Trebuie sa plecam din Marrakech, vin Sarbatorile noastre. Marocul pe scurt

In araba medina înseamna partea veche a unui oras, în contrast cu cartierele noi, construite în stil european. Cuvântul este folosit mai ales în tarile din Maghreb. Medina cea mai mare din lume se afla în Maroc la Fès si este monument UNESCO din 1981. De obicei medinele sunt înconjurate de fortificatii, asa numitele remparts. La Marrakech zidurile fortificate au o lungime de 19 km, cu turnuri de paza si creneluri si 22 de porti de intrare. Sub un soare ucigator de sfârsit de octombrie la nici 80 km departare se zaresc vârfurile albe ale Muntilor Atlas unde deja a început sezonul de schi.

Intr-o zi am intrat în medina, am trecut pe lânga moscheea Koutoubia, apoi prin piata în care zeci de trasuri îsi asteapta musteriii si am ajuns în piata Jemâa el Fna. Ne-am întors apoi cam în fiecare seara în acel loc în care pe vremuri se executau sentintele capitale si se expuneau multimii capetele criminalilor. Atunci se numea Piata Mortii sau unde se aduna mortii. Printr-o usoara schimbare de nuanta acum se numeste Piata unde se aduna lumea.

Aflata în inima medinei, piata Jemâa el Fna este centrul comercial, cultural si social al orasului. Din 2001 face parte si din patrimoniul oral UNESCO. Strajuita de cei 77 de metri ai minaretului Koutoubia dar si de alte patru moschei, rasuna straniu când muezinii îsi amesteca glasurile pentru a-si chema credinciosii la rugaciune. Este un loc obligatoriu de trecere pentru cei care vor sa ajunga cu diferite mijloace de transport la riadurile si restaurantele de lux ascunse în spatele unor ziduri aparent darapanate. Si este fara îndoiala locul preferat de adunare pentru miile de turisti care cauta faimoasele souk-uri sau care vin la caderea serii sa asiste la un spectacol unic. In mai putin de doua ore, doar timpul cât bei doua ceaiuri pe o terasa la înaltime, vezi cum piata se umple si prinde viata.

* Iesind dintr-unul din zecile de restaurante din piata suntem aproape luati în brate de un baiat cu lista de bucate în mâna de la restaurantul de alaturi. ”M’sio, la noi este exact aceeasi mâncare si avem aceleasi preturi ca alaturi dar suntem mai serviabili”. ”Abia am mâncat” zic eu satul. ”Nu se vede !”.

* Vorbeam de ceai. Ca sa-si dovedeasca ospitalitatea marocanii îti ofera ceai. Si se simt jigniti daca refuzi. Chiar într-un magazin daca te duci, esti invitat sa bei un pahar de ceai. Dureaza pâna ti-l aduce, mai dureaza pâna-l bei, inevitabil te uiti la marfa, inevitabil începe tocmeala asa ca pâna la urma tot cumperi ceva, chiar daca n-aveai de gând. Numai ca ceaiul lor, ”whisky-ul marocan” cum îi spun, este facut cu mult ceai negru care-ti lasa dintii strapeziti si un gust amar dar nu neplacut, cu tot parfumul tare de menta verde. Si îl beau foarte dulce. Asa ca daca bei cât ceai ti se ofera într-o zi, seara te urci pe pereti.

* In pravalie sau în piata vânzatorul îti cere de obicei un pret de cel putin patru ori mai mare decât face marfa sau decât reusesti sa obtii în final daca te tocmesti bine. Si chiar asa fiind tot el iese în câstig. De aceea în general marfurile nu au preturi afisate. Acolo unde sunt etichete cu pretul nu ai sanse sa cumperi mai ieftin. Celor care se tocmesc ”la sânge” le spun ”te tocmesti ca un berber”, dar le place sa negocieze si în final declara ”ce-am pierdut cu tine câstig cu altul”.