|
Probabil trebuie sa ma înscriu în catalog la Tovarasa, dar nu stiu cine-i, deodata ma expun si vad eu dupa aceea. Zic eu ca e normal sa încep cu ce-i pe aici pe-acasa, cu cea mai "calda" încapere si ... cu "Prezenta lui Dumnezeu". Si pentru ca pozele erau deja facute mai demult, sa-i dam drumul:
Frumos coltisor de autenticitate!
RăspundețiȘtergerechiar, ce frumos!!
RăspundețiȘtergeream trecut pe aici si am vazut . cred ca are un farmec in plus daca e ceva mai departe de tarisoara noastra draga . Felicitari!
RăspundețiȘtergereNu sunt sigura ca am înteles exact, dar cred ca la mine te referi prin "Tovarasa" cu "catalog" si... cred ca gresesti! Dar o iau sub forma de gluma si zâmbesc :)
RăspundețiȘtergereFrumos coltisorul tau românesc! îmi place seria ta de fotografii!
Bine ai intrat în Clubul Miercurea fara cuvinte! Happy WW!
Ce-mi place!
RăspundețiȘtergereCum te dai tu pe brazda...mai greu, dar...
Inceputul e la Carmen. :)
ohhh....imi place tare mult lampa si tescuitorul...
RăspundețiȘtergereicoanele...sunt sigura ca fiecare are o poveste a ei...
frumos...
Pitoresc!Îmi place ceea ce ai postat.Bun venit printre „povestitori de miercuri”!
RăspundețiȘtergereapăi, aiasta-i România noastră.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos coltisorul de Romanie! Imi place mult! Felicitari! :)
RăspundețiȘtergereNice, nice. Ma bucur ca am vizitat camera ta romaneasca. Cum ai spus, s-ar potrivit un fier de calcat "vintage" :)
RăspundețiȘtergereFoarte frumos!
RăspundețiȘtergereDar parca lipseşte ceva?
Mergea la fix o muzica populara romaneasca:)
Dupa parerea mea, asta-i laboratorul blogului… Mini teascul si butoiasul sunt accesoriile computerului care dau umor postarilor. Celelalte artefacte reprezinta partea vizibila a profilului utilizatorului (aisbergului). Lipseste doar leusteanul (sau frunzele ce se vad prin fereastra sunt o alta dovada a maretiei lui ?) :)
RăspundețiȘtergere@fly2sky
RăspundețiȘtergereAcuma vad si un coltisor de calculator, nu prea are ce cauta în peisaj, dar e autentic si el si înca functional.
@Vio
RăspundețiȘtergereCred ca e camera la care am muncit cel mai mult când ne-am mutat si pe care o folosim cel mai putin, doar când avem musafiri si mai doarme cineva aici (si patul tot eu l-am facut !). In restul timpului, muzeu.
@Alm
RăspundețiȘtergereCred ca are farmec mai ales când esti departe, daca mi-as face la Bucuresti asa o camera cu tricolorul pus la vedere ar zice lumea ca-s nebun!
@Carmen
RăspundețiȘtergerePai asa ceva nu poate fi luat DECAT în gluma. :)) Tu esti initiatoarea si ideea este excelenta ! N-am vrut sa fie un motiv de suparare.
Bine v-am gasit pe toti !
@Sophie
RăspundețiȘtergereBatrâneste Sofico, facem si noi ce putem ! De-acuma nu ma mai pot opri !
@Pandhora
RăspundețiȘtergereDa, povesti despre oameni dragi, pe care le-am si scris acum vreo doi ani. Lampa… Asta-i lampa pe care o curata bunica seara.
http://danvaideanu.blogspot.com/2009/01/lampa.html
Iar icoana cea mare de sus este Sf. Mucenica Ecaterina si a primit-o tot bunica mea, Tinca, în 1905 când s-a nascut. Teascul (noi asa-i spunem în Moldova) a fost facut de bunicul meu împreuna cu … mine acum vreo 50 de ani. L-am folosit de multe ori si a iesit un vin tare bun.
@Se-cret
RăspundețiȘtergereBine v-am gasit, sunt multe de povestit chiar si fara cuvinte despre noi si tot ce ne înconjoara!
@Costin
RăspundețiȘtergere… adusa piesa cu piesa, în câteva zeci de drumuri cu masina.
@Cristi
RăspundețiȘtergereMultumesc, ma bucur ca a iesit ceva frumos ! Si noua ne place.
@Irina
RăspundețiȘtergereMai am niste piese, dar înca nu le-am adus : o "chisalita" din bronz si o râsnita de cafea de alama, din acelea cu manivela !
@Artistic Communism
RăspundețiȘtergereDa, Clapton nu prea merge aici decât pentru partea cu icoanele. Dar cu muzica populara riscam sa dau peste vreo manea… Mai caut.
@Cronin
RăspundețiȘtergereNu-i aici laboratorul. Dar ideea nu e rea, sa-mi las "creativitatea" (tot am vorbit despre ea) sa zburde într-un mediu calm, prielnic si mai ales deconectat la propriu si la figurat. Cu toate ca tu pui totul pe seama teascului, butoiasului si calculatorului, ma rog, ma fac ca nu vad…
Calculatorul e unul mai vechi pe care-l folosesc rar pentru operatii care dureaza mult si consuma resurse (numerizat filme de exemplu).
Ai dreptate, profilul utilizatorului e foarte profund : 90% a intrat la apa. Iar frunzele nu sunt de leustean, nici chiar asa, camera asta este la etajul 1,5.
@ Dan : merita, oricat de multe drumuri ai fi facut.
RăspundețiȘtergere@Costin
RăspundețiȘtergereCând îmi spun altii încep sa cred si eu.
daca nu ai avut parte de o lampa fermecata ai avut parte de farmecul unei lampi...am citit postarea ta...induiosator de blanda si frumoasa...
RăspundețiȘtergereamintiri impletite cu dor...
Saru' mâna, îmi place mai mult ce scriam atunci decât acum.
RăspundețiȘtergereAm citit povestea cu lampa..si, ai cuvantul meu Dan, aveam senzatia ca o descrii pe bunica mea... si m-ai dus in urma cu zeci de ani, in copilarie...
RăspundețiȘtergereFrumoase amintiri, mai da cate un link din cand in cand spre aducere aminte celor care le-au mai citit si spre incantoarea celor care nu au apucat inca sa sa se scufunde in arhiva textelor tale...
cat despre camera, am ramas... fara cuvinte :)
Cat de mult mi-am dorit sa fac si eu asa ceva... stau prin dulapuri stergare aduse de prin Ilva Mica si Apuseni, undeva, pusa bine este si furca bunicii, tot felul de lucruri care mai de care mai frumoase. Sper ca voi reusi sa le adun pe toate laolata in ceva asemanator ce ce ai facut tu! Minunat, felicitari!
foarte frumos! felicitari pentru tot dar mai ales pentru mandrete de pat.
RăspundețiȘtergeresi-mi mai place mult tavanul. e din brad?
@Dana
RăspundețiȘtergereNici nu stii câta placere îmi face sa citesc ce scrii despre povestile mele. Pentru mine sunt frumoase pentru ca le-am trait. Uite înca doua link-uri:
http://danvaideanu.blogspot.com/2009/02/maneni.html
http://danvaideanu.blogspot.com/2009/02/domino.html
Cu camera sunt rupt în doua. Ar mai fi de adus câte ceva, dar cum nu concep sa nu ma întorc în România la sfârsitul "carierei", ce fac cu tot ce-am adunat aici? Iar sfârsitul carierei e peste câtiva ani...
@Cora
RăspundețiȘtergerePatul nu are chiar dimensiunile standard, am fost constrâns de usita aia mica sa-l fac mai scurt. Dar au dormit o multime de fete în el.
Tavanul asa l-am gasit, de fapt ideea de camera taraneasca a fost a Nanei când a vazut tavanul. Cred ca e din brad foarte bine lacuit. Initial acolo trebuia sa fie un birou, dar dupa ce s-a luat hotarârea definitiva "cineva" a trebuit sa scoata mocheta, sa puna dusumele din scânduri, sa faca suporturi pentru blide, toate astea dupa ce a dat cu var alb peretii.
Cea cu steagul este neaşteptată!
RăspundețiȘtergere@Catalin
RăspundețiȘtergereEu mi l-am pus într-o camera, altii îl pun în fata casei, la vedere. Evident, tricolorul francez sau steagul regiunii. In cazurile mai grave, asa cum am vazut undeva, unii mai pun si steagul albastru cu stele al UE.