Acasa la artisti. Aproape "La tiganci"

Am trait luna trecuta o seara de liniste curata. Un prieten artist (Mesterul de vitralii) ne-a invitat sa vedem unde lucreaza si sa-i cunoastem colegii de atelier. Desi tot în Bucuresti, la doi pasi de complexul Sofitel, lumea se transforma, zgomotele ramân departe si esti înconjurat deodata de culori si forme aflate la începutul unei calatorii. Acolo vorbesc ochii si mâinile, mai putin glasul. Materia este aspra, dar chiar profan fiind banuiesti înauntrul ei fibra pe care talentul o va descoperi pentru ca ea este în sufletul pietrei, fierului sau al lemnului, al sticlei care nu mai taie ci este taiata si o va scoate la lumina ca sa ne povesteasca tainele ei. Obiecte marunte sunt întoarse din drumul folosirii obisnuite si puse împreuna ca sa însemne altceva. Totul este esenta, chiar si lichidul incolor din paharute, iar o usa grea de metal desparte hrubele unde câinii sunt stapâni de o împaratie stranie a pisicilor unde bustul gazdei repetat iar si iar, model lui însusi vegheaza pe pereti si se pleaca de bun venit în fata musafirilor. Esti în alt timp.