Iar m-am dat cu avionul

In general calatoriile cu avionul se petrec toate cam la fel : decolezi, zbori un timp si în majoritatea cazurilor aterizezi. Dar mai apar mici picanterii, altele mereu, care fac voiajul mai agreabil. Lumea evolueaza si trebuie sa tinem pasul.

De data asta a fost o doamna. Am vazut-o de la urcarea în avion, era o femeie vioaie si foarte distinsa, cu un aer intelectual accentuat de o pereche de ochelari fini si cu parul facut permanent cret marunt ca sa tina la cât mai multe spalaturi timp de doua luni cât vroia sa stea în Belgia la baiatul ei. Am avut sansa sa se aseze chiar în spatele nostru. Mai fusese o data cu avionul si avea deci o mare experienta la acest mijloc de transport. Mi-am dat seama de asta pentru ca dupa explicatiile cam prea sumare ale fetelor despre una despre alta, ea a reluat totul cu mai multe detalii pentru vecina ei mai în vârsta care nu prea întelesese fiind la prima calatorie. A scos o vesta galbena de sub scaun cu atâta precizie de ziceai ca a cazut de cel putin trei ori cu avionul în apa. Pe urma i-a aratat cum se trag perdelutele, cum se înclina scaunele si cum se trage masuta exact când avionul decola si alea trebuia sa stea la locul lor.

Pe lânga ca era distinsa cum spuneam, doamna mai era si foarte destinsa, pentru ca a vorbit tot drumul, care din fericire n-a durat decât doua ore jumatate. Avea o voce de 440 de hertzi (uitati-va la clip cu sonor), din aia care face copiii sa plânga, noroc ca nu erau decât vreo patru în jurul nostru, si care deregleaza aparatura electronica, din care cauza am intrat într-o zona cu turbulente, moment în care a început sa vorbeasca si mai tare vazând ca vecina avea un aer putin absent. De fapt lesinase de epuizare din cauza conversatiei foarte dense.

Am aflat astfel ca avea trei cezariene, pentru fiecare copil câte una, deci, culmea!, trei copii, si opt avorturi la activ. N-am reusit sa aflu exact si succesiunea avorturi / copii, pentru ca tocmai atunci Nana s-a gasit sa ma întrebe ceva. Pe urma mi-am dat seama si de ce era asa de relaxata: facuse o baie lunga si fierbinte în dimineata respectiva. O sa tin minte procedeul, poate fi util, cine stie? Mai avea si o infectie la rinichi netratata de 38 de ani. Am retinut si ce avea în bagaje. In cel de mâna, maruntisuri de dama fara importanta (maruntisurile), niste medicamente, nu multe, se pare ca nu suferea totusi de mare lucru, dar ce mi-a retinut mie atentia a fost Tanakanul, mai multe flacoane. De acolo deci i se tragea mintea aceea asa de agera. Mai avea niste “senviciuri” cu cascaval afumat daca i se facea foame. Si i s-a facut, dar a vrut sa cumpere de la bord, tot cu cascaval afumat. “Primiti lei sau euro?”, “Si lei si euro doamna, dar marunt nu primim decât de unu sau doi euro”, “Dar daca n-am destui euro?”, “Completati cu lei”, “Si daca n-am destui lei, completez cu euro, ha, ha! Uitati ca am o multime de marunt de zece si douazeci de centi”, “Compania nu primeste decât de unu sau doi euro”, “Cât trebuie sa va dau? Ia vedeti, am pus aici cinci euro de câte cincizeci de centi si restul va dau lei”, “Nu primim piese mai mici de un euro”, “Biiine, am gasit, uite aici, va dau lei”. Nu l-a mâncat nici pe asta cumparat pentru ca a trecut cu inventarul la bagajul de cala. Unde avea ca tot omul, tuica, salam de Sibiu, cârnati si cascaval. Afumat. Când sa ajunga la haine si lenjuri avionul a început sa coboare si doamna a cazut în admiratia peisajului belgian walon:

- Ia uite gazoanele alea ce drepte e tunse, zici ca e trase cu linia!