Un raspuns

Cred ca ar trebui sa raspund la un comentariu mai vechi, chiar daca am facut o pauza lunga si am trecut la altceva. Era vorba despre un român întors din România cu mai multe mirari puse într-o proza.

In primul rând nu-mi plac din start cei care-i critica de-a valma si mereu pe români cu un aer de superioritate îndoielnica si neverificata, sau cum se spune pe româneste ”carora le pute totul”. Nu spun ca totul este perfect (unde este ?), dar nici n-o fi totul prost. Ca mai este câte-un chelner sau taximetrist mai putin amabil (o avea si el problemele lui) mi s-a întâmplat si mie, dar de-aici pâna la ce (si cum !) scrie omul nostru e cale lunga. Dupa cum vedeti singurul lucru care i-a placut a fost bulevardul zice el, adica Soseaua Kisseleff. Probabil nu stie ca este mai lunga decât Champs Elysées.

Da, povestea mea cu trenul era despre francezi dar are legatura cu românii, pentru ca problemele serioase ale SNCF-ului care au început sa fie evocate si la TV sunt mult mai grave decât ”mizeria de sandwich” pe care respectivul n-avea decât sa nu-l cumpere daca nu-i placea cum arata. Iar felul în care sunt redactate ”pe româneste” impresiile lui de calatorie este cel putin surprinzator. Hai sa vedem câteva citate din pomenitul text :

”vreau să le înșir aici ca să nu le uit” – le-a însirat totusi ca sa le citim noi pentru ca daca vroia sa nu le uite le putea nota într-un carnetel ;

”Am rămas surprins… de lipsa de spirit analitic a unor oameni cu școală și servici” – spiritul meu analitic datorat sigur faptului ca nu mai stau acolo îmi spune ca mai corect ar fi fost ”serviciu” ;

”ce se mai întîmplă rău în sistemul sanitar” – se întâmpla mult rau, despre asta putem vorbi separat ;

”nu am cerut la telefon mașină cu vinietă” – probabil ca daca nu are vinieta taximetristul nu are voie sa iasa din oras, deci nici la aeroport, o fi ilegal si totusi l-a dus… ;

”E ceva nemaipomenit cu celularele astea, au sonorul dat la maxim” – eu as zice ”la maximum”, ma rog, dar peste tot e ceva nemaipomenit, inclusiv pe la ultimele etaje din zgârie-norii din Défense unde unii se joaca de-a aifonul în timpul sedintelor ;

”am putut extrage cu ușurință două subiecte principale: banii și boala” – si asta este un subiect mereu si peste tot valabil, inclusiv la el acolo, unde pentru un euro în plus de consultatie la medicul de familie lumea face greve ;

”cărora le permit lucrul ăsta” – tre’ sa fie un personaj foarte important daca prietenilor sau cunoscutilor ”le permite” sa-l tutuiasca iar mie ”mi-a tolerat” un comentariu, vai, multumesc, dar nu trebuia… ;

”prenumele de politețe” – aici cred ca mai bine era ”pronumele” ;

”o militareasa … a tras un rînjet cu subînțeles” – nu pot sa scriu ce as vrea ;

”Da, se fac un număr de ani de cînd stau acolo” – poate ”se face un numar de ani”…

Daca la asta adaug comentariile domnului cu referiri la ”marele clasic” (adica eu, sunt de-a dreptul coplesit de atâtea atentii !) si ”ramâne cum (am – o alta mica scapare) stabilit”, ultima fiind replica finala dintr-un banc vechi si destul de bun dar o mare magarie când i-o spui cuiva, cred ca ajunge ca sa-l consider un tupeist lipsit de bun simt si respect, care merge ”în tara” crezând ca merge ”la tara” si pe care deci nu sunt obligat sa-l respect nici eu. Ceea ce si fac.

Sperând ca citeste mai bine în franceza decât scrie în româna îi spun ca ”da, ma simt foarte à l’aise în România, adica în largul meu, adica acasa, adica bine”.

Dar cireasa pe gatou abia acuma vine : ”Apoi am negociat cu echipajul și am obținut loc la business. Nici șampania nu mai e ce a fost” – mai sa fie, o fi fost vin de Bucium si nu Mumm care curge la robinetul lui ! Are probleme cu bacsisul pentru taxi dar ”negociaza” pentru un loc în fata în avion. Macar dupa atâtea critici spune singur ca de fapt este si el un adept al ciubucarelii descurcaretului de sorginte balcanica. Cu sampania însa are dreptate, în ziua de azi nu se mai compara cu cea de ”la McDonald's-ul Gării de Nord”. Dar ce te faceai moncherule daca cumva, ca sa zic asa, biznisclasul ajungea în alta parte decât economicul unde aveai beletu’? Na belea ca la asta nu te-ai gândit !

Drept pentru care m-am gândit eu sa va ofer o melodie, mai mult pentru frumusetea textului.

PF - Seamus


PS Mai exista totusi si bucurii. Vinerea trecuta Andreea a venit sa petreaca sfârsitul de saptamâna cu noi. Afara era cald, seara în gara plutea un miros vag de pamânt udat de ploaie si acoperit de iarba tânara, în gradina rasarisera ghioceii si TGV-ul a întârziat 30 de minute.