdravan, cu amândoua mâinile!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mega replici! super comic de situatie! :))

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!